În anul 2003 au fost continuate cercetările arheologice pe grindul "Castraviţa", localitatea Desa, jud. Dolj1. Astfel, la aproximativ 13 m NE de tumulul (T1), cercetat în campania 2002, a fost identificat încă un tumul pe care l-am notat cu sigla T3. Au fost trasate patru suprafeţe, S 1, S 2, S 3 şi S 4, cu dimensiunile de 7 x 8 m lăsându-se un martor "în cruce" cu grosimea de 0,50 m. Suprafeţele au fost caroia...te astfel: pe martorul orientat N - S s-au pus ţăruşi din 2 în 2 m numerotaţi începând cu A la N până la H spre S iar pe martorul orientat E - V s-a pus un alt rând de ţăruşi, tot din 2 în 2 m, numerotaţi începând cu 1 la E până la 9 spre V. Din lipsă de fonduri au fost cercetate numai suprafeţele S 1 şi S 3. La -0,20 m au apărut primii bolovani din calcar. Se continuă săpătura, în ambele suprafeţe, până la adâncimea de 0,40 m. În S 1 apar mai mulţi bolovani din calcar şi gresie grupaţi aproximativ în colţul sud-estic, chiar uşor aliniaţi pe direcţia E - V, şi partea superioară a primului strat din pietre de râu, tot în aceeaşi zonă. În S 3 pe lângă profilul de V, în caroul F4, a apărut un grup de zece bolovani din calcar şi gresie, orientat E - V, la o adâncime cuprinsă între 0,14 şi 0,22 m. În caroul G4 a aceleiaşi suprafeţe, chiar în colţul sud-vestic, a apărut un alt grup de bolovani din calcar şi gresie, situat la o adâncime cuprinsă între 0,32 şi 0,45 m. În urma răzuirilor făcute la adâncimile de 0,20 şi 0,40 m, în ambele suprafeţe, nu s-au găsit urme de intervenţii ulterioare. În pământul săpat până la această adâncime s-au găsit, împrăştiate, fragmente ceramice din neolitic, epoca bronzului şi Hallstatt rezultate probabil din distrugerea unor straturi de cultură, anterioare momentului ridicării tumului. Grupuri de bolovani din calcar şi gresie au mai apărut în colţul nord-estic al lui S 3, în carourile D1 şi E1, la o adâncime cuprinsă între 0,66 şi 0,85 m dar şi în S 1, la adâncimile de 0,41 şi 0,75 m. În S 1, caroul D6, la -0,40 m a fost găsit un fragment din buza unui castron hallstattian, canelat, aflat sub bolovanii de calcar, între aceştia şi primul strat din pietre de râu. În carourile C5, C6, C7, D5, D6 şi D7, între adâncimile 0,39 şi 0,50 m a apărut primul strat format din pietre de râu ce aveau un diametru care varia între 15 şi 20 cm. În S 3, la 4,20 m distanţă de profilul vestic şi la 1,80 m de cel sudic, la adâncimea de 0,40 m, aproximativ la marginea tumulului, a apărut un fragment de sârmă plurispiralică, "saltaleone", din bronz. În momentul în care săpătura a ajuns la adâncimea de 0,40 m în S 1 şi S 3, s-a început înlăturarea stratului vegetal în S 2 şi S 4. După înregistrarea şi degajarea grupurilor de bolovani din calcar şi gresie din S 3 s-a continuat adâncirea săpăturii. Astfel, tot în S 3, a apărut la 0,68 m adâncime şi la distanţa de 1,68 m faţă de profilul sudic şi 2,47 m faţă de profilul vestic, aproximativ la marginea tumulului, o fibulă cu piciorul în formă de scut beotic. În caroul E4, la distanţa de 0,80 m de profilul vestic şi 2 m de cel nordic, la 0,70 m adâncime, a fost găsit un vârf de lance, patru fragmente de calotă craniană umană şi un fragment ceramic de culoare neagră, lustruit, hallstattian; aproximativ în acelaşi loc, la o adâncime mai mică, 0,34 m, a apărut un bolovan de calcar. În caroul E2, la 0,95 m distanţă de profilul nordic şi 2,48 m de profilul estic, la 0,78 m adâncime au apărut trei fragmente de oase umane, probabil resturile unui mormânt pe care l-am numerotat cu M4. Tot în S 3, caroul F4, lângă profilul vestic, la 0,66 m adâncime, sub stratul din bolovani de calcar, a fost găsită o ceaşcă de tip Basarabi; diferenţa de adâncime dintre stratul de bolovani şi ceaşcă fiind de 0,48 m. În carourile D1 şi E1, sub stratul din bolovani de calcar şi gresie menţionat anterior, în colţul nord-estic al lui S 3, au fost descoperite, la o adâncime cuprinsă între 0,80 m şi 0,87 m, două fragmente de la o buză de castron hallstattian, un fragment din buza altui castron decorat cu caneluri şi încă două fragmente de la vase din aceeaşi epocă, se pare sparte pe loc din vechime, alături de pietre de calcar de dimensiuni mai mici. Diferenţa de adâncime dintre stratul de pietre de deasupra şi fragmentele ceramice era de aproximativ 0,10 m. În acest nivel, 0,10 m, au fost descoperite fragmente ceramice din epoci anterioare perioadei hallstattiene. În S 1, aproximativ în