Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Berzovan | Alexandru | Institutul de Arheologie Iaşi | |
Kovács | Adela | Muzeul Judeţean Botoşani | |
Lazarovici | Gheorghe | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Lazarovici Mantu | Cornelia Magda | Institutul de Arheologie Iaşi | |
Oancă | Mircea | Muzeul Vasile Pârvan, Bârlad | |
Oprean | Cristian | ||
Stratulat | Lăcrămioara | Institutul de Arheologie Iaşi | |
Ţurcanu | Senica | Institutul de Arheologie Iaşi |
Situl Cucuteni A de la Dobrovăţ - Pădurea Buda se află la circa 1,5 km distanţă în linie dreaptă de satul Dobrovăţ, dar accesul este dificil, presupunând un drum ocolitor de 6 km, din cauza dealurilor şi a lunecărilor de teren. Istoricul cercetărilor Situl a fost descoperit de un localnic, care a cules de pe tarlaua de la marginea pădurii şi dintr-o ruptură de mal din pădure mai multe fragemente ceramice şi c...hirpici. Materialele i-au fost aduse lui Al. Berzovan, care în 2016 a făcut o primă verificare a zonei şi a locului de descoperire. Ulterior punctul a fost vizitat din nou de Gh. Lazarovici şi Al. Berzovan şi s-a decis realizarea unor prospectări pentru delimitarea sitului şi înscrierea lui în codul RAN, în vederea protejării sitului. Între timp Al. Berzovan a obţinut şi o prospectare LIDAR a zonei, care ajută la înţelegerea configuraţiei locului (Fig. 1). Prospectările magnetice, realizate de Carsten Mischka, împreună cu Al. Berzovan (nota 15) şi Gh. Lazarovici în primăvara anului 2017 au pus în evidenţă un şir de nouă construcţii orientate N-S, la care se adaugă mai multe structuri ce pot reprezenta gropi, cuptoare, vetre (?), un posibil şanţ şi o palisadă spre interior, pe latura de vest a sitului (Fig. 2). O parte din sit nu a putut fi prospectată din cauza lizierei de copaci de pe latura de est a sitului, unde apare şi o ruptură, folosită probabil de comunitatea Cucuteni pentru delimitarea aşezării. Cercetările din 2019 Cercetările de la Dobrovăţ-Pădurea Buda au avut ca scop delimitarea ariei de locuire Cucuteni, realizarea ridicării topografice a sitului, ca şi verificarea unora din structurile identificate prin prospectările magnetice. Totodată şantierul arheologic de la Dobrovăţ reprezintă şi un şantier şcoală, unde au participat şi studenţi doctoranzi de la Institutul de Arheologie Iaşi, ca şi arheologi din China. În cursul anului 2017, Dr. Lăcrămioara Stratulat, împreună cu Dr. C.-M. Lazarovici, în urma unei acţiuni desfăşurate împreună cu ICR Beijing au pus bazele unei cooperări cu specialişti de marcă de la Institutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe Sociale a Republicii Populare Chineze, în vederea realizării unor cercetări într-un sit Cucuteni, a cărei ceramică pictată se aseamănă atât de mult cu cea din culturile Yangshao şi Majiayao (nota 16) . Ca urmare, la cercetările din 2019 au participat şi specialişti din China, ca urmare a protocolului de colaborare dintre Institutul de Arheologie Iaşi, Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi şi Institutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe Sociale a Republicii Populare Chineze (CASS): Dr. Wen Chenghao (Institute of Archaeology, CASS, Beijing), Guo Zhiwei (Institute of Archaeology, CASS, Beijing),Wu Jintao (Zhengzhou, Municipal Institute of Cultural Relics and Archaeology) şi Hou Xinjia ( Zhengzhou, Municipal Institute of Cultural Relics and Archaeology). Colegii chinezi au făcut şi verificări cu o sondă geologică în zona lizierei de copaci, pe o lungime de 300 m, până la râpa care delimitează aşezarea pe latura de est. La marginea râpei a apărut şi o groapă Cucuteni de mari dimesniuni, iar profilul acesteia, ca şi materialele rezultate vor face obiectul unui studiu separat (nota 17) . La baza râpei menţionate, spre drumul ce duce în satul Dobrovăţ, la o