Coţatcu | Comuna: Podgoria | Judeţ: Buzău | Punct: Cetăţuia | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Trohani | George | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Situl eneolitic de la Coţatcu “Cetăţuia”, comuna Podgoria, este situat în zona deluroasă din partea de NE a judeţului Buzău, la cca. 15 km NV de oraşul Râmnicu Sărat.
Obiectivele campaniei 2008 au fost stabilirea stratigrafiei sitului şi cercetarea resturilor unei locuinţe incendiate descoperite anul trecut. Profilul, orientat NV-SE, are o lungime de 18 m şi a fost săpat cu o treaptă intermediară (2,20 m).
Chiar dacă el a fost realizat doar parţial (mai trebuie demontată o parte din treapta intermediară), au putut fi făcute câteva observaţii preliminare referitoare la stratigrafia sitului. Astfel, grosimea nivelului cultural merge până la aproximativ 4 m spre centrul aşezării. Au fost identificate cinci niveluri din locuire marcate fie prin locuinţe incendiate, fie prin resturile unor locuinţe neincendiate, fie prin gropi.
În anul 2007, pe treapta intermediară au fost dezvelite resturile unei locuinţe, numită provizoriu L8. Aceasta se continuă în profil, iar porţiuni din ea alunecate pe pantă au fost găsite în poziţie secundară.
Resturile locuinţei se întind pe aproximativ 10 m de-a lungul profilului (C.4-8). Locuinţa a fost surprinsă cel mai probabil în diagonală, astfel că dimensiunile sale nu pot fi apreciate cu exactitate, având în vedere şi suprafaţa destul de îngustă, de aproximativ 2 m, pe care a fost posibilă cercetarea.
Resturile locuinţei se compun dintr-o masă compactă de chirpici ars cu grosimea de aproximativ 0,50 m, provenind din pereţii dărâmaţi ai locuinţei. În profilul locuinţei, sub masa de chirpici, se păstrează resturile podelei arse. Aceasta era făcută probabil din bârne acoperite cu lut. Podeaua de lut a fost refăcută de mai multe ori.
La demontarea stratului masiv de distrugere s-a putut observa faptul că acesta se prezintă în general sub forma unui amestec de pământ cu chirpici ars în mare parte pulverizat şi foarte friabil, în care se găsesc, pe anumite porţiuni ale locuinţei bucăţi de chirpici de dimensiuni mai mari, puternic arse, uneori până la vitrificare. S-au identificat două zone în care arderea a fost foarte puternică, una lângă latura de S a vetrei locuinţei, iar a doua la cca. 2 m E de ea.
În partea de E a locuinţei, în C.7, a fost descoperit un perete în elevaţie care se continuă în linie oblică în profilul magistral. Acesta se păstrează pe 3,10 m lungime, 0,30 m în elevaţie, cu o lăţime de 0,10 m, făţuit pe ambele laturi. Peretele este orientat N-S şi prezintă două uşoare albieri. Structura de rezistenţă a peretelui era formată din pari cu diametrul de 4 cm. Locuinţa este tăiată de o tranşee de aproape 1 m lăţime, fapt vizibil şi în profil.
În C.5 a fost identificată o vatră care se continuă în profilul magistral. Dimensiunile păstrate ale vetrei sunt de aproximativ 1,15 m (în lungul profilului) x 0,80 m, cu o înălţime de cca. 0,40 m. Plăcuţele s-au păstrat parţial, pe doar un sfert din suprafaţa vetrei. Se cunosc urmele a cel puţin două faze de refacere a vetrei. Gardina masivă a vetrei este puternic deteriorată. În partea de S a vetrei erau două gropi de pari cu diametrul de 0,20 m.
Fragmentele de chirpici ars provenite din distrugerea locuinţei oferă câteva amănunte interesante privind materialele şi tehnicile de construcţie folosite. Spre exemplu, mai multe fragmente păstrează amprente clare ale unor scânduri din lemn. De altfel, în aşezare s-au găsit numeroase amprente de bârne la nivelul podelei şi mult cărbune, semn că lemnul era folosit în măsură destul mare la construcţii, alături de lut. Pe câteva fragmente de chirpici făţuite, provenind de la pereţi, se găsesc motive geometrice pictate cu culoare alb-gălbui. Unele dintre ele au acoperite cu pelicule de lut probabil ca urmare a unor refaceri a pereţilor.
În perimetrul locuinţei au fost identificate 10 vase întregibile, de diferite dimensiuni şi forme. În această zonă, limita locuinţei nu este foarte clară, urme ale distrugerii locuinţei mergând până în dreptul C.4.
Alte vase, întregi sau întregibile, împreună cu părţi din locuinţă au fost surprinse alunecate pe pantă. Locuinţa a fost conservată urmând ca în campania viitoare să se identifice limita vestică a acesteia şi să se secţioneze vatra.
Cercetările au avut în vedere şi descoperirea unor eventuale amenajări ale terasei făcute în vederea locuirii. Pentru aceasta a fost îndreptat un mic profil în partea de SV a aşezării. Aici au fost identificate doar trei niveluri de locuire dar, cel puţin în zona cercetată, nu sunt vizibile dovezi ale amenajări terasei.
În marginea de NV a aşezării a fost descoperită la -2 m adâncime, pe treapta intermediară, o aglomerare de pietre, care par a fi de la o amenajare cu o funcţionalitate incertă. În profil sunt vizibile şi urmele unor pari, deci se pare ca la un moment dat a existat o încercare de amenajare a marginilor aşezării.
Din punct de vedere cultural primele patru niveluri de locuire aparţin aşa-numitului aspect cultural Stoicani-Aldeni. Primul nivel de locuire aparţine unei faze târzii a culturii Starcevo-Criş (probabil IV), materialul recuperat fiind destul de puţin dar specific acestei civilizaţii, respectiv funduri inelare sau profilate, fragmente ceramice cu slip roşu. Este pentru prima oară când la baza unei aşezări de tip tell se descoperă materiale de tip Starcevo-Criş în sudul României. Cercetările viitoare au ca obiectiv principal finalizarea profilului prin demontarea treptei intermediare. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin