În perioada 14-26 iulie 2014 au continuat activităţile de diagnostic arheologic de Costeşti-Cier/Lângă Şcoală (fig. 1-2.1), începute din 2012 , care vizează determinarea gradului de afectare a depozitului arheologic, obţinerea unei documentaţii arheologice, cu stratigrafia verticală şi planimetria complexelor, realizarea de investigaţii interdisciplinare ale aşezării şi vestigiilor şi reconstrucţia integrată a... evoluţiei locurii în sit. În anul 2014 s-a urmărit terminarea investigării S I/2012 (m. 0-40x2 m) şi Cas. I/2013 (m. 15-18x2,5 m), pentru obţinerea unui profil stratigrafic complet (fig. 2.2; 3-4). Complexitatea situaţiilor arheologice, ploile frecvente şi intense şi numărul redus de lucrători nu ne-au permis decât atingerea parţială a ţintelor propuse. Au fost investigate complexele Cucuteni A3 (L. 3-5 şi 8/2013), locuinţele Cucuteni A-B2/B1 (L. 1-2/2012), un complex medieval timpuriu (L7/B2) şi un mormânt medieval (M. 35) . Determinări pedologice preliminare (4) 1.1. Materiale şi metode Investigaţiile pedologice au vizat determinarea rezistenţei la penetrare (RP), cu penetrolloger-ul Eijkelkamp, prevăzut cu GPS, cap conic cu aria de 1 cm2 şi unghiul de 60º, care permite obţinerea grafică şi numerică a rezistenţei la penetrare (MPa), funcţie de adâncime (max. 80 cm). Datele au fost prelucrate cu softul Penetro Viewer 6.08, cu vizualizarea grafică şi transferul măsurătorilor în format numeric în Excel, unde au fost calculate mediile pe diferite adâncimi. Pentru fiecare plot s-au făcut două măsurători, la distanţe de 10 cm una de alta. Măsurătorile s-au realizat omediat la NV de deschisă de către arheologi (S. I/2012). Pentru estimarea aria de răspândire şi adâncimea de apariţie a artefactelor în afara secţiunii, pe baza adâncimii pătrunderii tijei penetrolloger-ului în sol. Măsurătorile au fost suprapuse peste modelul numeric al terenului realizat prin vectorizarea şi interpolarea valorilor altitudinale extrase după planurile topografice la scara 1:5000. Pentru a obţine rezultate cartografice calitative, s-a realizat un grid (1×1 m), între carourile 9-15, cu 28 de puncte de măsurare (Fig. 11.2). Rezultatele RP au fost spaţializate folosind modulul Geostatistical Analyst din ArcGis 10.2, aplicând tehnica de interpolare IDW (Inverse Distance Weighted). Caracterizarea proprietăţilor fizice precum porozitatea şi densitatea aparentă s-a realizat prin prelevarea probelor de sol în aşezare, în cilindri cu volumul de 100 cm3. În laborator s-a determinat masa cilindrilor conţinând solul prelevat în stare umedă, după care au fost introduşi în etuvă timp de 8 ore, la 105ºC. Ulterior, s-a reluat determinarea pentru materialul de sol uscat. A urmat măsurarea volumul solului cu picnometrulul (Eijkelkamp) şi prin calcul s-au determinat: porozitatea totală, densitatea aparentă şi umiditatea gravimetrică. 1.2. Rezultate şi discuţii Evoluţia reliefului sitului de la Costeşti este accelerată, determinată de acţiunea pârâului şi de procesele geomorfologice. Bahluieţul micşorează continuu şi neuniform suprafaţa sitului arheologic, prin eroziunea monticulului. Prezenţa gresiilor şi argilelor diminuează eroziunea la baza versantului, dar viiturile dislocă plachetele de gresie şi creează un mal de tip consolă. La partea superioară intervine gelifraţia şi infiltrarea preferenţială a apei în materialul neomogen, determinând desprinderi şi prăbuşiri, care atenuează forma şi înclinarea malului. 1.2.1. Porozitatea (Tab. 1) prezintă valori cu o distribuţie normală pe profil până la adâncimea de 59 cm (Fig. 11.1). În orizontul Am porozitatea este consecinţa activităţii biogene şi aprovizionării cu humus, devenind mijlocie în celelalte două orizonturi. În nivelul antropogen apar diferenţe de la un strat la altul, determinate, mai ales, de natura incluziunilor. În MA3, prezenţa materiei organice, formată predominat din materiale arse (cărbune) a mărit considerabil porozitatea (60%). Deşi fragmentele de origine minerală (lutuială arsă) ar trebui să prezinte o porozitate mai scăzută, dimpotrivă, prin aspectul spongios şi friabil, aceste materiale au o porozitate ridicată. Această proprietate se reflectă în capacitatea redusă de a reţine apa, aspect confirmat de valoarea redusă a umidităţii (8,28%). La nivelul acestui strat, rădăcinile ierboase fine şi fauna pătrund fără restricţie. Un set de patru determinări efectuate pentru nivelul antic de călcare evidenţiază aportul de material antropogen, amestecul şi tasarea acestuia. Influenţa faunei în situl arheologic constă în amestecul şi afânarea materialelor, care este evidenţiată de valoarea mare a porozităţii într-o crotovină (68%) dispusă la aceeaşi adâncime cu orizontul Cca. În secţiunea analizată, orizontul Cca reprezintă partea inferioară a profilului, slab afectată de activităţi antropice, în apropiere fiind identificate şi câteva neoformaţiuni de carbonaţi. 1.2.2. Densitatea particulelor (Tab. 1) se înscrie, pentru majoritatea solurilor minerale, în palierul 2,60‒2,75 g/cm3, dar solurile din siturile arheologice se abat adesea de la aceste valori, datorită prezenţei şi diversităţii artefactelor din care sunt alcătuite. Pe profil se remarcă valoarea anormală a densităţii în Am (3,13 g/cm³) faţă de media din literatura de specialitate, dar trebuie menţionat că acesta se datorează incluziunilor de material de construcţie. 1.2.3. Rezistenţa la penetrare reprezintă un indicator al compactării solurilor. În orizontul de suprafaţă (A), compactarea este determinată de tehnicile de cultivare, de trafic, de existenţa drumurilor etc. În orizonturile îngropate, compactarea poate cauza degradarea proprietăţilor fizice ale solurilor prin diminuarea porozităţii, modificarea proceselor chimice, redistribuirea şi degradarea artefactelor. Compactarea solurilor trebuie interpretată în corelaţie cu utilizarea actuală a terenurilor şi cu cea din trecut, cu tipul solurilor şi cu proprietăţile acestuia (textura, umiditatea, structura etc.). Rezistenţa solului creşte drastic pe măsura diminuării umidităţii din sol. De aceea, măsurătorile au fost efectuate realizat după 3 zile de la producerea precipitaţiilor, când umiditatea a ajuns aproape de capacitatea de câmp. Prezenţa artefactelor împiedică pătrunderea tijei în sol, putându-se măsura adâncimea de apariţie a acestora. Determinarea adâncimii de apariţie a artefactelor în sol permite luarea celor mai bune decizii pentru lucrările de excavare. Riscul deteriorării obiectelor din sol este redusă întrucât valorile RP sunt afişate pe ecran în timpul măsurătorii, iar creşterea valorii este asociată cu interceptarea unor stratificaţii. La Costeşti-Cier adâncimea cea mai mică de apariţie a artefactelor s-a determinat între caroul 11 şi 14, la o distanţă de 1 m, maxim 2 m faţă de marcaj. Prin îndesirea punctelor de măsurare a rezistenţei la penetrare şi interpolarea valorilor obţinute se poate reda conturul şi adâncimea la care se află îngropate unele locuinţe, căile de acces dintre acestea, drumurile sau altor areale unde solul a fost tasat prin circulaţie.