Ultima campanie de dignostic arheologic din situl de la Costeşti-Cier s-a desfăşurat între 10 şi 22 iulie 2017, vizând încheierea sondajului arheologic, finalizarea profilului stratigrafic longitudinal (nivelul -1,80-2,20/2,50 m) şi transversal (în treimea de sit păstrată), 0 – 32 m, cercetarea complexelor arheologice Cucuteni A2-A3 şi realizarea planimetriei complexelor din sit şi a zonele conexe, realizarea d...e aerofotografii (nota 1) (fig. 1.1-2) şi prelucrarea interdisciplinară a vestigiilor arheologice rezultate, în vederea fundamentării proiectului de cercetare sistematică, interdisciplinară. De la început, facem precizarea că aceste obiective au fost îndeplinite doar parţial, iar unele vor fi atinse în campaniile viitoare, prin transformarea investigaţiei într-una sistematică, colectivul de cercetare reuşind să realizeze ridicarea topografică oficială (2017), ca o condiţie pentru trecerea la noua etapă de studiu. Facem menţiunea expresă că, şi în acest an, lucrările s-au desfăşurat în cadrul practicii arheologice a studenţilor de la specializarea Istorie, de la Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava (şantier arheologic şcoală), cu sprijin logistic primit din partea Primăriei Târgu Frumos, Primăriei şi Şcolii Gimnaziale din comuna Costeşti, jud. Iaşi (cazarea studenţilor şi membrilor colectivului ştiinţific), a firmei SC ATMIS SERVICE SRL şi a organizaţiei Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos (nota 2), precum şi cu contribuţii financiare personale. Trecând la descrierea situaţiilor arheologice, arătăm că am încheiat cercetarea metrilor 0 – 11,50, unde au fost studiate toate complexele şi s-a ajuns la sterilul arheologic, care se găseşte la – 2,45 / – 2,55 m de la suprafaţa actuală de călcare. În această zonă, a fost finalizată cercetarea ultimului nivel arheologic (primul nivel ocupaţional din sit, Cucuteni A2), aflat sub 2 m adâncime, dedesubtul gropilor Gr. 7-12, cuptoarelor C. 2-6 şi vetrei evoluate V. 4/2016. Din punct de vedere stratigrafic, între m. 6-15, de la -1,35 m în jos, se observă, un strat puternic cenuşos, asociat parţial vestigiilor L 8/2013, în care se găseau, aparent în neorânduială, multe fragmente ceramice şi piese deosebite abandonate/rebuturi, resturi de vase pentru măcinare/mărunţire şi obţinerea şamotei. Ca piese deosebite, remarcăm o mică cupă (fig. 7.1), piesă componentă a unui vas de tip kernos/pseudo-kernos? ( 10 c), fragmente de la un vase uzuale cu jgheab şi cioc de scurgere (fig. 7.6-7), de influenţă Stoicani-Aldeni/Gumelniţa A1-A2 ( 11 b-c), iar, de la -1,75 m adâncime, multe fragmente ceramice brun-cenuşii şi negre, de tip Hăbăşeşti, decorate asociat cu caneluri, benzi incizate şi punctate, pictate bicrom, cu alb şi roşu crud, împreună cu râşniţe/nicovale sparte, resturi osteologice, unele unelte litice, definind, în ansamblu, un spaţiu gospodăresc de abandonare a artefactelor uzate şi ecofactelor. Prin adâncire pe nivelul – 2 m către – 2,55 m, între m. 5,50-11,75, înclinată în pantă uşoară spre SSV, pe toată lăţimea şanţului, se conturează o alveolare mare, probabil naturală, care continuă şi în porţiunea în care nu s-a ajuns la steril, în care umplutura este formată dintr-un sol preistoric, brun-cenuşiu, cu humus, care pare să se fi acumulat în timp, în spatele valului de alunecare, reprezentând solul preistoric îngropat (adâncimea de izolare -2,10-2,45 m). În componenţa acestuia, mai ales la partea superioară, se găsesc destul de numeroase materiale ceramice pictate bicrom, tricrom şi cu caneluri, incizii, benzi bordate prin şiruri de puncte alveolate şi umplute cu roşu-crud, încadrate în aşa-zisul aspect/tip Hăbăşeşti, câteva unelte de piatră şlefuită, silex, os, provenite din primul nivel ocupaţional din sit. De