distanţă de circa 150 m de aşezare este şi un izvor cu apă bună de băut, folosit chiar şi astăzi de localnici. Pentru verificarea rezultatelor prospectărilor magnetometrice am trasat o secţiune de verificare (24 lung. x 16 m lăţ.), amplasată de-a lungul drumului de pământ folosit de sătenii care lucrează tarlaua din zonă (Fig. 3). Cu ajutor mecanizat am decapat primii 25 cm, sub care au apărut resturile a două locuinţe, cu platforme arse, aşa cum fuseseră semnalate în urma prospecţiunilor. In funcţie de prospectări a fost realizat un sistem de caroiaje cu blocuri de 20 x 20 m şi carouri de 2 x 2, iar după caz pentru demontarea şi reconstituirea structurii pereţilor, carouri de 1 x 1 m. Locuinţele au fost numerotate după planul rezultat în urma prospectărilor magnetice, pornind de la sud (L1) spre nord (L9), (Fig. 2). Stratigrafia se prezintă astfel: 0-0,35 m sol arabil gălbui roşcat cu chirpici mărunţit, fragmente ceramice cucuteniene, între care şi unul de sec. IX; -0,35-0,45 m sol brun deschis, cu chirpici răscolit în zona locuinţelor, cu fragmente ceramice grupate şi pietre între cele două locuinţe; -0,45 -0,55/0,65 m sol brun, argilos, cu chirpici mărunt la baza locuinţelor (apare în multe din gropile de stâlpi în partea superioară a gropilor); -0,65 – 0,85 m sol gălbui cu ceramică Cucuteni A3 de bună calitate, marcat ca Dobrovăţ I, puţin chirpici, puţină ceramică în fiecare carou, mai nisipos; -0,85-1,05 m sol gălbui, nisipos pe alocuri (sub L3), în care apar complexe din Dobrovăţ I (L3a şi L3b); -1,05-1,20/1,30 m straturi de rocă uşor cimentată, groase de 2-3 cm. In Blocul D3, carourile a9 -d9 straturile de nisip şi rocă ce alternează continuă în adâncime - roca fiind din ce în ce mai groasă – în diferite perioade geologice. Pentru investigarea celor două locuinţe am pornit de la experienţa de la Scânteia, astfel încât am urmărit cu atenţie reconstituirea urmelor de la pereţi, a celor de la podea, ca şi a gropilor de la structura de rezistenţă a caselor. S-a lucrat cu multă atenţie, s-au făcut răzuiri repetate şi pe cât s-a putut s-a scos pământul dintre dărâmături cu ajutorul aspiratorului. Totodată am avut în vedere familiarizarea echipei cu acest gen de investigaţie, mai ales că până acum, aşa cum rezultă din literatura de specialitate, la cele mai multe construcţii Cucuteni nu s-au găsit şi gropile stâlpilor de la case sau anexe. Cele două locuinţe au fost cercetate parţial şi ele aveau dimensiuni diferite. Locuinţa dinspre nord, L4, era ceva mai mică, comparativ cu cea dinspre sudul secţiunii noastre, L3, ale cărei margini nu au fost delimitate complet. L3 era după aceleaşi prospectări şi cea mai mare dintre construcţiile identificate (Fig. 2c). După curăţarea resturilor de chirpici (Fig. 4), atenţia noastră s-a concentrat mai ales asupra L4. L4 avea circa 56 mp (8 x 7 m), încadrându-se în categoria celor mijlocii. Depunerile de chirpici de la podea şi pereţi, în unele zone se suprapuneau, având peste 40 cm grosime. Locuinţa avea trei încăperi, una centrală, una spre nord şi alta spre sud (Fig. 5), iar un coridor despărţea încăperea centrală de cea sudică (Fig. 6). Lipit de peretele de la coridor a fost probabil un pat/laviţă, de circa 1,80 x 0,60 m (Fig. 7). Pe laturile de sud, vest şi nord au fost descoperite şi resturi din trei anexe (alcătuite din chirpici şi puţine fragmente ceramice). Pe laturile de sud şi nord au fost descoperite şi gropi de stâlpi, care au fost puse în legătură cu aceste anexe, care nu erau mai late de cca 1,5 m. Intrarea în locuinţă a fost sesizată pe latura de est, unde au fost găsite elemente arhitectonice de la canatul uşii. O altă intrare/ieşire era spre anexa de vest (Fig. 6). În încăperea centrală s-au găsit resturi dintr-un altar (Fig. 7), motiv pentru care până la investigarea sa completă nu putem afirma