carourile C5 şi C6, la o adâncime cuprinsă între 0,52 m şi 0,57 m, a fost dezvelit al doilea strat format din pietre de râu; acesta apărea pe profilul sudic al suprafeţei la o adâncime de 0,43 m. Printre pietrele din acest strat au fost găsite şi fragmente ceramice hallstattiene, tipice culturii Basarabi. Am putea afirma în actualul stadiu de cercetare, că bolovanii de calcar au apărut mai mult spre marginea tumului iar în partea centrală a acestuia lipsesc. În S 3 nu s-au găsit pietre de râu. Între stratul din bolovani de calcar şi următorul nivel cu materiale arheologice hallstattiene din ambele suprafeţe (S 1 şi S 3) se află un nivel de pământ în care au fost găsite numeroase fragmente ceramice atipice din epoci anterioare. În S 3, caroul E4, la o adâncime de 1,02 m, a apărut o ceaşcă de tip Basarabi2 lângă care se afla un dinte uman. În caroul D4, la adâncimea de 0,96 m, a fost găsit un fragment de os uman (tibie) lângă care se afla o ceaşcă de tip Basarabi căreia îi lipsea o parte din buză şi toartă, probabil un mormânt, pe care l-am notat cu M3. În caroul E3, la 0,85 m adâncime, a fost descoperit un vas de tip Basarabi cu urme de ardere secundară. Tot în S 3, carourile F4 şi G4, lângă profilul vestic, la adâncimea de 0,85 m, au apărut, cinci fragmente de oase umane, de la bazin şi membrele inferioare fără a fi în conexiune anatomică. Probabil, ca şi în cazul lui M3, aceste fragmente de oase umane indică resturile unui mormânt descompus sau descompletat din vechime şi pe care l-am notat cu M2 . În caroul F4, la adâncimea de 0,68 m, a fost găsit un castron hallstattian, spart pe loc, cu buza trasă în interior şi decorată cu caneluri. La aproximativ 0,21 m spre SE, la aceeaşi adâncime, a fost dezvelit un bolovan de calcar. La demontare, sub castron au apărut mici fragmente de oase umane. Este greu de precizat dacă acest castron a aparţinut vreunui mormânt separat sau dacă îl putem pune în legătură cu M1 sau M2. În caroul F4, la adâncimea de 0,87 m, au fost găsite trei fragmente de oase umane, aflate în conexiune anatomică; s-au păstrat tibia şi femurul de la piciorul drept si tibia stângă. Se pare că scheletul a fost aşezat pe spate, în poziţie întinsă, şi are orientarea NE – SV. Aproximativ în zona genunchilor s-a găsit un fragment de la un vas de tip Basarabi. Acest mormânt a fost notat cu M1. Tot în S 3, caroul E4, lângă profilul vestic, la adâncimea de 0,94 m, a fost descoperit un castron întreg, cu buza trasă în interior şi decorată cu caneluri în exterior. La aproximativ 0,16 m SE de castron a apărut o brăţară spiralică din bronz, iar la 0,30 m NE de castron a fost găsită o a doua brăţară spiralică din bronz, identică ca dimensiuni cu prima, numai că aceasta din urmă a fost depusă pe cant şi păstra în interior, doar pe lăţimea ei, două fragmente de oase de la braţul unui copil. La aproximativ 0,40 m NNE de castron şi la 0,22 m N de ultima brăţară menţionată, la 0,90 m adâncime, au fost descoperite câteva fragmente de oase umane incinerate; la 0,10 m E de brăţara aflată pe cant a mai apărut un mic fragment de os uman, probabil de la unul din membrele superioare ale unui copil; tot în aceeaşi zonă dar la 0,40 m NNE de oasele incinerate a fost descoperit un fragment ceramic cu decor tipic culturii Basarabi (triunghiuri haşurate în interior realizate prin incizie). Întregului complex funerar găsit în caroul E4 i s-a spus complexul funerar nr. 1. În S 1, aproximativ carourile C5, D5, C6 şi D6, la adâncimea de 0,61–0,69 m, a fost dezvelit al treilea strat format din pietre de râu care ocupă o suprafaţă de 3 x 1,43 m. Sub stratul de pietre menţionat mai sus a fost găsit un alt strat din pietre de râu care începea de la adâncimea de 0,66 m, lângă profilul sudic, şi ajungea până la adâncimea de 0,91 m spre extremitatea nord-estică. Sub ultimul strat din pietre de râu, al patrulea, a fost găsit, în carourile C6 şi D6, la adâncimea de 0,91 m, un castron hallstattian spart pe loc din vechime, iar sub castron şi în imediata apropiere a acestuia, au fost dezveliţi nouă bolovani plaţi din gresie. Ei au fost aşezaţi în mod intenţionat, aproximativ ca o masă rotundă, şi peste aceştia a fost aşezat castronul. La aproximativ 0,70 m SE de castronul menţionat a fost găsit, la 0,95 m adâncime, un al doilea castron spart pe loc din vechime, pus pe patru bolovani plaţi, din gresie. Atât în S 1 cât şi în S 3, la adâncimea de 1,15 m, au apărut numeroase oase de cal, mai frecvente mandibulele. În colţul nord-estic al lui S 3, în caroul D1, la aceeaşi adâncime, a fost găsită o fibulă din fier de la care se mai păstrează o parte din corp, iar capătul de care era prins arcul este puţin lăţit. Lângă fibulă au fost găsite şi trei fragmente ceramice de tip hallstattian. Datorită faptului că şantierul arheologic nu a avut fonduri, cercetarea desfăşurându-se cu ajutorul studenţilor pasionaţi de arheologie de la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie din Craiova şi ţinându-se cont că solul viu a apărut la o adâncime de aproximativ 1,60 m, mai mare decât cea din tumulul 1 săpat în 2002, nu s-au putut deschide suprafeţele S 2 şi S 4 iar în S 1 şi S 3 nu s-a ajuns peste tot la solul viu. În aceste condiţii, atât în S 1 cât şi în S 3 am trasat secţiuni de control cu o lăţime de 1 m, pe lângă profiluri, în care s-a săpat până la solul viu. După degajarea profilurilor şi desenarea lor s-a constatat că tumulul a fost ridicat până la înălţimea de aproximativ 1,25 m de la solul antic; mantaua acestuia fiind formată din două straturi de pământ dintre care cel superior apare numai spre marginea tumulului. Aşa cum se observă şi pe profile, în campaniile viitoare cercetarea trebuie extinsă pe limitele exterioare ale tuturor suprafeţelor, spre N, S, E şi V. În ceea ce priveşte structura tumulului observăm că mai întâi au fost depuse, pe solul antic, numeroase oase de cal, situaţie exemplificată de profilul nordic al lui S 3. După aceea s-a început ridicarea mantalei prin depunerea unui nivel de pământ cu o grosime ce variază între 0,35 şi 0,60 m aşa cum se observă pe profilul sudic al lui S 1 şi pe cel vestic al lui S 3, în dreptul complexului funerar nr. 1. După ridicarea acestui prim nivel de pământ a urmat depunerea vaselor, pieselor de metal şi a oaselor umane din S 3 şi realizarea structurii de pietre din S 1. În final a fost pus un ultim nivel de pământ, omogen din punctul de vedere al compoziţiei şi culorii cu cel de sub materialele arheologice din S 3 şi cu cel de sub structura de pietre din S 1 constituindu-se astfel primul strat al mantalei, cel inferior. Pe acest strat de pământ au fost aşezaţi bolovanii de calcar şi gresie mai mult spre marginea tumulului şi care nu constituie o manta compactă. A urmat depunerea ultimului strat de pământ tot spre marginea tumulului, peste bolovanii de calcar şi gresie. Nu ştim dacă, iniţial, bolovanii din calcar şi stratul superior de pământ au acoperit tot tumulul sau nu. Pe de altă parte trebuie menţionat că materialele arheologice din epocile anterioare au fost găsite mai mult în stratul superior de pământ decât în cel inferior după cum acest pământ a fost excavat din împrejurimile tumulului. Din punctul de vedere al structurii, tumulul (T3) cercetat în această campanie, la Desa, are analogii cu tumulii nr. III şi VII de la Basarabi3 unde constatăm că materialele arheologice nu au fost aşezate pe solul antic. De asemenea, ca dimensiuni, tumulul de la "Castraviţa" se aseamănă cu movilele II, IV, VI, VII, VIII, X, XI, XII, XV, XVI şi XVII de la Balta Verde4. În plus, inventarul funerar al tumulului de aici se află mai mult în partea sudică la fel ca în movila II de la Balta Verde5. Mai precizăm că analogii pentru materialele arheologice descoperite găsim în necropolele de la Basarabi6 şi Balta Verde-Gogoşu7. Nu excludem posibilitatea ca piesele menţionate de Mircea Petrescu-Dâmboviţa să provină din zona punctului cercetat de noi8. În ceea ce priveşte încadrarea cronologică considerăm că atât tumulul (T3) cât şi ceilalţi tumuli cercetaţi la Desa sunt contemporani cu cei din necropolele de la Basarabi şi Balta Verde-Gogoşu şi se datează, cu rezervele datorate stadiului cercetării, în secolul VIII a. Chr9. Ritul de înmormântare folosit în tumulul (T3) este inhumaţia. În stadiul actual al cercetării nu ştim dacă incineraţia, prezentă la CF 1, a fost folosită ca un rit secundar sau ca parte din ritual şi, din aceleaşi considerente, apreciem că este prematur să ne pronunţăm asupra semnificaţiei acestui tumul (T3), mai întâi, pentru că au apărut noutăţi esenţiale de ritual în suprafeţele cercetate S 1 şi S 3 şi în al doilea rând, S 2 şi S 4 urmează a fi cercetate abia în vara anului 2004 când, sperăm, MO Craiova va obţine, din partea Consiliului Judeţean Dolj, fondurile necesare pentru continuarea cercetării.