Noua campanie de cercetare arheologică sistematică a fost efectuată în perioada 09-20 iulie 2019, având drept obiective: continuarea investigării porţiunii rămase din situl pluristratificat de la Costeşti-Cier (nota 10) (fig. 1.1-2), în vederea completării planimetriei complexelor identificate anterior şi a stratigrafiei, recuperarea patrimoniului care se pierde prin eroziunea sitului (latura de NNV), precum ş...i studierea inter- şi multidisciplinară a bunurilor culturale recuperate. Şi în acest an, lucrările de investigare s-au desfăşurat în cadrul practicii arheologice a studenţilor de la specializarea Istorie, din cadrul Facultăţii de Istorie şi Geografie de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, cu sprijinul logistic al Primăriilor Târgu Frumos şi Costeşti, al Şcolii Gimnaziale din comuna Costeşti, jud. Iaşi, precum şi cu suport financiar oferit de Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos (nota 11) . Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, au fost trasate şi cercetate parţial, S. II/2019 (m. 7-15 x 2 m; m. 15-25 x 3; 46 mp), în care a fost înglobată şi fosta casetă I/2013 (m. 15-18 x 2,5 m, cercetată parţial până la nivelul Cucuteni A 3 (nota 12) ) şi S. III/2019 (m. 0-4 x 4 m; 16 mp), spre ruptura din malul de NNV al sitului (fig. 1.2; 2.1), acolo unde lucrările se puteau desfăşura în condiţii de siguranţă. De la început s-a observat că, în cele două secţiuni, nivelurile de locuire de la suprafaţă erau bulversate, pe adâncimi diferite (-0,40/0,50 m–1,10 m), de lucrările genistice (adăpost, tranşee) din cel de-al doilea război mondial (1944) şi de unele braconaje contemporane. De asemenea, în secţiunile realizate, au fost intersectate şi porţiuni din şanţurile/casetele săpate de V. Ciurea, C. Matasă, Ecaterina Vulpe şi Meluţa Miroslav (Marin), dar care nu au epuizat, la vremea respectivă, întreg depozitul arheologic propus spre investigare. Descriem, în continuare, complexele studiate, pe niveluri arheologice. Nivelul Cucuteni A3 A fost identificat, deocamdată, doar în S. II/2019, m. 14-25 şi S. III/2019, m. 0-4, de la -0,80/0,90 în jos. În S. II/2019, partea superioară a acestui nivel a fost deranjată, pe lângă intervenţiile contemporane, de câteva înmormântări medievale (M. 42-43 şi 45-54), iar în S. III/2019, de M. 44. În S. II/2019, între m. 20-24 b-c, la -0,80/1,10 m, a fost descoperită porţiunea de NNV a locuinţei de suprafaţă L. 5/2013, reprezentând camera de NE a acesteia (axul lung NNE-SSV), care prezenta lipituri de perete cu impresiuni de lodbe şi nuiele, orientate pe direcţia NNV-SSE (fig. 2.3 a-b), şi vatra evoluată V. 3/2014, de la care, în campania 2014, în S I, □ 21 a, la -0,95/-1,05 m, s-au recuperat fragmente de gardină (creastă înălţată), modelată cu o mulură corniformă, care era confecţionată dintr-un amestec de argilă cu materiale vegetale mărunţite, aplicat pe o îngrăditură cu împletitură de nuiele (nota 13) . Partea superioară a V. 3/2014 a apărut, în S. II/2019, carourile 20-21 c, de la -0,80 până la -1,05 m adâncime (fig. 2 a-c) şi avea patru etape de facere şi refacere, reprezentate prin straturi de lipituri mozaicale cărămizii, cu o grosime de 2,5/3-4 cm, realizate din argilă nisipoasă, aplicate pe pietricele şi fragmente ceramice Cucuteni A3. În prima fază a avut o suprafaţă mai mică, fiind mărită apoi, până la cca. 1 mp. A fost distrusă, în partea de VNV, de groapa M. 51/2019. Locuinţa de suprafaţă L. 10b/2019 a fost descoperită în S. III, m. 0-4, sub o porţiune de locuinţă/anexă Cucuteni B1, de la -0,90 m în jos, fiind surprinsă doar parţial, deoarece partea de NNV a acesteia s-a distrus prin evoluţia eroziunii sitului, iar în partea de SE a fost deranjată de groapa M. 44 şi săpăturile anterioare (1938). De aceea, considerăm că s-a mai păstrat sub 1/3 din suprafaţa acesteia (ESE), care avea axul longitudinal pe direcţia NNE-SSV. Prezenta pereţii de VSV şi ENE căzuţi spre interior, înclinaţi de la NE către SV (fig. 4.1-6), sub lutuielile acestora, cu amprente de bârne, nuiele împletite şi lemne fasonate, descoperindu-se, pe nivelul -1,10 m, vase întregibile (fig. 7.1-3), mărgele tubulare şi discoidale de os, unelte de piatră şlefuită, aflate pe un strat de lut amestecat cu cenuşă şi nivelări argiloase, reprezentând o podea simplă amenajată/reamenajată în două etape, prin lutuirea suprafeţei de călcare. Din acestă locuinţă provine şi un idol en violon decontextualizat, descoperit pe nivelul -0,40 m, în urma săpării gropii M. 44. Tot în S. III, pe aceeaşi locaţie descrisă anterior, dar sub L. 10b, la -1,40 m, a fost identificată L. 10a/2019, o fază mai veche a construcţiei anterioare, cu peretele de ENE săpat în valul/fruntea alunecării fosile şi cu cel de VSV aflat la vest de groapa unui cuptor, probabil de ars ceramica, care se adâncea în solul argilos cca. 0,60 m (Gr. 