dacă L4 este o construcţie cu caracter de cult sau una obişnuită. Menţionăm de asemenea că în încăperea centrală pe o anumită porţiune s-au găsit resturi de la o podea suspendată, fiind identificate urmele mai multor bârne despicate, aşezate cu partea dreaptă spre sol (Fig. 7). Altarul a fost şi el ridicat tot pe o podea suspendată. După desenarea şi fotografierea resturilor din L4 s-au demontat pereţii şi bucăţile de platformă podea, care au fost întoarse pe dos pentru a se observa dispunerea şi structura lor (Fig. 8, 8a, 8b). Tot timpul s-a lucrat cu mare atenţie, mai mult la şpaclu, cu cârlige speciale pentru curăţarea chirpicilor şi cu aspiratorul. Pe latura de vest cercetările nu sunt încheiate, iar zona cu altarul urmează să fie studiată special în cursul cercetărilor viitoare, altarul necesitând restaurări şi conservări. La încheierea lucrărilor el a fost impregnat cu o soluţie specială (Fig. 9) şi a fost apoi acoperit cu plastic şi pământ. După demontarea anumitor zone din L4 au fost identificate mai multe gropi de la structura de rezistenţă a acesteia, atât pe latura dinspre L3, cât şi pe latura dinspre pădure (Fig.10). Spre colţul de vest al secţiunii, după ce au fost identificate trei gropi (de la anexa de vest a L4) au apărut pe fundul acestora mai multe fragmente de plăci mici din gresie locală care sugerau un pavaj, dar care în urma sondajului din zonă s-au dovedit a fi de fapt doar plăci de gresie din structura geologică a zonei. L3 a fost curăţată doar parţial (Fig. 5), ea părând să aibă o extindere spre pădure (spre E) şi o alta spre zona tarlalei (spre vest). La L3 vom păstra un profil stratigrafic la jumătate din lăţimea complexului. Între cele două locuinţe menţionate au mai fost descoperite şi alte structuri, mai multe gropi, dar şi aglomerări de chirpici, alături de pietre şi fragmente ceramice, ultimele apărând la circa -0,30 -0,35 m. Aceste aglomerări le-am notat iniţial că L3-L4, iar apoi ca L10 (Fig. 5), deoarece prin prospectări au fost identificate nouă structuri de formă rectangulară, cu chirpici arşi. Aglomerările menţionate marchează un complex mai târziu. Pe tot parcursul campaniei arheologice o altă echipă a lucrat la bază, în satul Dobrovăţ, unde a fost spălată toată ceramica, care apoi a fost codificată şi introdusă în bazele de date (Fig. 11). Totodată, colegul Cristian Oprean (Fig.12) a analizat toate fragmentele de oase de animale descoperite, predominând oasele de vite şi de porc. În campaniile următoare urmărim de asemenea să investigăm şi complexele şi materialele care fac parte din nivelul cel mai vechi de locuire de aici, Dobrovăţ I, ce a apărut sub L3. Pe viitor ne propunem să mai verificăm o serie de anamolii sesizate în cadrul prospectărilor, spre marginea de sud a aşezării, ce pot indica gropi sau anexe, ca şi şanţul de apărare aflat pe latura de vest. Trebuie să menţionăm că în cadrul cercetărilor am benefeciat de sprijinul colegilor germani, Doris Mischka şi Carsten Mischka s-au deplasat la Dobrovăţ de două ori pentru înregistrarea cu staţia totală a limitelor complexelor (Fig. 13) şi au făcut de asemenea şi fotografii în 3D, ca şi cu drona (Fig. 5, 14, 14a). În ceea ce priveşte materialul arheologic, alături de ceramică, din care mare parte este pictată (Fig. 15a-15b), au mai fost descoperite diferite unelte din piatră, silex şi piatră (Fig. 16/1-6), din os (Fig. 16/7), ca şi plastică antropomorfă (Fig 17/1-7) şi zoomorfă (Fig. 17/8-9). Dintre acestea se remarcă un fragment dintr-un castron decorat cu o splendidă protomă de bovideu, descoperit în marginea de nord est a L3 (Fig. 15b), ce aminteşte de castronul similar de la Poieneşti. Pe to parcursul cercetărilor, alături de ceramica de tip Cucuteni A3 (Fig. 15a-15b), au apărut şi fragmente ceramice de tip Precucuteni III (Fig. 15c), atât în stratul de cultură, cât şi în complexele investigate, ceea ce demonstrează o dată în plus, coabitarea celor două culturi. De asemenea au fost descoperite şi fragmente ceramice din categoria Cucuteni C (Fig. 15d), ce este prezentă în mai multe aşezări atribuite fazei Cucuteni A3. Obiectivele cercetărilor viitoare: În campania următoare vom demonta complet L4 şi L3. De asemenea vom trasa o secţiune perpendiculară pe cea din campania 2019 pentru identificarea şanţului de apărarea, a palisadei şi pentru a verifica alte anomalii apărute în cadrul prospectărilor magnetometrice. Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare: Ne propunem conservarea unor locuinţe, reconstrucţia lor, ca şi realizarea unui parc arheologic, în măsura în care autorităţile locale şi cele judeţene ne vor susţine. Descoperirile vor face subiectul mai multor studii în reviste de specialitate din ţară şi străinătate şi odată cu restaurarea materialului vom face şi o expoziţie temporară la Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi. Mulţumiri Multumirile noastre se adresează în primul rând autorităţilor locale, Dlui Primar Cătălin Martinuş, care ne-au sprijinit în timpul cercetărilor, prin repararea drumului spre situl investigat, ca şi pentru împrumutarea unui dispozitiv ce ne-a ajutat la decaparea solului arabil. Mulţumim colegilor Doris Mischka şi Carsten Mischka pentru sprijinul acordat la fotografiile cu drona şi la înregistrările cu staţia totală. De asemenea, mulţumirile noastre se adresează şi colegilor de la Centrul de Cercetare şi Conservare–Restaurare a Patrimoniului de la Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi pentru conservarea unor structuri.
In the 2019 campaign in the Dobrovăţ-Pădurea Buda settlement (Fig. 1) the topographic survey of the site was carried out and a section was drawn up to verify the anomalies resulting from the magnetic prospecting performed in 2017 by Carsten Mischka (Fig. 2). In the open section were discovered the ruins of two dwellings, L3 and L4, and among them the group of adobies, stones and ceramics indicate another dwelling, called L10 (Fig. 5, 14a). The remnants of these houses were cleaned, the edges of the complexes and the excavated pits were registered with the total station. L4, of about 56 square meters, had three rooms, one central and two on the north and south sides (Fig. 5-6). A corridor was identified between the central room and the south room, and attached to corridor wall, in the south room there was a bed / bench (Fig. 7). The house had two entrances, one on the east side and the other on the west side (Fig. 6). In the central room an altar was found arranged on the suspended floor (Fig. 7). The altar was preserved for future campaign research (Fig. 9). The walls and parts of the house platform were carefully dismantled, part of the postholes of the house’s structure of resistance were identified (Fig. 8, 8a, 8b, 10). L4 also had three annexes (on N, W and S sides), part of their postholes being identified (Fig. 5).
L3, on the SV edge of the excavated surface, is larger than L4, but was only partially investigated. And it has two annexes in the researched part (Fig. 5).
The archaeological materials were washed, recorded and statistically analyzed (Fig. 11). Cucuteni A3 painted ceramics predominate (Fig. 15a, 15b), but ceramic fragments from the Cucuteni C category have also appeared (Fig. 15d). Also, Precucuteni III ceramic fragments were discovered (Fig. 15c), indicating a contemporaneity with the Cucuteni A3 phase, as shown by the radiocarbon data.
Animal bone analysis was also performed (Fig. 12, 16/7-10), indicating the predominance of cattle, followed by pigs.
Alexandru Berzovan, Carsten Mischka, Aşezarea Cucuteni A3 de la Dobrovăţ - Pădurea Buda, Prospectările magnetice din 2017, manuscris.