Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ács | Judith | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc | |
Botár | István | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc | |
Darvas | Lóránt | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc |
Satul Cozmeni se afă în bazinul Ciucului Inferior (jud. Harghita), între munţii Ciucului şi Harghita, la cca. 5 km est de râul Olt, şi este traversat de drumul naţional 12A. Situl Kőházkert (în maghiară: curtea casei de piatră!) este chiar la limita intravilanului pe partea nord-vestică a satului pe o terasă delimitat de două pârâuri la capătul nordic a străzii Nemesek (în maghiară: nobili!). Situl este cunosc...ut în literatură de mai multe decenii, periegheze repetate au colectat fragmente ceramice dacice şi medievale databile secolele XV-XVI. (Re. Arh. Jud. Hargh/201.). Toponimul „Kőházkert", datat încă din secolul al XVIII-lea sugerează existenţa a unor clădiri de piatră dispărute, fiindcă în momentul actual zona este „plată", cultivată, fără nici o urmă vizibilă de clădire. Situl este regulat deranjat şi fundaţiile ameninţate de activitatea agricolă şi de diferitele intervenţii nesupravegheate (de exemplu instalaţii de apă menajeră). Dat fiind faptul că în zonă nu a fost cercetat şi publicat nici un conac medieval dispărut, salvarea sitului este extrem de importantă. Obiectivul cercetării este deci salvarea rămăşiţelor, documentarea conacului medieval şi pregătirea sitului pentru o restaurare, pentru punerea în valoare a potenţialului turistic. Până anul 2009 nu a fost cunoscut nici-un complex arheologic din sit, primele date fiind furnizate de săpăturile din anul 2009. Cu ocazia acestor săpături s-a evidenţiat existenţa a mai multor clădiri prin identificarea fundaţiilor pe o arie întinsă. Aceste clădiri au fost datate de ceramica colectată abundent din straturile arheologice în secolul al XVI-lea. Fundaţii de piatră a clădirilor ce aparţin conacului se răspândesc deci pe o arie de min. 30 x 40 m, dar chiar în afara acestei zone se pot descoperi vestigii arheologice importante din zona clădirilor, terenurilor anexe a conacului. S-a evidenţiat că fundaţiile conacului şi celelalte complexe arheologice sunt expuse pericolului de a fi distruse de lucrările agricole, construcţii etc. Aici se află deci un sit foarte important, cu valoare istorică excepţională, cu un potenţial de cercetare destul de optim, dar care este expus distrugerii. În urma cercetărilor din 2009 au fost introduse noi metode pentru cunoaşterea conacului medieval. Prin cercetări geofizice efectuate de Geoservice SRL în anul 2010 am testat extinderea şi densitatea zidurilor, fundaţiilor medievale identificate în anul anterior. Măsurătorile din 2010 au localizat un număr mare de anomalii pe o suprafaţă întinsă în diferite adâncimi. Acestea marchează existenţa fundaţiilor a mai multor clădiri, care alcătuiesc un ansamblu destul de complicat. Ţelul propus pentru anul 2011 a fost verificarea cercetărilor magnetometrice din anul 2010 pe limita nordică a ansamblului. La vest de S2/2009 sondajele geofizice au localizat o anomalie compactă mare, la adâncimi, care au ajuns până la -2,00 m, faţă de nivelul actual. Pe baza fundaţiilor, care au format în colţ în S2/2009, şi pe baza reconstrucţiilor anterioare aici am presupus existenţa a unei pivniţe, care a fost demolată, sau a fost umplută ulterior folosirii. „Pivniţa 1." - S4A În acest scop am planificat o secţiune de 5 x 5 m (= S4), chiar lângă S2/2009, la vest de aceasta, lăsând doar un profil de test pentru verificarea stratigrafiei. Potrivit reconstrucţiei anterioare pivniţa are o orientare NE-SV. Pentru documentarea în secţiune a umpluturii pivniţei S4 a fost împărţit în două părţi de câte 2,5 x 5 m, urmând ca după finalizarea lucrărilor din prima parte, cea din est (S4/A) să continuăm dezvelirea complexului şi pe partea vestică (S4/B). Conform aşteptărilor după înlăturarea humusului,la adâncimi destul de mici, la cca. -0,20 m faţă de nivelul actual de călcare am depistat coroana unui zid cu orientare SE-NE, chiar în axa zidului din S2/2009 (Z5-6/2009). Din cauza grosimii subţiri (numai 35-40 cm!) zidul a primit un număr propriu de identificare - Z8 - deşi potrivit orientării poate fi identificat cu Z5/2009 şi Z5/2011 (vezi mai jos), care însă este mult mai consistent. Pe colţul de pe partea nordică zidul a dispărut aproape în totalitate, în profil fiind vizibil că această demolare a avut loc după umplutura părţii interioare. La vest de zid am identificat un strat gros de moloz, format din blocuri mari de ziduri demolate. În molozul din interior prezenţa obiectelor arheologice a fost destul de sărăcăcioasă, excepţie făcând fragmentele din sticlă provenind de la diverse artefacte de sticlă. În secolul al XVI-lea sticla era încă o materie de lux în Transilvania, în izvoarele istorice datele despre vesela de sticlărie devin mai dese în aceasta perioadă1 Un potir fin din sticlă este probabil un import dintr-un oraş săsesc sau chiar de mai departe. Odată cu înlăturarea molozului de demolare s-a observat că zidul, fundaţia „nordică" (de fapt cu orientarea SV-NE) a Z8 a fost demolată la rândul ei, din aceasta putând fi documentate doar pietrele din primul rând a texturii. Totuşi extinderea molozului a demonstrat faptul că avem de a face cu zidurile din extremitatea nordică a conacului, în afara acestora, spre nord sub humus a fost identificat doar un strat de pământ brun-nisipos amestecat, pigmentat cu lut galben, având un caracter cert „extra muros", conţinând sporadic material arheologic. Totuşi din aceste straturi de pământ brun nisipos am cules fragmente de cahle diferite care aparţin a patru sobe diferite. În conac au funcţionat deci simultan o mulţime de sobe, şi instalaţii de încălzire cu structuri, cahle diferite. Acest fapt subliniază încă o dată că în viitor trebuie să ne aşteptăm la un material arheologic extrem de bogat şi variat. Nivelul ridicat a culturii materiale din conac este ilustrat şi de fragmentele ceramice „aruncate" în afara curtis-ului (pahare), adunate din afara zidurilor. Partea din S4 a Z5/2009 (=Z8) este o fundaţie subţire, cu o grosime de numai 40 de cm, căreia i-a fost adosat dinspre est un zid cu o fundaţie mult mai puţin adâncă, format din pietre aşezate în lut (!?) fără mortar. Acesta este acelaşi cu Z6/2009. În interiorul „pivniţei 1", după înlăturarea stratului de moloz de piatră, sub acesta, nivelul de călcare a fost ajuns la cca. - 1,30 m sub suprafaţa actuală, adică la - 2,16 m faţă de cota ± 0,0 a cercetării. Aparent plafonul pivniţei 1. era la un nivel superior nivelelor de călcare din interior (vezi podeaua din 4B interior) şi exterior, fiindcă pe textura zidurilor nu am observat urme de grinzi, partea superioară a zidului fiind demolată. Nivelul podelei din interiorul „pivniţei 1." a avut un caracter intermediar, fără straturi de lut consistente sau pigmentaţii serioase (cărbune, mortar etc), de parcă n-ar fi fost folosită pe termen mai lung. Deşi o mare parte din această podea a fost deranjată (gropi săpate) pe suprafaţa păstrată intactă în interiorul zidului am colectat fragmente ceramice de secol XVI, arse la roşu şi negre. De menţionat din materialul „pivniţei 1." o cahlă cu engobă alb, cu analogii la Sâncrăieni, probabil conacul Andrássy, tot din secolul al XVI-lea.2 Încăperea I. - S4B În urma rezultatelor intermediare (umplutura masivă de piatră, ziduri demolate, interior deranjat, nivel de călcare ambiguu, material relativ sărăcăcios) a devenit clară că în această faza nu este esenţială cercetarea părţii vestice a „pivniţei" şi ne-am decis ca cercetarea să fie continuată spre sud. Astfel secţiunea 4B a fost deschisă în prelungirea sudică a S4A cu scopul de a cerceta încăperea identificată în 2009. Partea zidului S5/2009 cu orientarea NE-SV a fost prinsă chiar la limita sudică a secţiunii S4A originale, aceasta fiind un zid masiv cu mortar cu o grosime de 1,00-1,20 m. Nivelul de apariţie a fost documentat la -0,86/-0,96 m faţă de cota ± 0,0 a cercetării, ceea ce înseamnă că „coroana" zidurilor este la -0,20/-0,30 m faţă de suprafaţa actuală! Talpa fundaţiei a fost atins la -1,50/-1,60 m sub nivelul actual de călcare, adică la -1,10/-2,22 m faţă de cota ± 0,0 a cercetării pe partea nordică, spre pivniţă, şi doar la -1,13/-1,04 m în interiorul încăperii, aici fiind format doar dintr-unul sau două şiruri de pietre! Conform aşteptărilor colţul NV a încăperii a fost identificat pe partea vestică a S4B, zidul vestic cu orientarea NV-SE având însă caracter total diferit, diferenţă observată şi în 2009 (vezi raportul de atunci). Astfel zidurile contemporane (!) cu Z5 din S2/2009 şi S4B/2011 cu direcţia NV-SE sunt compuse din mortar şi pietriş, având o consistenţă slabă, vor primi un nou cod de identificare şi anume Z7 (2009 respectiv 2011). Caracterul şi grosimea lor (între 0,70-0,80 m) arată că ele purtau ziduri fără rol static, zidurile portante exterioare trebuie căutate pa laturile exterioare a încăperilor. Acest rol eventual a fost preluat de Z6/2009, cea ce ar explica adosarea lui la ziduri existente. În interiorul încăperii, sub humusul arat, am identificat un strat galben nisipos cu o grosime de 0,10-0,20 m, care pare să fie un nivel de călcare a cărei suprafaţă propriu zisă a fost deranjat de plug. Sub aceasta pe o suprafaţă pigmentat cu cărbune la -0,30 m faţă de nivelul actual, şi -1,18 m faţă de ± 0,0 a cercetării. Acest nivel de călcare, destul de subţire dea-lungul Z5 a fost acoperit de o cantitate însemnată de fragmente ceramice, într-o poziţie evident secundară. Concentrarea materialului poate fi explicată ori prin prăbuşirea acestora de pe un raft (!?) ori depunerea acestora dintr-un motiv incert (?). Această localizare a fost observată şi în S2/2009. În orice caz materialul este destul de bogat pe o suprafaţa destul de mică. Majoritatea fragmentelor aparţin vaselor lucrate la roata rapidă, arse la negru, uneori cu dimensiuni apreciabile (vase de aprovizionare), dar apare şi ceramica foarte fină tot din pastă neagră. Aceste vase erau acoperite de capace negre şi roşii. Tot de aici provin „blocuri" mari dintr-o instalaţie compusă din trei benzi de lut lucrate la roata, arse la roşu, care pot fi aşezate una peste alta, formând un con vertical înalt de cel puţin 0,70 m (trei benzi (cca. 22-22, respectiv 29 cm) şi cu diametrul de 0,32 m. Aceasta poate fi hornul unei sobe, care conform diametrului conului avea dimensiuni apreciabile şi o înfăţişare imponantă. Un alt element al sobei pare să fie un fragment din bolta sobei cu un diametru de cca. 0,40 m. Stratul brun de sub nivelul de călcare conţinea sporadic fragmente ceramice negre, roşii, unele cu smalţ verde şi brun, respectiv cahle. Acest strat este suprapus de Z5, deci încăperea aparţine unei clădiri nu din prima perioada a conacului, ci uneia care a fost construită ca o extindere pe o suprafaţă (curte) după o perioadă mai lungă. În colţul SV a S4B pe latura vestică a Z7/2011 pe o suprafaţă mică am prins o mică parte a încăperii învecinate unde am documentat un strat pigmentat cu lut galben (probabil un nivel de călcare deranjat de plug) şi un strat galben de lut - nivel de călcare, care pare să fie format ulterior unei demolări (?!) fiindcă aparent suprapune (!?) un bloc de piatră. Obiectivele iniţiale ale cercetării au fost atinse în mare parte. Secţiunea S4 a verificat corectitudinea măsurătorilor geofizice, prin controlarea arheologică a anomaliilor semnalate de radar. Prin aceasta am reuşit să documentăm pivniţa presupusă şi celelalte ziduri ale încăperii nr. 1. Cercetarea geofizică poate fi utilizată şi în cazul părţilor încă necercetate ale conacului. Pe baza cercetărilor de parament s-a evidenţiat faptul că zidurile Z7/2009, Z7/2011 sunt ziduri interioare fără rol de suport static, că plafonul pivniţei, respectiv nivelul de călcare a încăperii de deasupra acesteia era odinioară la un nivel mai înalt. Stratigrafia zonelor de cercetare a evidenţiat faptul că toate clădirile cercetate aparţin unui nou val de construcţii ale conacului ele suprapunând straturi cu material arheologic medieval târziu. Suntem siguri deci că părţile originale, vechi şi punctul de greutate a conacului pot fi localizate mai spre sud, probabil sub uşoara pantă a dealului. Construcţiile cercetate şi materialul colectat au demonstrat încă o dată, că avem de a face cu un ansamblu de excepţie, cu plan complex, din al cărui cercetare va rezulta o mulţime de informaţii şi artefacte privind sistemele de încălzire, cultura materială, legăturile economice, reprezentarea unei familii nobiliare secuieşti din secolul al XVI-lea.