Coţatcu | Comuna: Podgoria | Judeţ: Buzău | Punct: Cetăţuia | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Prahova |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Trohani | George | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Moldoveanu | Katia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Comuna Podgoria este situată în zona deluroasă din partea de NE a judeţului Buzău, la cca. 15 km NV de oraşul Râmnicu Sărat.
La cca. 2 km NV de marginea satului Coţatcu al comunei Podgoria se află punctul numit de localnici „Cetăţuia". Situl este plasat pe valea pârâului Coţatcu pe un bot de terasă despărţit de restul acesteia prin două văioage adânci. Alunecările de teren au afectat din păcate o mare parte a sitului. În aceste condiţii principalul obiectiv al cercetărilor a fost determinarea stratigrafiei prin realizarea unui profil în jumătatea de NE a sitului. Profilul, orientat NV-SE, cu o lungime de 18 m, a fost realizat prin săparea în trepte a marginii sud-estice a tell-ului, cea prăbuşită în pârâu.
Campania anului 2009 a avut drept obiective continuarea realizării profilului P1 şi cercetarea resturilor locuinţei numite provizoriu L8.
Profilul nu a fost încă finalizat deşi s-a ajuns la nivelul steril din punct de vedere arheologic. Urmează curăţarea întregului profil pentru realizarea de observaţii microstratigrafice. În stadiul actual au putut fi făcute următoarele observaţii. Nivelul cultural are o grosime de 3,60-4 m fiind mai gros spre centrul aşezării. Au fost identificate cel puţin cinci niveluri de locuire, după cum urmează: primul nivel de locuire (de sus în jos) conţine resturile unor locuinţe incendiate suprapuse, urmat de un nivel de locuire marcat de urmele unor posibile locuinţe neincendiate. Al treilea nivel de locuire corespunde locuinţei L8, ce suprapune un alt nivel format din depuneri de culoare cenuşiu-albicioasă care pot proveni de la locuinţe neincendiate. Ultimul nivel de locuire este semnalat prin apariţia disparată a unor aglomerări de fragmente ceramice. Finisarea profilului va duce la o detaliere a elementelor acestor niveluri de locuire.
Cel de-al doilea obiectiv a constat în cercetarea resturilor locuinţei numită provizoriu L8, cercetată în 2008 până la nivelul podelei şi conservată prin realizarea unei trepte intermediare. Resturile locuinţei se întind pe aproximativ 10 m de-a lungul profilului, fiind surprinsă cel mai probabil în diagonală, astfel că dimensiunile sale nu pot fi apreciate cu exactitate.
Pentru o mai bună gestionare a situaţiei, suprafaţa cercetată a fost împărţită în carouri de 2 x 2 m numerotate de la 1 la 10, fiecare dintre acestea împărţite în carouri mai mici de 1 x 1 m, numerotate 1A, 1B, 1C, 1D etc. S-a păstrat un martor intermediar lat de 0,60 m şi perpendicular pe profilul magistral (P1, c.7).
Deşi suprafaţa cercetată este relativ îngustă, au putut fi urmărite interesante detalii legate de tehnici şi materiale de construcţii. Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că a fost surprinsă doar o parte a locuinţei, resturi din ea continuând în profil. Alte părţi ale locuinţei aflate spre marginea treptei au fost găsite alunecate în poziţie secundară, ca rezultat al alunecărilor de teren ce au afectat situl.
Locuinţa era una masivă, judecând după grosimea stratului de distrugere ce avea în jur de 0,50 m. Distrugerea se prezintă în general sub forma unui amestec de pământ cu chirpici ars în mare parte pulverizat şi foarte friabil, în care se găsesc, pe anumite porţiuni ale locuinţei bucăţi de chirpici de dimensiuni mai mari, puternic arse, uneori până la vitrificare.
După înlăturarea distrugerii, au putut fi identificate unele detalii legate de tehnici constructive şi amenajări interioare ale locuinţei.
În partea de E a locuinţei, în C.7, a fost descoperit un perete în elevaţie, păstrat pe o lungime de cca. 2,60 m şi o înălţime de cca. 0,30 m, care se continuă în profil. Grosimea peretelui făţuit pe ambele părţi era de 0,10 m. Peretele prezenta două albieri şi au fost identificate gropi cu lemn carbonizat ale unor pari cu diametrul de cca. 0,04 m care alcătuiau structura de rezistenţă a peretelui. Acesta era realizat în tehnica paiantei, fiind identificate amprente şi urme carbonizate ale împletiturii de nuiele dintre pari care apoi a fost acoperită cu lut amestecat cu vegetale. Un detaliu mai rar întâlnit este constituit de descoperirea câtorva fragmente de pereţi care aveau motive geometrice pictate cu alb-gălbui. Pe unele bucăţi se văd urmele unor refaceri ulterioare care au acoperit decorul. Spre marginea suprafeţei cercetate peretele prezenta o întrerupere de cca. 1,20 m, probabil un prag.
Podeaua locuinţei era realizată din bârne de lemn din care s-au păstrat resturi carbonizate. Bârnele erau acoperite cu un strat de lut ce păstrează urme de refaceri pe unele porţiuni.
Un alt detaliu constructiv interesant este reprezentat de identificarea în nivelul de distrugere a unor amprente foarte bine conservate de scânduri din lemn cu grosime de până la 0,10 m, acoperite cu lut. Aşa cum s-a putut observa şi pe profilul locuinţei aceste fragmente de chirpici ars formează o linie relativ continuă şi prezintă numeroase urme de refaceri. Cel mai probabil provin de la plafonul locuinţei.
Ca amenajări interioare, a fost descoperită o vatră, care se continuă în profil, cu dimensiunile păstrate de aproximativ 1,15 m (în lungul profilului) x 0,80 m şi cu o înălţime de cca. 0,40 m. Vatra avea două faze de utilizare aşezate una peste alta, cu o grosime de 0,01-0,03 m, aflate pe un pat de pietre de 0,05-0,15 m şi fragmente ceramice. Aceasta a fost secţionată pentru a putea fi urmărit modul de construcţie. A fost identificată o structură din şipci din lemn cu dimensiuni de 0,10-0,15 m lăţime şi 0,02-0,03 m grosime, în interiorul căreia a fost turnată umplutura vetrei. Au fost identificate fragmente de gardină cu urme de pictură. Au fost surprinse patru gropi de pari, două care perforează vatra şi două care străpung podeaua în apropierea vetrei şi care ar putea face parte din structura de rezistenţă a unei locuinţe aflată deasupra L8.
În imediata apropiere a vetrei a fost descoperit, lângă profilul magistral, un vas de dimensiuni mari, cu diametrul gurii de 40 cm. În această zonă, limita locuinţei nu este foarte clară, urme ale distrugerii locuinţei mergând până în dreptul c.4.
Alte vase, întregi sau întregibile, împreună cu părţi din locuinţă au fost surprinse alunecate pe pantă. Locuinţa a fost demontată complet fără a se putea identifica cu certitudine limita vestică a acesteia. Cercetarea locuinţei a condus la înregistrarea unor importante detalii de construcţie.
În marginea de NV a aşezării (c.1), lângă profilul magistral, a fost descoperit la -3,11 m, în nivel Starčevo-Criş, un schelet uman. Nu a putut fi identificată o eventuală groapă de mormânt. Corpul a fost depus în poziţie chircită, fiind orientat N - S. Nu a fost descoperit inventar arheologic asociat acestei depuneri funerare.
Materialul arheologic este deosebit de bogat şi interesant în special cel descoperit în locuinţa L8. Materialul ceramic aflat în curs de restaurare şi analizare va aduce informaţii preţioase despre evoluţia şi contextul cultural în care se plasează aşezarea de la Coţatcu.
În ceea ce priveşte încadrarea cronologică a aşezării primele trei niveluri aparţin aşa-numitului aspect cultural Stoicani-Aldeni. Aceeaşi încadrare cronologică pare a fi valabilă şi pentru al patrulea nivel, materialul de aici este însă destul de puţin. O descoperire interesantă o constituie atribuirea cronologică a celui de-al cincilea nivel de locuire. Acesta aparţine unei faze târzii a culturii Starčevo-Criş (probabil IV), materialul recuperat fiind destul de puţin dar specific acestei civilizaţii, respectiv funduri inelare sau profilate, fragmente ceramice cu angobă roşie. Un singur fragment este pictat cu alb pe fond roşu. Descoperirea este importantă deoarece pentru prima oară în sudul României la baza unei aşezări de tip tell se descoperă materiale de tip Starčevo-Criş.
Cercetarea arheologică de la Coţatcu este inclusă în proiectul Interferenţe culturale în nord-estul Munteniei în epoca neo-eneolitică, rod al colaborării dintre MNIR şi MJ Buzău. Proiectul face parte din programul de cercetare a neo-eneoliticului din sudul României, Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos.
Desfăşurarea ulterioară a proiectului va avea ca obiective principale finisarea profilului pentru realizarea de observaţii microstratigrafice şi deschiderea unor suprafeţe în partea de N a aşezării. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin