Geangoeşti | Comuna: Dragomireşti | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Hulă | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ilie | Ana | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cîrstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ilie | Bogdan | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Raport:
Cercetările arheologice în situl de la Geangoeşti – Hulă au fost efectuate în perioada 14.05.2018- 1.07.2018 şi au beneficiat de o finanţare din partea Consiliului Judeţean Dâmboviţa, de circa 32.524 lei, reprezentând plata zilierilor.
Datele obţinute în etapa de evaluare a potenţialului arheologic şi patrimonial al sitului, parte a proiectului de cercetare arheologică sistematică: Cercetări arheologice în bazinul superior al râului Dâmboviţa: situl Geangoeşti-Hulă (2015-2017) (Cîrstina et al. 2016; Ilie et al. 2017; Ilie et al. 2018), au impus obiectivele de cercetare din campania anului 2018.
Mai precis, pentru atingerea unor obiective din cadrul proiectului, extins pe o perioadă de încă 5 ani (2018-2022), şi anume documentarea variaţiilor configuraţiei planimetrice a satului în timp, precum şi înregistrarea comportamentelor constructive, ocupaţionale şi socio-economice, ne-am propus adoptarea unui săpături tip open area excavation, păstrând un sistem de martori ce delimitează sectoare de 6 x 6 m, caroiaj implementat din etapa de proiectare a cercetării în sit.
Suprafaţa deschisă trebuia să permită surprinderea unei jumătăţi din aşezare. Am ales partea de S a acesteia, de la limita şanţului transversal practicat în anul 1960 (Mihăiescu, Ilie 2004: p. 72, pl. 2) până la limita de proprietate. Această suprafaţă a fost separată în două zone prin croirea unui martor de 2 m lăţime, care va permite, la finalul cercetării, obţinerea unui profil magistral prin sit şi eventual, păstrarara lui în scop turistic, dar care are şi un rol în administrarea mai uşoară a cercetării în următorii ani.
Cele două zone au fost decopertate mecanic, iar în zonă am deschis paisprezece noi sectoare sau părţi din sectoare, care însumează 396 mp (Planşă I).
În campania din anul 2018 ne-am propus înţelegerea, delimitarea spaţială şi înregistrarea diverselor structuri în sectoarele deschise, precum şi săparea a cât mai multe din structurile negative, adaptând tehnicile de săpătură în funcţie de natura contextului cercetat – săpare rapidă, folosind sapa sau hârleţul în cazul perturbărilor moderne sau preistorice, troela şi tesle mici în cazul locuinţelor preistorice.
Metoda de cercetare şi înregistrare este cea a individualizării contextelor şi săpării lor în ordine stratigrafică, metoda Harris matrix adaptată cercetării din situri precum tell-urile (Randoin et al. 2000).
La modul general, contextele arheologice se conservă clar. Au fost înterceptate şi înregistrate 35 de complexe (gropi, şanţuri de fundaţie, structuri de combustie, zone menajere etc) şi 148 de unităţi stratigrafice.
Cantitatea de informaţie acumulată permite avansarea primelor date coerente despre evoluţia stratigrafică a sitului şi variaţiile dimensionale ale aşezării, descrierea tehnicilor constructive utilizate pentru realizarea pereţilor, locuinţelor, amenajărilor interioare etc.
Prima etapă stratigrafică de activităţi, ultima din punct de vedere cronologic, este alocată structurilor contemporane, care au determinat perturbarea contextelor arheologice preistorice. Acestea sunt reprezentate de gropi cu forme şi contururi diverse, Cx. 111, Cx. 112, Cx. 115, Cx. 123=Cx. 126, Cx. 124, Cx. 125, Cx. 128, Cx. 137,
Cx. 143, şanţuiri rezultate în urma arării sitului, de exemplu Cx. 119, sau bioturbaţii – Cx. 130.
