Geangoeşti | Comuna: Dragomireşti | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Hulă | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ilie | Ana | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Năstase | Mihai | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cîrstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Cercetările arheologice din situl de la Geangoeşti-Hulă au fost desfăşurate în perioada 26.09. - 09.11. 2016. Campania din acest an o beneficiat de o finanţare totală de 12435 lei şi a fost realizată cu sprijinul Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte şi Consiliului Judeţean Dâmboviţa.
Obiectivele cercetărilor în sit pentru campania anului 2016 au fost subsumate scopurilor principale ale proiectului de cercetare arheologică sistematică Cercetări arheologice în bazinul superior al râului Dâmboviţa: situl Geangoeşti-Hulă (2015-2017), care vizează definirea principalelor caracteristici ale stratigrafiei sitului şi identificarea reţelei de locuire în care a fost implantată aşezarea.
Pentru obţinerea de date despre amploarea stratigrafică şi cronologia generală a sitului, natura activităţilor antropice desfăşurate, gradul de prezervare a nivelurilor arheologice, verificarea posibilei structuri de delimitare a aşezării preistorice etc., am considerat utilă continuarea acţiunii, iniţiate în anul 2015 (Cârstina et al. 2015, p. 33-34), de interceptare a secţiunii magistrale trasate în anul 1960 sau măcar a unei părţi din aceasta.
Secţiunea magistrală realizată în anul 1960 în situl de la Geangoeşti se specifi că a fi avut o lungime de 64 m şi a fi rezultat din unirea a două secţiuni: S. Ia (plasată în jumătatea de NV a tell-ului şi având o lungime de 40 m) şi S. I (plasată în jumătatea de SE a tell-ului şi având o lungime de 24 m) (Mihăiescu, Ilie 2003-2004, p. 72). Informaţiile grafice obţinute în anul 1960 din lectura profilului de sud al S. I, şi aflate în arhiva CNMCD Târgovişte, susţin posibilitatea existenţei unor amenajări de delimitare a aşezării, de tip val şi şanţ, ceea ce a constituit un argument suplimentar în favoarea deciderii reevaluării segmentului S. I al secţiunii transversale obţinute în 1960.
Pentru interceptarea S. I/1960, au fost trasate iniţial două casete, S. A pentru S. I/1960, în zona centrală a tell-ului, la circa 9 m distanţă sud-est de secţiunea trasată în anul 2015. Din cauza faptului că exista posibilitatea să nu surprindem limitele şanţului magistral din cauza casetelor realizate de-o parte şi de alta a acestei secţiuni în campania de cercetări din anul 1960, am deschis S. B pentru S. I/1960, la circa 10 m sud-est de S. A/2016, spre baza pantei tell-ului, estimând că structura de delimitare a aşezării se află dincolo de S. B/2016, în luncă.
În prima secţiune, S. A pentru S. I/1960, cu dimensiuni de 3,50 x 3,20 m, limita de sud a S. I/1960 a fost interceptată la 0,40 m adâncime. În S. B pentru S. I/1960, cu dimensiuni de 3,50 x 2,50 m, ne-am adâncit până la cota relativă de -0,60 m. În această casetă, în zona de N faţă de S. I/1960, au fost înregistrate în plan două complexe – Gr. 1/Us 45 şi Gr. 2/Us 55, care au fost săpate parţial. Din cauza neclarităţii traseului secţiunii S. I/1960, am trasat S. C pentru S. I/1960, la 2,00 m nord-vest de S. B/2016 (Planşa III/b). Într-o primă etapă, această secţiune a avut dimensiuni de 4,00 x 2,20 m, ulterior fiind prelungită cu circa 1,00 m spre S, pentru interceptarea ambelor limite ale S. I/1960. În această casetă ne-am adâncit 0,60 m. Nu au fost identificate materiale arheologice, săpătura fiind efectuată, după îndepărtarea unui strat gros de aproximativ 0,40 m, reprezentând nivelul organic al solului actual şi coluviu, într-un sediment siltic argilos, de culoare brun cenuşiu închis, granular, dar compact, foarte plastic, asemănător unei depuneri de mlaştină (Us-urile 40 şi 41).
Odată delimitată S. I/1960 (Planşa I), am optat pentru evacuarea mecanică a pământului pe o lungime de 33,5 m (Planşa II/a şi Planşa III/a, III/b). Au fost curăţate ambele profile, în vederea înregistrării succesiunii stratigrafice şi documentării fotografice. Profilul de N a fost documentat şi grafic.
S-a constatat existenţa unei diferenţe de nivel, între zona centrală şi baza tell-ului, de aproximativ 1,93 m, dar şi o amplitudine stratigrafică, în partea de V (spre centrul tell-ului) a S. I/2016, de 2,05 m.
Stratigrafia consemnată pe profilul de S al secţiunii S. I/2016 permite emiterea câtorva ipoteze de lucru privind evoluţia sitului, care urmează a fi probate prin deschiderea unor suprafeţe, în campania arheologică din anul 2017.
Site-ul a fost amplasat pe o prelungire a terasei râului Dâmboviţa (Us 13, sediment argilos - nisipos, brun cenuşiu mediu, cu impregnaţii feruginoase şi rare granule de pietriş sub 4 cm diametru), la aproximativ 10,00 m distanţă de nivelul compact de pietrişuri cu dimensiuni sub 6 cm, ce constituia, într-o perioadă anterioară, albia minoră a Dâmboviţei, nivel geologic înregistrat ca Us 47.
Aşezarea pare să fi fost delimitată de o structură de tip val, Us 24, şi palisadă, Us 25 (Planşa II/c). US 24 este un nivel cu o grosime maximă păstrată de 50 cm şi o lăţime de 2,15 m. Nivelul este format dintr-un sediment argilos - nisipos de culoare cenuşie, cu impregnaţii feruginoase. Din punct de vedere al compoziţiei şi texturii este asemănător Us-ului 13, nivelul geologic ce constituia terasa râului Dâmboviţa în preistorie, dar conţine, rar, granule mm de cărbune. Palisada, Us 25, ar putea fi reprezentată de negativul unui par cu grosime de 10-15 cm, implantat la limita dintre structura de tip val şi nivelurile antropice din centrul aşezării. Delimitarea spaţiului locuit a fost una din acţiunile iniţiale de amenajare şi iniţiere a locuirii comunităţii gumelniţene în acest loc, dar nu neapărat prima, pentru că există cel puţin un nivel, Us. 12 (sediment argilos - nisipos de culoare brun roşcat, eterogen, cu incluziuni gălbui, cu o grosime de aproximativ 20 cm, ce nu conţine material arheologic şi are aspectul unui material remaniat, care ar reprezenta prima acţiune antropică de amenajare a terasei în vederea instalării locuirii), anterior realizării valului.
Corelând datele despre situl preistoric, cele obţinute prin metoda prospecţiunilor geomagnetice cu cele stratigrafice, constatăm faptul că nucleul de locuire, în faza incipientă, a avut un caracter restrâns, circumscris, foarte probabil, zonei centrale a sitului.
La limita dintre terasă şi albia majoră a râului, se observă o structură adâncită, cu o deschidere de aproximativ 1,90 m şi o adâncime de 0,40 m (Us 46 şi 48), cu cel puţin o fază de refacere pe acelaşi amplasament (Us 49), dar de dimensiuni mai mici (0,60 m deschidere şi 0,20 m adâncime). Prezenţa pe aproximativ acelaşi amplasament a altor structuri adâncite (Us 44=45, care prezintă o deschidere de aproximativ 2,00 m şi o adâncime maximă de 0,80 m, şi Us 50, care prezintă o deschidere de aproximativ 1,50 m şi o adâncime maximă de 0,30 m), dar din etape mai târzii din evoluţia sitului, ne-a determinat să considerăm că ne aflăm în faţa unui/unor şanţ(uri) de delimitare, deschis(e) până la abandonarea aşezării (Planşa II/b; Planşa III/c-d).
Informaţiile însumate până în prezent, fie prin scanare geomagnetică, fie prin cercetare arheologică, ne conduc la concluzia că locuirea preistorică nu a depăşit această limită a posibilului şanţ(uri) de delimitare.
În perioada de funcţionare a palisadei, nivelurile ocupaţionale acumulate în zona interioară – centrală a sitului, sunt constituite din niveluri de locuire exterioare (Us 11, 16 şi 15), poate şi din locuinţa neincendiată reprezentată de Us 8 şi 9.
La un moment dat, palisada este abandonată (Us 30 şi 29), iar locuirea este extinsă cu încă 7 m spre E, până la limita terasei. Marea majoritate a unităţilor stratigrafice surprinse pe profilul de N al S. I/2016, posterioare nivelurilor de abandon ale palisadei, sunt caracteristice unor locuiri exterioare (Us 22, 27=32 şi 21), unele destul de intens degradate sub acţiunea transformărilor pedogenetice (Us 6,7, 17, 19 şi 20).
Ultima etapă de locuire pare a fi constituită din urmele unei locuinţe incendiate (Us 3 şi 5), posibile resturi din locuinţa A/1960 (Planşa IV), deşi materialul ceramic prelevat din structurile de tip adâncit din S. B/2016 sugerează prezenţa unui aspect gumelniţean târziu (Planşa V).
Au fost înregistrate şi niveluri de coluviu (Us 35 şi 39), acestea acoperind atât urmele locuinţei gumelniţene incendiate, cât şi structurile adâncite din luncă.
Am remarca şi faptul că structurile antropice de tip gropi/şanţuri aflate în lunca râului Dâmboviţa, atribuite unor structuri de delimitare a aşezării preistorice, sunt mai dificil de corelat cronologic cu nivelurile arheologice dezvoltate pe terasă.
Au fost prelevate probe de os şi cărbune sau materie vegetală, în vederea obţinerii unor datări radiometrice. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: