Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Adamescu | Adrian Ionuţ | Muzeul de Istorie „Paul Păltănea„ Galaţi | |
Ilie | Costel | responsabil | Muzeul de Istorie „Paul Păltănea„ Galaţi |
Mandache | Tudor | Muzeul de Istorie „Paul Păltănea„ Galaţi |
La solicitarea firmei S.C. DEMCAR 2000 S.R.L. de a obţine degrevare de sarcină arheologică pentru o suprafaţa pe care se va realiza un obiectiv investiţional(hală de producţie cu dimensiunile de 104 m/26 m), Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi a efectuat o cercetare arheologică preventivă, pe un teren situat în cadrul Sitului arheologic de la Bărboşi-Tirighina de pe platoul Tirighina, la 200m nord-vest... de ruinele castrului roman. Cercetarea a fost realizată prin deschiderea a şapte suprafeţe de săpătură, două secţiuni magistrale SD1 (108 m/6 m), SD2 (108/4 m), pe direcţia NS şi între ele a cinci casete SD3, SD4, SD5, SD6 (20/20 m) şi SD7(24 m/20 m), cu martori de un metru între ele. A fost acoperită astfel întreaga suprafaţă pe care se va realiza hala şi drumul de acces de pe latura de est. La finalizarea lucrărilor, din toate cele şapte suprafeţe, au fost demontaţi martorii dintre acestea. În toate cele şapte suprafeţe de săpătură, solul viu este constant suprapus de un sol galben cu concreţiuni calcaroase, ce are o grosime de 0,10 m - 0,40 m şi care reprezintă stratul în care sunt săpate, de regulă, complexele funerare romane. Următorul strat este format dintr-un sol de culoare gri, cu o grosime de 0,15 m - 0,40 m, în care au apărut complexe din perioada romană. Acest strat este bine evidenţiat în suprafeţele SD1-3 şi SD6-7. În SD4 şi SD5 nivelul roman este deranjat de traseul unui canivou şi a unor şanţuri pentru cabluri electrice din perioada contemporană. Urmează, în toate suprafeţele un sol negru compact, cu grosimi de -0,25 m - 0,50 m, care reprezintă o compactare din perioada contemporană. Peste acest nivel se află, în ordine, un strat cu pământ galben cu cărămidă spartă, de circa 0,15 m - 0,30 m, vizibil îndeosebi în SD1, SD3-4 şi SD7, o nivelare contemporană şi stratul vegetal, ce avea o grosime de doar 0,05 - 0,10 m. Complexe arheologice (şanţuri, morminte) Şanţul 1 a fost surprins în SD1, SD2 şi SD7 încă de la adâncimea de -0,60m în toate suprafeţele şi are o orientare NE-SV. Este un şanţ de apărare ce face parte din sistemul defensiv al castrului roman (nota 1), aflat la circa 200 m spre est. Lungimea segmentului de şanţ, surprinsă în cele trei suprafeţe, este de 38m. Această structură a fost sesizată mai întâi în SD1, c. 19-12, în profilul de est. Şanţul avea direcţia sud-vest şi intra în profilul de vest al SD1. În plan avea o deschidere de 3,80 m, cu un pământ de umplutură negru albicios compact. În SD7 şanţul a fost surprins, în profilul de est, în c. 7-9, iar în SD2 în c. 1-2. În suprafaţa SD7 şanţul avea la conturare o deschidere de 4-4,50 m, iar în SD2 aceasta ajungea la o lăţime de 5,5 m. Şanţul de apărare roman se continuă şi în afara suprafeţei afectate de obiectivul investiţional, fapt vizibil în cele două sondaje efectuate la sud-vest de SD2. Capătul dinspre versantul de sud al promontoriului nu a putut fi verificat întrucât terenul aparţine unui alt proprietar. Profilul şanţului diferă după modul în care a fost săpat. Astfel în SD 1, profilul dinspre sud, în partea sa inferioară, este înclinat şi uşor tras spre interior, iar cel din spre nord este oblic. În SD7 şi SD2, un profil este arcuit spre exterior şi celălalt înclinat. În SD1 baza şanţului se închide făcând un unghi ascuţit., iar în SD2-SD7 baza este uşor rotunjită. Din punct de vedere stratigrafic, şanţul de apărare are la partea sa superioară un strat de pământ negru granulos care era vizibil doar pe traseul său şi care reprezintă etapa finală a umplerii sale. Sub stratul menţionat anterior, şi din nivelul specific perioadei romane, a fost evidenţiat un pământ de umplutură gri cenuşiu cu o consistenţă compactă. Adâncimea maximă a fost surprinsă la -2,55 m. Din pământul de umplutură au fost recoltate materiale tegulare, fragmente ceramice romane provenind de la amfore, castroane şi un fragment de opaiţ. În campania arheologică din anul 2019, în cadrul proiectului de punere în valoare a sitului arheologic Tirighina-Barboşi, a fost descoperit pentru prima dată un segment din şanţul de apărare a castrului de la Bărboşi. Traseul şanţului de apărare descoperit în campania anului 2020 pare să continue pe aceeaşi direcţie (nord-est) cu cel identificat în Secţiunea S III din campania 2019 (nota 2). Tot în campania anului 2020, în urma unei cercetări preventive din zona necropolei tumulare de la Tirighina Bărboşi, punct „Sentosa” a fost descoperit un alt segment de şanţ de apărare roman (nota 3). Nu excludem faptul ca acest segment de şanţ, din punctul „Demcar”, să fie în conexiune cu celelalte două segmente descoperite în anii 2019 – 2020. Şanţul 2 A fost sesizat în suprafeţele SD2 şi SD3 şi se constituie într-un şanţ de delimitare a unei incinte funerare. Şanţul S.2 (notat SD2-03) a fost surprins iniţial în SD2 în c. 47-48AB, pe direcţia NV-SE şi în c. 51-52AB (notat SD2-04), pe direcţia SV-NE. Ambele segmente se continuau sub profilele de est şi vest ale casetei. Cele două segmente au apărut încă de la -0,60 m şi se adânceau până la -1,50 m - 1,60 m. Continuarea acestui şanţ parcelar a fost surprinsă în suprafaţa SD3 (notat iniţial SD3-01). În această suprafaţă, şanţul, ce vine din profilul de vest al casetei, se închide în c. 5-6EF. Închiderea şanţului la vest, a laturilor de vest şi sud, nu a fost surprinsă întrucât nu am extins săpătura, terenul fiind al altui proprietar. În profile s-a putut observa că laturile şanţului sunt uşor oblice, iar baza este uşor alveolată. Baza a fost atinsă la adâncimile de -1,50 m - 1,80 m. Incinta funerară, cu laturile de 13,2 m/9,3 m, avea o suprafaţă de 122,76 mp. În pământul de umplutură de culoare gri compact au fost găsite fragmente ceramice de factură romană. Mormintele M1 şi M3 se aflau în interiorul acestei suprafeţe delimitată de şanţ. M1 a fost sesizat în c.4-5A din SD3 şi se continua în profilul de V al casetei. După demontarea martorului a fost dezvelit în totalitate complexul funerar. Este vorba de un mormânt de incineraţie în groapă rectangulară, arsă puternic şi orientată SV-NE. La conturare, la -0,60 m, groapa mormântului avea dimensiunile de 2,10 m/1,25 m. După un mic prag (0,10 m), apărut la -0,70 m - 0,75 m, groapa se se adâncea cu încă 0,35 m până la bază, unde era o crustă cenuşie cu o grosime de 0,05m ce apare şi pe pereţii gropii. Difuziunea la roşu în sol era de 0,04-0,05 m. Rugul avea o lungime de 1,90 m, la sud-vest o lăţime de 1,30 m, iar la nord-est de 0,90 m. Din acest complex au fost recuperate câteva fragmente de oase umane calcinate, mici fragmente ceramice şi de metal. Complexul se afla în interiorul incintei funerare delimitate de şanţul S.2. M2 a fost un mormânt de înhumaţie ce a fost sesizat în SD4, c.1-2A, la -0,80 m. Mormântul a fost parţial deranjat, spre sud-vest, de lucrările de amenajare a canivoului reţelei de apă. Groapa avea dimensiunile de 2,20 m/1,60 m, s-a adâncit până la -1,20 m şi era orientată SV-NE. Forma neregulată a gropii poate fi urmare a jefuirii mormântului, încă din vechime. Au fost găsite doar două mici fragmente de oase umane şi câteva fragmete ceramice. Complexul se afla la 3 m sud de S.2, şanţ ce delimita incinta funerară descoperită în SDS2 şi SD3. M3 a fost un mormânt de înhumaţie, ce a fost surprins în SD2, c.49A, la -0,60 m şi intra sub profilul de vest al casetei. Groapa, orientată NV-SE, cu dimensiunile surprinse de 1,60 m/0,80 m, s-a adâncit până la -1,50 m. Nu au fost recuperate oase umane sau materiale arheologice. Lipsa inventarului ne determină să credem că şi acest mormânt a fost jefuit. Complexul se afla în interiorul incintei funerare delimitate de şanţul S.2. Material arheologic Materialul arheologic descoperit atât în complexele funerare, cât şi din şanţuri sau nivel, se încadrează în secolele II - IV p. Chr. şi este în întregime de factură romană. Ceramica este fragmentară şi provine de la o gamă variată de forme cum ar fi opaiţe, amfore şi castroane sau boluri. Din punct de vedere al realizării lor, putem spune că recipientele au fost modelate dintr-o pastă de bună calitate, arse secundar, având în compoziţie nisip şi pietricele. Materialul tegular este reprezentat prin descoperirea a trei piese, o cărămidă întreagă şi două fragmentare, fără inscripţii sau ştampile. Cărămida întreagă este decorată cu două registre de valuri.
In the Tirighina-Barboşi archaeological site, Galaţi county, S.C. DEMCAR 2000 S.R.L. intends to build a production facility. Seven excavation areas: two main sections, SD1 (108m / 6m), SD2 (108 / 4m) and five digging units, SD3, SD4, SD5, SD6 (20 / 20m), SD7 (24m / 20m), were opened in order to undertake the archaeological research.
Out of the five archaeological complexes identified in the excavation, three are tombs: one for cremation and two for inhumation, dating from the 2nd-4th centuries AD. Two graves are located inside a funerary enclosure that is separated by a ditch.
In the southern part of the researched areas, the route of a defensive ditch, spanning over 48m in length, was discovered. The ditch is oriented NS, located 200m west of the Roman camp and it was part of its defensive system.
Dragomir, I.T., Morminte romane într-un tumul funerar cu ringuri de piatră descoperite la Tirighina-Bărboşi, în sudul roman al Moldovei, „Danubius”, X, 1981, p. 73-114.
1. V. Pârvan, Castrul de la Poiana şi drumul roman la Dunărea de Jos, „Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice”, seria II, tom. 36, nr. 4, Bucureşti, 1913, p. 93-130. În lucrare sunt semnalate existenţa a trei şanţuri la NV de castru; Un segment de şanţ a fost sesizat în punctul „Sentosa”, vezi. C. Ilie, A. Adamescu, T. Mandache, Raport de cercetare arheologică preventivă. Situl Necropola tumulară romană Tirighina-Barboşi. Punct Sentosa., manuscris, Galaţi, 2020, p. 6.