După cum este deja cunoscut, din rapoartele şi lucrările anterioare (nota 208) , situl de la Costeşti-Cier/Lângă Şcoală (fig. 1.1-3) se află într-o avansată stare de degradare naturală (fig. 2.1-2), fapt care periclitează chiar existenţa a ceea ce s-a mai păstrat din acestă staţiune arheologică (mai puţin de 1/3 din suprafaţa iniţială, adică cca. 900 m2). În aceste condiţii, în perioada 1...1-24 iulie 2016 au continuat investigaţiile de diagnostic arheologic, cu obiectivul declarat de finalizare a profilului stratigrafic longitudinal (nivelul -1,20/1,50-2,20/2,50 m) şi transversal (în treimea de sit păstrată), asociat încheierii cercetării nivelurilor arheologice Cucuteni A3 şi realizarea planimetriei complexelor din sit şi a celor din zonele conexe. Şi în acest an, lucrările s-au desfăşurat în cadrul practicii arheologice a studenţilor de la specializarea Istorie, din cadrul Facultăţii de Istorie şi Geografie a Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava (nota 209), cu o sponsorizare parţială a Primăriei Târgu Frumos, a firmei SC ATMIS SERVICE SRL şi a organizaţiei Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos şi cu sprijinul logistic al Primăriei şi Scolii Gimnaziale din comuna Costeşti, jud. Iaşi (cazarea studenţilor şi membrilor colectivului ştiinţific).(nota 210) Având în vedere cele propuse, în campania din anul 2016, a fost continuată cercetarea S. I/2012, m. 0-40, pe cele două niveluri încadrate în faza Cucuteni A, etapele A2 şi A3, surprinse stratigrafic (-1,20/1,50-1,70/2,10 m), neputând fi, din păcate, epuizată investigarea secţiunii (complexitatea situaţiilor arheologice, în primul rând), rămânând de explorat ultimul strat (m. 5-30, cca. 0,40-0,50 m grosime; 1,70/2,10-2,20/2,50 m), aferent începuturilor locuirii cucuteniene din sit. Astfel, între m. 0-18 au fost investigate complexele apărute sub L. 1-2/2012 şi sub B. 2/L. 7/2013, unde arătam, în raportul anterior, că urma să stabilim funcţionalitatea aglomerării de materiale arheologice amestecate cu foarte multă cenuşă, care se continuă şi sub L. 3-5/2013 .(nota 211) Acum, putem arăta că această aglomerare de lipituri mărunte şi mijlocii, fragmente ceramice, unelte/arme litice şi osteologice, plastică antropomorfă şi zoomorfă, în principal, abandonate în stratul gros de cenuşă, provin de la cuptoarele de ars ceramica şi spaţiile menajere aferente (gropi de deservire cuptoare şi îngrădituri, cu garduri din pari şi împletituri de nuiele, unde se aruncau resturile de combustie, rebuturile şi artefactele deteriorate), unele cărări dintre instalaţiile pirotehnologice şi amenajări de locuire (anexe de lucru). În primul rând arătăm că, la -1,20, între m. 7 şi 11,20, a fost surprinsă, către peretele sudic al secţiunii, o porţiune de podină/podea simplă a L. 2/2012, bine evidenţiată în profil, aflată cu 0,50 m mai jos decât lutuielile masive de pereţi/plafon, fiind realizată ca un strat de lut cafeniu purtat (10-15 cm grosime), amestecat cu fragmente ceramice, care acoperea denivelările locuirii Cucuteni A3. Această amenajare pare să desemneze prima podea a L. 2/2012, refăcută, ulterior. În dreptul m. 7,80-8,10 se obsevă o groapă de stâlp (φ=30 cm; h=35 cm) care penetra podeaua, legată, probabil de prima fază a locuinţei (fig. 3.5-6). Totodată, a continuat investigarea şi demontarea locuinţelor L. 3 şi 5/2013, în porţiunile rămase. În L. 3, m. 25,50-31, pe nivelul -1,20-1,50, s-au demontat lipiturile de pereţi şi platformă de podea (cu substrucţie lemnoasă şi lutuieli arse diferit – brun-cenuşiu-negru la partea inferioară şi brun-cărămiziu la suprafaţă), ocazie cu care sub lipiturile de plafon şi pereţi au fost descoperite mai multe vase întregibile, grupate pe lângă peretele camerei de NNE (□ 26 a). În camera de SSV, a fost investigată vatra V. 2/2015 a cuptorului din □ 30-31 a-b, acolo unde la sfârşitul campaniei din 2015 fuseseră identificate fragmentele de mulură de la elevaţia acestuia (C. 1/2015). Am constatat că acest cuptor a fost realizat în colţul nord-vestic al încăperii, fiind strivit de căzăturile masive de pereţi şi plafon. Acesta avut o bază rectangulară (1,30 x 1,20 m), în care se individualizau vatra instalaţiei propriu-zise şi un podium, în faţa gurii orientate spre răsărit (0,30x1,30 m, h=10 cm), care făcea corp comun cu platforma podelei (fig. 4.1-3). Credem că elevaţia cuptorului (cu baza pereţilor de circa 1 m2) se încheia cu o boltă (cupolă) pe care se găsea, probabil, un horn scund. Pereţii cuptorului, mai groşi la bază şi la „îmbinări” (6-8 cm) şi mai subţiri în elevaţie (5-6 cm) au fost ridicaţi pe o substrucţie de nuiele (φ=1-2 cm), urmele şi golurile acestora observându-se pe/în unele lutuieli recuperate. În lateralele şi spatele podiumului, la îmbinarea cu pereţii cuptorului, se observă urmele a doi pari arşi (φ=8 cm), prinşi în lut, folosiţi ca elemente de rezistenţă, care au susţinut, probabil, cuptorul să nu se încline. Carcasa de nuiele a cuptorului a fost unsă/lipită cu un strat masiv de argilă amestecată cu materiale vegetale mărunţite (paie tocate, pleavă), care constituia miezul pereţilor (cca. 4-5 cm grosime), care, după uscarea parţială, a fost acoperit cu un strat de finisare destul de grosier (1-2 cm), în care, la exterior, s-au realizat decorurile adâncite, spiralice şi liniare, ale mulurilor ornamentale. Peste acest strat, s-a realizat, ulterior, în special tot la exterior, o netezire/scliviseală atentă (cca 2-3 mm), cu lut fără amestecuri vegetale. Despre acestă alcătuire a pereţilor vorbesc atât secţiunile „naturale” ale lipiturilor, cât şi spărturile specifice (fig. 7.3a-c, 5-6). Credem că lutuielile ornamentate/mulurile au făcut parte din „faţada” gurii semicirculare, destul de largi, şi „coronamentul” cornular al cuptorului. L. 5 (m. 18,50-23,10 m) prezintă, din punct de vedere constructiv, multe asemănări cu L. 3: prezenţa platformei realizată pe substrucţie lemnoasă, care stabiliza stratul cenuşos al etapei anterioare, şi lutuielile destul de masive de pereţi. Stratul gros de lutuieli dintre m. 20-22 (care se continua spre N, în porţiunea nesăpată) poate indica prezenţa unui perete intermediar/interior şi instalaţiile adosate acestuia. Groapa 6/2016 a apărut între m. 35-37, acolo unde existase anterior L4/2013 (m, 31,50-37, -0,60-1,10 m. Această groapă a fost surprinsă doar parţial, sub forma unui arc de cerc cu amplitudinea de 0,20 m în S. I, continuându-se spre nord, în porţiunea nesăpată. Fundul acesteia, oarecum drept, se adună între m. 35,80-36,80. Groapa 7/2016, asociată cuptorului 2/2016, m. 3,50-5 pe centrul S. I, a fost surprinsă de la –1,80 m, individualizându-se foarte bine de la –1,90 m, într-un sol cafeniu purtat, unde prezintă un contur cvasi-circular regulat. A fost, probabil, cilindrică în proiecţie 3D (diametre 1,50/E-Vx1,80 m/N-S). Spre VSV prezenta un lob cvasi-rectangular care pare a indica groapa unei focării. În interiorul gropii, mai ales în partea circulară, se găseau foarte multe tipuri de lipituri bine arse la brun-cenuşiu, provenite de la baza pereţilor, groase de 5-6 cm (cu amprente de leaţuri), şi brun-cărămiziu, de la cupolă (cu amprente de nuiele, φ=1,5/2,5 cm), compactate în stratul de cenuşă, împreună cu puţine fragmente ceramice şi osteologice, fapt datorat prăbuşirii cuptorului şi, probabil, reutilizării ca groapă menajeră (fig. 3.1-4). La 30 cm de fund, groapa C. 2 prezenta un prag cruţat în lut, de cca. 10 cm lăţime, pe care se sprijinea baza pereţilor cuptorului. Vatra acestui cuptor prezenta o lutuială roşiatică cu pete negre, în unele zone umede, în altele sub formă de mici spărturi mozaicale. Nu au fost descoperite fragmente de plăci perforate/semi-perforate de grătar de cuptor. După încetarea uzului cuptorului şi a gropii, acestea au fost căpăcuite cu un strat de argilă brună, purtată. Groapa nr. 8/2016 se conturează în profilul sudic, în □ 3-4 (m. 2,60-3,90), de la –1,45 m, ajungând la adâncimea maximă de –2,20 m, în dreptul m. 4. Deşi a fost intersectată doar lateral şi parţial (cea mai mare parte continuă în profilul sudic), pe o lungime de doar 1,30 m, se pare că a fost tot circulară în plan şi tronconică 3D, fără să ne putem pronunţa acum asupra dimensiunilor sale reale. La partea superioară a acestei gropi, între m. 3,20-3,90 şi adâncimile –1,45-1,60 se găseşte un strat de lipituri cărămizii (fig. 3.3), care aparţin probabil vetrei şi bolţii unui cuptor (C. 3/2016). Cu titlu de ipoteză de lucru, considerăm că este posibil ca Gr. 8 să fi fost săpată pentru extragerea argilei şi, după umplere, să fi fost reutilizată ca amplasament pentru un alt cuptor. Groapa nr. 9/2016 se individualizează către şi în profilul sudic, m. 5,50-6,80, fiind săpată din cel de-al doilea nivel de locuire Cucuteni A3. A fost, probabil, circulară în plan şi, tridimensional, în formă de clopot, cu arcuire mai amplă spre vest (m. 6,80), adâncindu-se, deocamdată, până la -2,20 m. În umplutura sa se găseau puţine fragmente ceramice şi, spre est, lutuielile de la peretele unui cuptor (C. 4/2016?), toate într-un pământ argilos amestecat cu multă cenuşă şi cărbuni foarte mărunţi. Tot pe/în profilul sudic, între m. 7,90-11, între -1,20-1,80 m, într-un strat de nivelare Cucuteni A3, într-o alveolare alungită, se individualizează gropile nr. 10 şi 13/2016, legate, prin prezenţa multor lutuieli specifice, de existenţa unor cuptoare de ars ceramica (C. 5-6/2016) şi gropile de deservire aferente, problemă ce va fi lămurită în campaniile viitoare. În profilul nordic, între m. 4-5, s-a conturat groapa nr. 11/2016, surprinsă doar parţial, sub forma unui arc de cerc. A fost săpată tot din nivelul al doilea Cucuteni A3 (-1,60 m) ajungând până la -2,20 m. Era, probabil, cilindrică şi se găsea la nord de Gr. 7, fără să o intersecteze, în umplutura sa aflându-se materiale ceramice, osteologice, puţine lutuieli, într-un sol cenuşos, compact. Fără să putem preciza, în momentul de faţă, relaţiile dintre Gr. 7-8 şi 11, putem arăta doar că se aflau dispuse oarecum în linie, de la NNV către SSE, corespunzând alveolărilor şi gropilor de cuptor vizibile în ruptura naturală a sitului, de pe latura nordică a acestuia (baterii liniare de cuptoare de ars ceramica?). În ceea ce priveşte groapa nr. 12/2016, aceasta reprezintă o alveolare săpată din nivelul al doilea Cucuteni A3, între m. 6,50-8,50, -1,30-1,80 m, umplută cu lutuieli mărunte, căzute/aruncate pe un strat de lutuială arsă, sub care se găsea vatra V. 4/2016 şi elemente locuire din primul nivel Cucuteni A2-3 din sit. Fără a avea, deocamdată, toate elementele necesare încadrării precise a complexelor de sub Gr. 12, credem că trebuie să avem în vedere mai multe ipoteze: alveolare lângă o construcţie (L. 8-9?), spaţiu de circulaţie dintre cuptoare (?) sau posibil cuptor cu alveolare/cameră, perete şi tiraj orizontal (?). În □ 6 a-b, la –1,80 m, a fost identificată o porţiune de lutuială brun-gălbuie, de cca. 1 m2, realizată din argilă în amestec cu fragmente ceramice mari, superficial arsă, care căpăcuia nivelurile cu pământ cenuşiu-negru. Pe suprafaţa păstrată se observau trei orificii rotunde şi ovale (φ=8/10 cm), dispuse in linie uşor curbă, care proveneau, probabil, de la parii care susţineau o îngrăditură cu împletituri din nuiele sau un perete uşor, nelutuit, în spatele căruia se depozita cenuşa provenită de la cuptoarele de ars ceramica. Compoziţia şi structura lutuielilor, împreună cu dimensiunile perforaţiilor şi gradul superficial de ardere nu ne permit să considerăm acestă amenajare drept grătar de cuptor pentru ars ceramica, fie şi „crud”/ neîntrebuinţat. În apropiere, în dreptul m. 7,50, către şi în profilul nordic, la –1,80 m, a fost descoperită vatra evoluată V. 4/2016, construită pe un pat de argilă şi fragmente ceramice. Aceasta se păstrează pe o porţiune de 0,90 m, lutuielile mozaicate fiind diferit arse, gălbui-cafeniu, în miez (cca. 8 cm grosime), cărămiziu la suprafaţă (aprox. 5 cm). Această vatră pare construită deasupra unei gropi, fapt care va fi verificat prin cercetările viitoare. Considerăm că este posibilă asocierea acestei vetre şi porţiunii de lutuială cu perforări, discutată anterior, cu complexele habitaţionale reprezentate de L. 8-9 sau de altele din proximitatea cuptoarelor. Având în vedere uniformitatea stratului puternic cenuşos de sub L. 3-5/2013, amestecat cu numeroase materiale ceramice şi artefacte abandonate (fig. 5-6; 7.1-2,4; 8-9), prezenţa, sub nivelul Cucuteni B1, a două niveluri de locuire (deocamdată), cu locuinţe şi cuptoare, ultimele grupate în partea nord-nord-estică şi estică a sitului, nu excudem nici varianta existenţei unui orizont de distrugere a aşezării Cucuteni A 2-3 (primul orizont Cucuteni A) prin incendiu, după care locuirea s-a refăcut şi a funcţionat, în plină fază Cucuteni A3.