Situl arheologic de la Ernei se află la marginea sudică a comunei menţionate, fiind amplasat pe un promontoriu, în imediata apropiere a şoselei Reghin – Tg. Mureş, în stânga acesteia şi a râului Mureş, ce curge la aprox. un kilometru distantă, spre E. Din punct de vedere geografic, locul este prielnic pentru apariţia unor aşezări, datorită resurselor de hrană, de apă şi chiar de sare existente in zonă. Invest...igaţiile au început în data de 25 iunie 2004 printr-o cercetare de suprafaţă, în urma sesizării arheologilor de la Muzeul Judeţean Mureş. Trebuie menţionat că la această dată, o mare parte a terasei fusese distrusă datorită efectuării unor lucrări privind extragerea balastului de către doua firme de construcţii din judeţ. În urma perieghezei efectuate în locul respectiv cât şi în locurile învecinate a fost cules material arheologic aparţinând mai multor epoci şi culturi, precum: epoca bronzului (culturile Wietenberg şi Noua), prima epoca a fierului (cultura ceramicii canelate), epoca romană (în mai mică măsură) şi epoca migraţiilor (cultura Sântana de Mureş). Pornind de la aceste descoperiri, s-a luat decizia salvării a ceea ce a mai rămas din situl arheologic, mai bine spus a unei suprafeţe de aprox. 30% din acesta, situată la periferia aşezării, în partea vestică. Obiectivul principal al cercetărilor a fost surprinderea tuturor manifestărilor de cultură materială şi spirituală a populaţiilor ce au locuit în zonă, informaţiile extrase fiind cu atât mai interesante cu cât despre acest punct nu există nici o informaţie anterioară. În acest sens au fost trasate 6 secţiuni (S1: 7,5x2,5 m; S2: 12x2 m; S3: 31x3,5 m; S4: 3x ,5 m; S5: 13x3,5 m şi S6: 13x3,5 m) orientate N–S, caroiajul având punctul zero spre N respectiv 4 casete (C1, C2, C3 şi C4 cu dimensiunile de 1,5x1,5 m), orientate după aceleaşi criterii. În cadrul acestor decopertări au fost surprinse o serie de complexe arheologice: 29 de gropi (numerotate de la G1 la G29), 10 vetre (V1–V10) şi un mormânt, a căror importanţă va fi descrisă mai jos. Relevantă pentru analiza descoperirilor de la Ernei sunt secţiunile S3 şi S5. Prima dintre ele, având o lungime de 31 m, surprinde toate straturile de locuire: nivelul superior aparţinând culturii Sântana de Mureş deşi bogat în fragmente ceramice şi oase amestecate, a fost în mare parte distrus de lucrările agricole; al doilea nivel, cu material caracteristic celei de a doua epoci a fierului, avea în consistenţă pământ cenuşiu deschis, foarte pigmentat; nivelul al treilea, până la solul viu de culoare galben–maronie, aparţine epocii bronzului, este sărac în pigmenţi şi are o culoare maroniu închis, cu aspect lutos. Caracteristic acestei secţiuni este numărul mare de vetre dezvelite aici, şapte din cele zece şi anume V3, V4, V5, V6, V7, V9 şi V10. Din păcate, doar V3, V4 şi V5 au putut fi datate cu exactitate, primele două fiind încadrate în Hallstatt, iar a treia în cadrul culturii Sântana de Mureş. Pentru a finaliza problema vetrelor, menţionăm că o atenţie aparte se poate acorda celei denumită V1, deoarece are în imediata apropiere o calotă craniană a unui individ precum şi celei cu numărul V10 care a beneficiat de amenajări succesive de chirpici, pământ amestecat cu material ceramic şi din nou chirpici netezit. Secţinea S5 a atras atenţia prin apariţia unui mormânt şi prin multitudinea de gropi existente: G10, G11, G12, G12a, G13, G14, G14a, G15, G16, G17, G18, G19, G20, G21, G23 şi G24. În ceea ce priveşte relaţia dintre ele, este de menţionat complexul de şase gropi, de la G11 la G14a, care se întretaie una pe cealaltă, cea mai timpurie fiind G13 iar cea mai tîrzie G12 aparţinând culturii Sântana de Mureş. M1, surprins la o adâncime de -0,7 m în caroul 7, este un mormânt plan al unui copil depus în poziţie chircită şi orientat E–V. Nu s-a putut stabili sexul, iar în ceea ce priveşte vârsta, era sub un an. Lângă copil se afla un singur fragment ceramic, care a ajuns probabil în mod incidental în mormânt, o dată cu umplerea gropii defunctului. Din păcate nu a fost surprinsă groapa mormântului. Din schelet se păstrează craniul fragmentar, claviculele, scapula, sternul, vertebrele, iar de la cele două mâini humerusul, radiusul, ulna şi falangele. Mormântul, care de altfel nu conţinea ofrande, pare a fi o dovadă în plus a mortalităţii infantile ridicate din preistorie. Majoritatea gropilor, atât cele de mai sus cât cele din alte secţiuni, sunt gropi de provizii şi de extragere a lutului transformate în gropi menajere, după cum o demonstrează inventarul lor alcătuit din material ceramic, osteologic, pietre de râu, melci, chirpici. La N de S5 şi la E de S3, într-o zonă puternic deranjată de lucrările din carieră, la nivelului lutului au fost identificate două gropi circulare, care s-au dovedit a fi de un interes major în cunoaşterea locuirii de la Ernei-Carieră. În special prima groapă descrisă mai jos conţinea obiectele cele mai reprezentative în sens muzeografic a întregului sit. Deşi stratigrafia din care face parte complexul este de nedesluşit, materialul prelevat oferă o posibilitate relativ concretă de încadrare cronologică, urmând ca datarea preliminară de teren să fie susţinută de analizele ulterioare, de laborator. Groapa G27 avea forma circulară în secţionare orizontală şi a fost observată la nivelul lutului. Primul obiect depus în groapă, direct pe lut la adâncimea de -0,48 m, era un topor de fier. În jurul şi de-asupra sa, era foarte multă arsură provenind probabil de la purificarea rituală a gropii şi constând din cărbune fin, cu grăunţe de grâu, acoperit de nisip ars, de culoare roz. Peste acest strat se afla o suprafaţă formată din arsură intensă amestecată cu nisip, cu urme vegetale şi seminţe carbonizate. Pe acest strat au fost aşezate suprapunându-se o seceră şi un cuţit lung cu tăişul drept, din fier. Nivelul următor consta dintr-un strat de pământ şi chirpici, în care era depus marea majoritate a inventarului care conţinea câteva ustensile agricole şi alte obiecte meşteşugăreşti după cum urmează: piesă de harnaşament, cuţitaş de fier, trei cercuri de fier, un târnăcop, două inele de bronz cu coada din fier, un topor de fier zvelt şi altul rudimentar, fundul şi corpul unui vas lucrat la roată înceată, din pastă fină, de bună calitate, culoare cenuşie, un fier curb cu belciug la capăt de care era prinsă o piesă din bronz, un obiect de fier lung, cu gaură rectangulară la mijloc, având forma arcuită, un fier de plug şi mai multe seceri. În partea de SV a gropii a fost identificat un colier cu mărgele decorate foarte bogat şi variat. Colierul era alcătuit din mărgele mici, de forme cilindrice, paralelipipedice sau şlefuite romboidal, având o gamă de culori variată, printre care cel mai frecvent apărea rozul, albul, roşul şi verdele. Mărgelele mari aveau forme rotunde şi elipsoidale. Alături de colier se mai aflau câteva obiecte de bronz cum ar fi două zale, o cataramă mică şi una mare din argint, un cercel de bronz cu două mărgele şi zalele de fier de la sistemul de închidere al colierului, foarte prost conservat. Peste toate acestea s-a depus din nou un strat de chirpici, identificând-se o arsură puternică in zona de SV. Tot la acest nivel, în partea de N, a fost depus un craniu uman, cu partea anterioară îndreptată în jos, cu mandibula spre V şi cutia craniană sfărâmată datorită lucrărilor din carieră. La SV de acesta se afla scheletul unui animal, probabil ofranda animalieră. Din aceasta se păstrează coastele şi un os lung. De altfel, în groapă se aflau mai multe oase de animale răsfirate: un bazin, un os lung şi câteva oase mici, grupate în partea de SE a gropii. Oase animaliere se mai aflau şi sub craniu. La nivelul acestuia din urmă a fost identificat un vârf de lance din fier cu coada de lemn parţial păstrată, cu urme de lemn în gaura de înmănuşare şi câteva vârfuri de seceri, unele cu coada de lemn păstrată, toate dintr-un fier de proastă calitate. Piesele cu urme de lemn conservate într-un strat atât de ars sugerează că aceste obiecte nu au fost introduse în foc, sau chirpiciul din groapă provine dintr-un alt loc şi arderea nu s-a produs în groapă. Dintre metodele tradiţionale de cercetare am optat pentru cercetarea prin secţiuni, urmând ca în unele cazuri să recurgem şi la casete de mici dimensiuni. Acestea au fost folosite numai unde lucrările din balastieră erau atât de evoluate încât nu se putea recurge la cercetare prin secţiuni sau suprafeţe. Din lipsa unui punct de reper în sens arheologic, prima secţiune a fost direcţionată NS, caroiajul având punctul zero spre N, urmând ca toate secţiunile, suprafeţele şi casetele următoare, pe cât posibil, să fie trasate la fel. S1 