asemenea, remarcăm că între m. 11,5-15, la -1,20 m adâncime, pe toată lăţimea şanţului, se conturează o aglomerare compactă de lutuieli mărunte, cu impresiuni de nuiele, dispuse perpendicular pe cele din zona m. 15, care provin de la un perete de locuinţă şi, probabil, un cuptor mare, care apare spre nord ( 15 a-b) şi care sunt în curs de cercetare. Acestea au fost deranjate/secţionate de săpăturile din 1942 şi, de aceea, este greu să le stabilim funcţionalitatea (deocamdată). În acelaşi timp, am procedat la investigarea complexelor dintre m. 15-32, de sub L3 şi L5/2013, pe nivelurile cuprinse între -1,10 şi -1,50/160 m. Facem precizarea că activităţile de curăţare a complexelor au fost foarte dificile, din cauza compactării componentelor în depunerile de argilă, cenuşă şi carbonaţi, care au căpătat aspectul unui „beton cenuşos”. Este vorba de mai multe straturi de lipituri compacte, unele cu urmele substrucţiei lemnoase (nuiele, lodbe subţiri/lătunoaie), de 8-12 cm grosime, care acopereau straturile de cenuşă compactată cu materiale arheologice (5-10 cm grosime), fiind vorba, probabil, de suprafeţe lutuite arse şi nearse, care au fost amenajate între case şi cuptoare şi care au avut rolul de a stabiliza cenuşa rezultată în urma proceselor pirotehnologice, utilizate, poate, şi ca areale de lucru (modelarea/uscarea ceramicii, fie în aer liber, fie în anexe uşoare, pregătirea şarjelor). Vom vedea şi dacă nu cumva este vorba de alte etape şi componente constructive ale celor două locuinţe (L3 şi L5/2017), cu atât mai mult cu cât, între m. 24-28, sub nivelul unei lutuieli gălbui (-1,20-1,30 m), a apărut o vatră simplă, care se continuă în profilul sudic ( 29-30 c), asemănătoare cu prima etapă a V2/C1. Dar aceste situaţii complexe le vom lămuri în campaniile viitoare. Dintre toate descoperirile, şi nu puţine, făcute pe acest nivel, menţionăm fragmentele de plăci semiperforate de cuptor, găsite în 19-21 a, la adâncimea de - 1,38/1,40-1,57 m, care indică existenţa unor asemenea instalaţii, în apropiere (în porţiunile nesăpate de la N şi S). Pentru a înţelege modul de realizare a vetrei, podiumului şi cuptorului 1 din L 3/2013 ( 29-30 a-b), în ansamblul său, colectivul de cercetare a decis demontarea acestuia pe axul lung, E-V, pentru a surpinde toate componentele constitutive, la început jumătatea sudică, apoi cele două sferturi ale jumătăţii nordice, obţinându-se detalii constructive foarte importante. De la început, facem precizarea că L 3/2013 şi această vatră au fost construite deasupra unor gropi (Gr. 13-14/2017), săpate/utilizate în primul nivel ocupaţional, care au determinat tasarea şi afectarea, în timp, a unor părţi ale acestor complexe. La demontarea ultimelor ”blocuri/plăci” de lipituri de perete plafon aflate la nord de V2/C1 (30 a, -1,40 m), au mai fost găsite câteva bucăţi/plăcuţe decorate cu caneluri (fig. 6.2), provenite de la laterala faţadei cuptorului, care întregesc imaginea acestei amenajări. În ceea ce priveşte biografia complexului V2/C1 (fig. 2-6.1), arătăm că a avut cinci etape de construcţie/dezvoltare şi utilizare. Iniţial, în L 3, pe nivelul – 1,50 m, deasupra gropii 13, nivelată cu un strat de argilă, a fost realizată o vatră simplă (desemnată V2a"), cu un strat de ungere de 3-4 cm, realizat peste câteva fragmente ceramice, oase şi o bucată de placă semi-perforată de cuptor, instalaţie care prezenta o făţuială rău păstrată, suprinsă doar pe o porţiune de 30 cm2, fiind utilizată, probabil, o perioadă scurtă (etapa I). Ulterior, peste acestă vatră distrusă/denivelată a fost realizată o alta (vatra V2a'), mult mai mare decât cea anterioară, dar căreia nu i s-au putut preciza dimensiunile şi forma, deoarece era deteriorată pe margini. Aceasta era alcătuită din nucleul iniţial (V2a") care