15/2019), reutilizată pentru abandonarea resturilor menajere. Pe lângă lutuielile pereţilor arşi, spre nord-est de această groapă, a fost identificată o porţiune lutuită şi arsă, ca o platformă, care poate fi pusă în legătură cu cuptorul. Din păcate, instalaţia şi cea mai mare parte a L. 5a şi L. 5b nu au putut fi cercetate, din cauze obiective (ruptura şi abruptul malului). Locuinţa de suprafaţă L. 11/2019 a fost descoperită în S. II, între m. 14-18,25, de la -0,80-1,20 m, pe şirul de carouri a, unde s-a individualizat sub forma unei porţiuni nederanjate de lipituri de perete cu amprente de nuiele, cu orientarea NNV-SSE, sub care se află o aglomerare de pietre (fig. 3.1,3), care poate indica talpa unui perete (caroul 19 a). În partea estică, în carourile 14-15 a, sub lipiturile de pereţi şi tavan (fig. 3.4), a fost descoperită o vatră, cu cel puţin două niveluri de facere/refacere (fig. 3.2), care a fost conservată, pentru a fi exploatată în campania viitoare. O aglomerare de lipituri de perete/podea, dintre care unele masive, cu amprente de bârnă, orientate NV-SE, şi cochilii de melci Helix pomatia, s-a conturat în S. II/2019, carourile 24-25 a-c, la -0,80 m, aflată în curs de investigare, care ar putea reprezenta fie o altă locuinţă Cucuteni A3 (L. 12?) sau o altă cameră a locuinţei de suprafaţă L. 3/2013 (nota 14) . O altă aglomerare de lipituri, a cărei destinaţie va fi stabilită în campaniile viitoare, a fost identificată între m. 22-24 a, la –1,18 m, putând reprezenta fie un perete, fie partea superioară a unui cuptor (?). La adâncire, în spaţiile dintre lipituri, s-a constatat o distribuire a complexelor arheologice Cucuteni A3 într-un strat puternic cenuşos (-1/-1,10-1,30/-1,40 m), în care au fost abandonate fragmente ceramice pictate tricrom, uzuale şi foarte puţine de tip Hăbăşeşti, cu motive incizate, canelate şi pictură crudă, resturi osteologice şi lespezi de gresie, unele amenajate ca nişte pavaje pentru stabilizarea nivelului de călcare. Nivelul Cucuteni B1 A fost identificat nederanjat doar în unele porţiuni ale S. II/2019, m. 7-14, de la adâncimea de -0,40 m, acolo unde a fost descoperită porţiunea de NNV a locuinţei de suprafaţă L. 2/2012 (m. 9,50-14; -0,40-0,60/0,70 m). Nu ştim cât se continua spre SV această construcţie, deoarece, aşa cum s-a observat şi în S. I/2012, a fost afectată de şanţul lung săpat de V. Ciurea, iar în partea de NE a fost deranjată de bordeiul medieval timpuriu (B. 2/L. 7/2014). Porţiunile de pereţi şi plafon se păstrau bine între m. 10-15 a-b, fiind vorba de lutuielile cu amprente de dulapi şi lodbe, unele de dimensiuni mari (cca. 0,30-0,40 m; 0,15-0,20 m grosime), puternic arse, suprapuse, în unele locuri, pe 2-3 rânduri (5.1-2; 6.1-2). Sub acestea, după demontare, a apărut, pe nivelul -0,50-0,60/-0,65 m, un alt strat de lipituri, dintre care multe netede, de plafon, căzute în colţurile unei camere, şi, în carourile 11-13 a, lutuieli masive, cu amprente de bârne (orientate ENE-VSV şi E-V), cu diametre de 10-13/15 cm, indicând un perete exterior (?) masiv. În carourile 11-13 b, au fost găsite lutuielile cu o margine rotunjită şi modelare/mulură, provenite de la tocul/cadrul unei uşi/intrări (fig. 6.3). Având în vedere straturile suprapuse de lipituri masive de pereţi şi plafon, pare să se confirme ipoteza potrivit căreia această locuinţă a fost etajată (un parter scund şi un etaj) şi poli-compartimentată. După demontarea acestora, în zona carourilor 12-13 a-b, -0,65/-0,70 m, se individualiza o altă aglomerare de lipituri. căzute aparent în neorânduială, într-o posibilă cameră cu podeaua albiată sau peste o eventuală instalaţie (fig. 6.4-5). Locuinţa de suprafaţă L. 13/2019 este acea bucată de locuinţă/anexă (?) Cucuteni B1, identificată în carourile 3-5 b-c, la -0,40/0,50 m, care mai păstra lutuieli de pereţi şi o râşniţă in situ, aflată deasupra L. 10b. Necropola medievală Pentru perioada medievală, pot fi menţionate cele treisprezece morminte de inhumaţie (M. 42-54), unele oase reîngropate, precum şi completarea vestică a M. 17/2013, conform tabelului următor: (Tabel) În stratul post-eneolitic deranjat, au fost descoperite fragmente ceramice decontextualizate Horodiştea-Erbiceni II şi medievale timpurii (Dridu ?). În concluzie, noile complexe investigate completează elementele de stratigrafie şi planimetrie din acest sit cucutenian pluristratificat. Multe dintre materialele ceramice pictate Cucuteni A3 se aseamănă cu cele de la Cucuteni/Băiceni-Cetăţuie şi Giurgeşti-Dealul Mănăstirii, fapt care pledează pentru a considera situl Costeşti-Cier ca un centru de olărit micro-zonal. Înmormântările din necropola medievală par a vorbi de două faze de funcţionare a acesteia. Abrevieri / Abbreviations Gr. = groapă L = locuinţă M = mormânt S = secţiune V = vatră D = dwelling H = hearth G = grave T = trench