avea lungimea de 6,5 m (N-S) şi lăţimea de 2,5 m (E-V). Alegerea locului a fost influenţată de lucrările întreprinse în carieră, care periclitau zona. Din cauza terenului foarte accidentat, fapt datorat utilajelor folosite în exploatare, stratul superior (nr. 1) de cca. 0,35 m a fost înlăturat cu ajutorul excavatorului. Materialul a fost riguros recoltat în pungi şi etichetat la faţa locului, curăţirea, restaurarea şi inventarierea fiind făcute în depozitul MJ Mureş, unde se află şi în momentul de faţă. Pentru că majoritatea secţiunilor au fost relativ lungi, am recurs la recoltarea cu ajutorul caroiajului, adunând materialul arheologic din fiecare carou de un metru în parte. În cazul etichetelor am folosit o fişă tipizată, elaborat de comun acord de colectivul de arheologi din MJ Mureş, folosit în majoritatea siturilor abordate de arheologii acestui institut. Astfel pe aceste etichete apare localitatea, judeţul, toponimul, tipul săpăturii, anul, secţiunea, caroul, complexul, adâncimea, materialul, observaţiile, stratul, datarea, data şi numele celui care a întocmit fişa. Aceste fişe urmează să fie introduse în baza de date elaborate special pentru sit (de tip Acces) şi folosite la interogările de ordin statistic. Materialul arheologic prelevat din cariera de le Ernei se află în depozitul MJ Mureş. O bună parte din aceasta a fost inclusă în expoziţia temporară, numită "Arheologie mureşeană în 2004". Menţionăm, că materialul osteologic din aşezarea de la Ernei este în curs de examinare în colaborare cu un institut specializat din Ungaria. Rezultatul acestor investigaţii va fi inclus în publicaţiile referitoare la situl arheologic. Craniul uman aparţinând unei femei în jur de 30 de ani a fost analizat de către un specialist de la Universitatea de Medicină şi Farmaceutică din Târgu Mureş. Mărgelele din aceeaşi groapă au fost supuse examinării în colaborare cu Facultatea de Geologie de la Cluj Napoca, iar cerealele carbonizate în colaborare cu Universitatea "1 Decembrie" de la Alba Iulia. În ciuda materialului ceramic, osteologic şi de metal prelevat din situl de la Ernei "Carieră" nu s-a reuşit identificarea locuinţelor din nici una dintre epoci. Acestea se puteau afla în zona deja distrusă de exploatările din carieră. Totuşi suntem de părere că cercetările din anul 2005 vor contribui la soluţionarea acestei întrebări prin sondarea unor zone propice locuirii. Prin complexitatea stratigrafiei şi prin posibilităţile existente şantierul tinde să devină unul de şcoală pentru studenţii unor universităţi din ţară şi din străinătate. În urma viitoarelor cercetări colectivul de cercetare şi colaboratorii acestora doresc publicarea rezultatelor în reviste de specialitate, interpretările culminând printr-o sinteză, o monografie a sitului. Locuită din epoca bronzului, regiunea a favorizat atât populaţiile axate pe producţia agricolă, cât şi pe cele crescătoare de animale. Aşezarea multistratificată de la Ernei "Carieră" prin stratul inferior din epoca bronzului aduce un plus de informaţii referitoare la culturile epocii bronzului clasic (Wietenberg) şi târziu (Noua), prin stratul intermediar devine un punct important şi de analogie în cercetarea habitatului din prima epocă a fierului, respectiv cultura ceramicii negre canelate, pe când stratul superior constituie marea realizare a acestei săpături, prin localizarea cu metode sistematice a unei aşezări din cultura Sântana de Mureş. Neşansa a făcut ca aceasta din urmă să fie în mare măsură deranjată de lucrările agricole contemporane. Habitatul de la Ernei-Carieră aduce informaţii mult aşteptate de către specialiştii în domeniu, cu atât mai mult, cu cât localitatea eponimă cu bine cunoscuta necropolă se află la cca. 8 km, pe malul opus al Mureşului. Investigaţia sitului descris mai sus aduce un surplus prin analiza materialului osteologic, pe baza căreia devine posibilă reconstituirea unei părţi din alimentaţia acestor popoare, pe de altă parte din punct de vedere statistic furnizează informaţii referitoare la creşterea animalelor. Suntem de părere că interdisciplinaritatea cercetării din sit prin colaborarea cu Institutul de Arheologie din Budapesta, cu Univ. Alba Iulia, UBB Cluj şi Universitatea de Medicină din Târgu Mureş va fi de un mare folos în interpretarea civilizaţiilor succesive din cariera de la Ernei.