a fost completat cu un stat de plăci de gresie sarmaţiană şi fragmente ceramice (fig. 7.3-5), peste care s-a aplicat un strat de argilă uşor nisipoasă (3-6 cm grosime), finisat cu o făţuială de 5-8 mm grosime. În timpul funcţionării şi acestă vatră s-a deteriorat ca urmare a tasării umpluturii Gr. 13, suprafaţa acesteia denivelându-se (etapa a II-a). De aceea, în etapele a III-a şi a IV-a, desemnate drept vatra V2a, a fost reamenajată şi mărită instalaţia anterioară, prin orizontalizare şi completare cu plăci de gresie şi fragmente ceramice, până la o formă rectangulară, realizarea unui prim podium cvasi-rectangular şi ridicarea cupolei cuptorului, pe carcasă de împletituri de nuiele, cu argilă şi pleavă/paie tocate în compoziţie, şi, poate a unei prime şi simple rame-faţadă, cu proeminenţe cornulare, a gurii acestuia (vatra V2a/C1a). Cele două etape de construcţie şi funcţionare ale acesteia prezentau o lutuială propriu-zisă de 6-7 cm grosime şi două făţuieli de 8-10 mm fiecare. Arderea suprafeţelor făţuite era deosebit de puternică, ajungând la nuanţe alb-gălbui, uşor vitrifiate. Ultima etapă a vetrei (a V-a) şi cuptorului din L 3 (a II-a), vatra V2b/C1b era cu 8-10 cm mai mare, pe fiecare latură, decât precedenta, fiind o refacere şi dezvoltare a acesteia.Tot din cauza deformării suprafeţei, prin tasare neuniformă, s-a procedat la orizontalizare prin adaos de argilă nisipoasă, depusă într-un strat cvasi-uniform (8-10 cm grosime), şi extinderea podiumului, ambele atent făţuite cu un strat de argilă fin nisipoasă, de 6-12 mm, pe suprafaţă, şi 8-10 mm, pe lateralele podiumului. Probabil că tot în acestă fază s-a realizat o reparare/relutuire a cupolei cuptorului şi a ramei-faţadei gurii acestuia, în care au fost trasate, motivele liniare canelate. A rezultat o instalaţie rectangulară robustă, care avea la bază dimensiunile exterioare (inclusiv grosimea pereţilor cuptorului) de 1,30 x 1,20 m (vatra – 0,90 x 0,90 m; podiumul - 0,30 x 1,30 m, h = 10 cm) şi, probabil, o înălţime de 0,80 – 0,90 m, la partea superioară a cupolei (judecând după masivitatea lutuielilor şi dimensiunile componentelor ramei/faţadei gurii). În lateralele şi spatele podiumului, la îmbinarea cu pereţii cuptorului şi rama/faţadă, se aflau doi pari arşi (φ = 8 cm), prinşi în lut, utilizaţi ca elemente de rezistenţă care susţineau cuptorul să nu se încline. În total, în cele cinci etape de construcţie, refacere şi dezvoltare a vetrei (V2/C1), cumulează o grosime de 23-25 cm (între –1,25/1,27 – 1,50 m). După demontarea V1/C2 şi adâncirea pe nivelul -1,50 - 1,70 m, sub un strat de nivelare/ căpăcuire din argilă purtată, au fost intersectate cele două gropi, dintre care una mare, circulară (Gr. 13/2017, m. 28,40-31,50, pe profilul nordic, şi amplitudinea de 1,25/1,50 m spre sud, în S.I, aflată în curs de cercetare), care era bordată cu cenuşă şi urme de cărbuni. De la partea superioară a acesteia s-au recuperat, deocamdată, multe fragmente ceramice pictate bi- şi tricrom, materiale osteologice şi câteva piese deosebite. Spre est de aceasta, în  28 a-b, la -1,78-1,80 m a fost cercetată o altă groapă circulară, de dimensiuni mai mici (Gr. 14/2017, m. 27,20-28,20; diametre = 0,90 - 1 m; adâncime – 0,60 m, fundul la – 2,30 m), umplută cu un pământ cenuşos în care se găseau cochili de melci Helix, valve de scoici Unio, oase de animale tinere, fragmente ceramice cu decor adâncit şi roşu crud. În profilul nordic al S. I/2012, între m. 24 şi 31, pe nivelul -1,40 - 1,50 m, se observă lipiturile masive şi coerente ale unor camere ale L 3 (probabil) sau anexe, aflate imediat la nord, în porţiunea nesăpată: o grupare între 24,50 - 27,50 m şi o a doua între m. 27,75-31, încadrate tot în cea de-a doua fază de evoluţie a locuirii Cucuteni A din sit.