A doua etapă este constituită de una din surprizele pe care le oferă situl, aceea de a păstra în negativ urmele a cel puţin două locuinţe suprapuse. Acest orizont cronologic, cvasi-absent altfel din sit, a fost sesizat datorită practicării şanţurilor de fundaţie şi gropilor mari de pari ca tehnică constructivă a structurii de rezistenţă a caselor. Este sugerat de complexele de tip şanţ, suprapuse parţial din punct de vedere spaţial şi stratigrafic, Cx. 116 - Cx. 145, Cx. 145 –Cx 118 sau Cx 145 - Cx 144=Cx 147, completat de Cx. 122, Cx. 117, care conturează negativul unei locuinţe cu latura lungă de cel puţin 6 m, iar cea scurtă de circa 5,4 m, cu intrarea plasată pe latura dinspre S (Planşă II).
Acest orizont de locuinţe păstrate în negativ, din datele obţinute până acum, pare a fi limitat în zona de V a suprafeţei deschise.
Deşi este mai greu de datat, considerăm că ar putea fi atribuit unei etape finale a culturii Gumelniţa, deşi o rezervă trebuie menţinută, materialele prelevate fiind în curs de conservare şi procesare.
Toate aceste urme în negativ, ale unor activităţi – contemporane sau preistorice, însumează circa 1/5 din suprafaţa sitului, perturbând nivelurile de locuire anterioare, deşi nu impietează asupra înţelegerii organizării spaţiale a aşezării umane în diversele sale etape evolutive.
Următorul orizont de locuire este format de locuinţe incendiate, care se prezintă ca o masa de chirpici ars ce acoperă o suprafaţă însemnată (Planşa II şi Planşa III). În campania din anul 2018 nu au fost colectate suficiente date despre numărul de locuinţe şi organizarea internă a acestui nivel.
Dimeniunea locuinţei conservată în negativ, numărul şi poziţia în cadrul aşezării a instalaţiilor de combustie, precum şi alte detalii stratigrafice sugerează existenţa mai multor structuri de locuit şi nu toate contemporane. Coloborat cu rezultatele obţinute în sectoarele deschise în campania anului 2017, putem susţine că sunt cel puţin şase structuri de combustie (Cx. 121, Cx. 127, Cx. 129, Cx. 135), cu cele interceptate în campania anului 2017 (Cx. 104 şi Cx. 105).
Anumite detalii stratigrafice interceptate pe profilele diverselor gropi contemporane sugerează că locuinţele din acest orizont de locuinţe incendiate, deşi nu avem încă toate datele necesare, ar fi fost realizate prin săparea lor în nivelurile inferioare, neincendiate (Planşă IV).
Cercetările s-au oprit la diferit adâncimi, pe niveluri arheologice sau geologice.
Planurile au fost realizate în format digital, folosind un Topcon hiper +, anumite situaţii fiind dublate de planuri realizate în format analog, ca, de altfel, şi profilele sectoarele şi secţiunile anumitor structuri arheologice. Situaţiile arheologice au fost documentate fotografic, dar au fost efectuate şi fortografii aeriene, care să ajute la înregistrarea situaţiilor de ansamblu.
A fost prelevată o cantitate impresionantă de materiale arheologice, marea majoritate fiind formată de fragmente ceramice, dar au fost inventariate in situ şi prelevate circa 45 de vase întregi sau întregibile. Acestea sunt în curs de conservare primară şi restaurare. O parte din materialul din categoriile: utilaj litic cioplit şi şlefuit, plastică antropomorfă şi zoomorfă etc, a fost spălat şi inventariat provizoriu.
La sfârşitul campaniei de cercetare, suprafeţele deschise au fost puse în conservare preventivă prin acoperire cu folie de polietilenă şi pământ.
Rezultatele cercetării au fost popularizate prin organizarea evenimentului Ziua porţilor deschise (06.07.2018), precum şi acordarea de interviuri în presa locală şi centrală.
Scopul declarat al următoarei etape din proiect este de a obţine cît mai multe date despre organizarea internă a aşezării sau despre comportamentele constructive şi ocupaţionale din acest orizont de locuinţe incendiate. Obiectivele campaniei anului 2019 subsumate scopului general, vizează cercetarea şi documentarea situaţiilor arheologice cu precădere a celor din sectoarele din arealul de vest, unde deja am început demontarea masei de chirpici ars. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: