.
Desa | Judeţ: Dolj | Punct: Castraviţa | Anul: 2009
Anul:
2009
Epoca:
Epoca bronzului;Hallstatt;Latene;Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Hallstatt timpuriu;
La Tène
Categorie:
Civil;
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Amenajare/construcţie
Județ:
Dolj
Localitate:
Desa
Comuna:
Desa
Punct:
Castraviţa
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bâsceanu Marius Cristian Universitatea Craiova
Gherghe Petre responsabil Universitatea Craiova
Ridiche Florin Muzeul Olteniei, Craiova
Cod RAN:
Raport:

În anul 2009, cercetările arheologice sistematice au continuat în sectorul estic al grindului „Castraviţa" prin deschiderea a două noi suprafeţe, C1 şi C51, aflate la V de construcţia romană identificată în campania din anul 2008. De asemenea, a fost definitivată săpătura în suprafeţele C3 şi C7, începută în anul anterior. În suprafeţele C2, C6 dar şi în secţiunea SI/2008 s-a urmărit, în acest an, conservarea c...omplexelor arheologice formate din ţigle şi olane precum şi a capetelor pilonilor identificaţi aici, în general, cercetarea fiind oprită pe nivelul de călcare roman până în momentul când vom identifica resursele financiare necesare restaurării structurilor construcţiei aflate în cercetare. Astfel, în suprafaţa C3 au apărut numeroase fragmente ceramice, începând cu adâncimea de 0,50 m, acestea fiind grupate în partea de SV a suprafeţei. La adâncimea de 0,60 m a apărut un cuţitaş de fier, uşor arcuit, cu limbă de înmănuşare. Concomitent, în suprafaţa C7, în colţul nord-vestic al acesteia, a apărut la adâncimea de 1,15 m, o spatulă din bronz. În ambele suprafeţe au continuat să apară, între adâncimile de 0,50 m şi 0,60 m, îndeosebi în partea estică a acestora, fragmente de ţigle şi olane de mărimi diferite unele fiind lucrate din pastă albă, acestea din urmă având bune analogii la S de Dunăre. Reţine atenţia absenţa aproape totală a resturilor osteologice şi a ceramicii din nivelul roman, toate acestea putând constitui un indiciu privitor la destinaţia construcţiei aflată în cercetare pe acest grind. Puţinele fragmente ceramice găsite provin în general de la vase de uz comun. În suprafaţa C7, după adâncimea de 1,25 m au apărut sporadic fragmente ceramice din epoca bronzului, cultura Verbicioara, în poziţie secundară, dovadă că acestea provin de la vase, deranjate de nivelul hallstattian identificat mai mult în suprafaţa C3. În această din urmă suprafaţă, materialele arheologice romane au fost identificate doar până la adâncimea de 0,60 m. În suprafaţa C7 apare ceramică hallstattiană, la adâncimea de 1,25 m, care constă în fragmente ceramice decorate cu caneluri, situate pe diametrul maxim al vaselor, sau brâuri crestate, dispuse atât pe pântec cât şi pe buză, tipice vaselor de uz comun din cultura Basarabi; formele predominante sunt castroanele şi cănile. În suprafaţa C3, c.1a, la adâncimea de 0,70 m, a fost descoperită o groapă cu dimensiunile de 0,50 m x 0,40 m şi adâncimea de 0,60 m, în care au apărut două vase sparte pe loc din vechime, o strachină şi o cană bitronconică. Strachina, lucrată cu mâna, are fundul drept, picior înalt, gât scurt şi buza dreaptă. Cana, lucrată la roată înceată, are gât scurt, buza trasă spre exterior şi subţiată la margine, fund inelar şi o toartă lipsă; în ceea ce priveşte datarea acestora optăm pentru atribuirea lor epocii Latène, (sec. III-II a.Chr.). Continuând săpătura s-a observat că nivelurile arheologice erau discontinui şi telescopate, lucru datorat lucrărilor forestiere relativ recente care au constat în scoaterea, cu ajutorul buldozerelor, a rădăcinilor unor stejari seculari care s-au aflat în această zonă. De asemenea, solul fiind nisipos şi omogen din punctul de vedere al culorii şi compoziţiei, nu s-a stabilit clar, nici stratigrafia şi nici formele eventualelor gropi. Tot în suprafaţa C3, la adâncimea de 0,87 m a mai apărut o piesă de bronz, un pandantiv circular cu un mic apendice la partea opusă pedunculului, fragmentar; o piesă similară a fost descoperită în campania din anul 2007, în apropiere, în secţiunea magistrală SI/2007 iar astfel de piese au analogii în depozitul de la Ghidici datat în sec. VII a.Chr.2. La aproximativ 1 m E de pandantiv şi la adâncimea de 1,05 m, au fost găsite câteva fragmente de la calota craniană a unui copil. Acestea sunt dovezi evidente că şi aici s-a aflat o movilă funerară hallstattiană distrusă probabil în antichitate sau de lucrările din epoca modernă. De altfel, la aproximativ 0,20 m de craniu a fost descoperită, la adâncimea de 0,75 m, o cană cu o toartă, lucrată la roata rapidă, datată tot în vremea Latène. În preajma pandantivului şi a fragmentelor de craniu au apărut, în pământul răvăşit, şi câteva fragmente de oase umane puternic calcinate de culoare albăstruie care ne semnalează posibilitatea existenţei, şi aici, a unor morminte de incineraţie de tip Verbicioara, distruse de nivelul hallstattian, situaţie asemănătoare cu cea întâlnită la cercetarea tumulului T3 din partea vestică a grindului „Castraviţa"3. În preajma pieselor semnalate mai sus, în c.2b, şi la 1 m adâncime, la aproximativ 0,50 m distanţă de resturile craniului, au fost descoperite, o fusaiolă, şi un cercel executat dintr-o sârmă de bronz, groasă de cca. 2 mm, aproximativ rotundă în secţiune. În suprafaţa C7, în profilul sudic, a fost găsită, la adâncimea de 0,85 m, o groapă circulară cu diametrul de 0,65 m şi 0,60 m adâncime faţă de nivelul antic de călcare, în care se aflau fragmente ceramice provenite de la un vas de mari dimensiuni, decorat cu butoni aplatizaţi. Peretele vasului, gros de cca. 1 cm, este modelat din pastă compactă, densă, de culoare neagră, lustruită la exterior, şi de culoare cărămizie, la interior. Printre fragmentele ceramice a fost descoperit şi un os de animal. Vasul, în discuţie, se încadrează în Hallstattul timpuriu, cultura Gáva, astfel de vase fiind destul de rare la Dunărea Inferioară, şi în premieră, în zona siturilor arheologice de la Desa. În suprafaţa C7 a fost finalizată săpătura, fiind găsit solul viu la adâncimea de 2 m. Între 1,25 m şi 1,90 m, adâncime, au fost găsite sporadic fragmente ceramice de tip Verbicioara, o fază timpurie, care reprezintă indicii a numeroaselor morminte de incineraţie datate în această perioadă şi distruse la momentul ridicării movilelor funerare hallstattiene. În suprafaţa C3, continuându-se săpătura, a fost descoperită o groapă în profilul estic, la adâncimea de 2 m, care conţinea fragmentele de la cinci vase de mari dimensiuni, parţial întregibile, datate la începutul epocii bronzului. Prin realizarea unei cercetări de suprafaţă în vecinătatea suprafeţelor investigate a fost identificat, chiar în mijlocul drumului de frontieră, care trece pe la N de sit, încă un pilon roman, la aproximativ 15 m spre NE de suprafaţa C3. Capul pilonului era vizibil datorită eroziunii terenului. Lângă acest pilon a fost descoperită o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt, cu resort bilateral, drept şi compus din patru spire; acul este uşor curbat şi decorat cu două sau trei linii incizate transversal. Piesa este bine conservată, aparţine epocii Latène C1, C2, şi este specifică tipului Mötschwil, (250 - 180 a.Chr.), încadrare cronologică făcută pe baza datelor C 14 obţinute pentru alte piese contemporane, pe grindul „Castraviţa". Ulterior finalizării cercetării în suprafeţele C3 şi C7 s-a trecut la deschiderea suprafeţelor C1 şi C5, la V de zidul construcţiei romane, zid surprins în profilul dintre suprafeţele C5 şi C6 pe de-o parte şi C1 şi C2 pe de-altă parte. Astfel, în cele două suprafeţe, C1 şi C5, a apărut, in situ, între adâncimea de 0,35 m şi 0,45 m, un complex arheologic unitar format exclusiv din ţigle şi olane dispus numai în jumătăţile vestice ale suprafeţelor şi aliniat pe partea estică, lucru care sugerează că acestea au alunecat de pe acoperişul unei construcţii. În colţul sud-estic al suprafeţei C5, chiar lângă zidul construcţiei, la exterior, şi pe nivelul de călcare roman, a fost descoperit un vârf de lance din fier de tipul foliform având lăţimea maximă în zona centrală şi cu oblicităţile bazei îngustate progresiv. Tubul de înmănuşare este conic, partea tăişului şi vârful sunt îngroşate iar zona dintre tăiş şi tubul de înmănuşare este subţiată. Considerăm că şi această piesă se încadrează în acelaşi orizont cronologic cu depunerea de arme descoperită în anul 2005, în punctul „La Ruptură"4, adică sec. IV p.Chr. În concluzie, putem spune că cercetările arheologice din vara anului 2009 ne-au oferit date noi privitoare la forma construcţiei romane, mai ales a laturii de V. De asemenea, au fost scoase la lumină artefacte din epoci nedocumentate, până în prezent, în zona siturilor de la Desa cum ar fi materialele de tip Gáva sau cele de la începutul epocii bronzului. În acelaşi timp, se conturează o imagine mai clară asupra descoperirilor de epocă La Tène. Datorită fondurilor insuficiente dar şi dorinţei de a avansa cu cercetările din punctul „Castraviţa", supus distrugerilor anuale provocate de Dunăre, nu ne-am permis continuarea săpăturilor şi în punctul „La Ruptură". Totuşi, în urma unor cercetări de suprafaţă făcute pe plaja Dunării, în zona acestui punct, au fost descoperite două monede romane; una de aramă din timpul împăratului Galba, şi o alta, de argint, din vremea împăratului Severus Alexander. Sperăm ca în anul 2010 să avem mai multe fonduri alocate şi să putem organiza o cercetare extensivă care se impune a avea caracter de salvare, deoarece Dunărea rupe, şi aici, în fiecare an, câte 2 - 3 m din situl arheologic.

English Abstract:

In 2009, systematic excavations have continued in the eastern part of the sand bank of Castraviţa by opening two new areas, C1 and C5 [2] , located west of the Roman building found in the 2008 campaign. Also, the excavation which began the previous year in areas C3 and C7 was completed. In areas C2 and C6, as well as in section SI/2008 this year we intended to preserve the archaeological features composed of tiling and gutter tiles as well as the heads of the pillars identified here. The archaeological investigations in the summer of 2009 gave us new data on the shape of the Roman construction, especially of the west side. At the same time, we unearthed artifacts of yet undocumented ages, in the Desa area sites, such as the Gáva material or those from the early Bronze Age. Meanwhile, a clearer picture is emerging on the La Tène period finds.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO