Geangoeşti | Comuna: Dragomireşti | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Hulă | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cîrstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ilie | Bogdan | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Iordache | Alexandra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Cercetări arheologice în situl de la Geangoeşti Hulă s-au desfăşurat în condiţiile sanitare şi implicit bugetare ale anului 2020, ce au determinat schimbarea strategiei de cercetare proiectată pentru respectiva campanie. Ca urmare, noile obiective, cele preconizate a fi îndeplinite în campania anului 2021, au vizat obţinerea de date arheologice despre microtopografia sitului, care să completeze şi să rafineze informaţiile obţinute în 2016, când a fost reanalizat o parte a profilului magistral al aşezării, cel realizat în campania anului 1960, şi anume, partea de E a tell-ului (Ilie et al. 2017).
Astfel, pe panta de V, a fost deschisă iniţial o suprafaţă de 6 x 25 m, prin decapare mecanică, acoperind sectoarele 52 şi 51, dar şi o suprafaţă egală, în afara zonei caroiate a aşezării, prin care ne propuneam surprinderea în plan a eventualelor structuri de delimitare ale spaţiului locuit şi secţionarea lor pentru detalii, precum şi evidenţierea altor structuri antropice preistorice din imediata apropiere a aşezării.
Restricţiile de anul acesta, sanitare, financiare, precum şi lipsa forţei de muncă disponibile, ne-au forţat să reconfigurăm obiectivele şi să ne limităm la săparea unei secţiuni de 1,5 x 22 m (S. I/2020), deşi ne-am fi dorit ca, în momentul în care am înţeles microtopografia, să punem în evidenţă panta naturală a aşezării pe întreaga suprafaţă deschisă la limita de vest. În schimb, am deschis o nouă secţiune, pe panta de nord a tell-lui (S.II/2020). Aceasta, care iniţial a avut 10 x 2 m, a fost prelungită cu încă ca. 5 m spre nord, ajungând în final să obţinem un profil de ca. 15 m lungime (Planşa 1).
Stratigrafia în S.I/2020 (Planşa 2). Sub nivelurile de pământ redepozitat (Us. 848) şi vegetal (Us. 1), ultimul gros de ca. 20 până la 40 cm spre E, spre aşezare, a apărut un strat de ca. 20 cm, dar cu o grosime maximă de ca. 50 cm, în zona uşor albiată de la piciorului pantei movilei, Us. 828. Us. 828 a fost descris ca fiind un sediment maroniu deschis, cu tentă roşcată, dată de pigmenţii de chirpici arşi dezagregaţi, foarte dur, compact, prezentând pietriş cu dimensiuni de până la 5 cm, fragmente ceramice, iar rar, utilaj litic cioplit. Pe profil apare ca având o culoare brun-cenuşie. Îl interpretăm ca fiind rezultatul lucrărilor agricole şi nivelărilor efectuate în sit, pentru că sedimentul şi materialele sunt remaniate.
Us 829 a putut fi observat, sub nivelul Us. 828, pe întreaga lungime a S.1/2020. Este un sediment siltic de culoare cafeniu-gălbui, compact, dar mai puţin dur decât Us. 828. Conţine material arheologic, deşi pe profil nu apare ca prezentând constituenţi antropici. În careurile E-2, E-3, E-4, a primit numărul 840, fiind deconectat fizic de 829 de anumite lucrări de amenajare ale terenului, contemporane, înregistrate drept Us. 839. A fost interpretat ca fiind un nivel de coluvium.
Ambele niveluri, Us. 828 şi Us. 829, prezintă înclinare de la E-V şi de la NE-SV, urmând curbura movilei.
La piciorul pantei, au fost înregistrate Us-urile 830, 831/Cx. 831, 837, 838. Us. 830 este un sediment siltic, brun-negricios, friabil, pigmentat cu fragmente milimetrice şi centimetrice de chirpici arşi şi mai ales cărbune. Conţine foarte mult material ceramic şi chiar o cantitate importantă de aşchii din silex. Cx. 180/us. 831 este o aglomerare formată din materiale arheologice, cu precădere chirpici arşi şi ceramică vitrificată, localizaţi în careurilw E3-E2. Considerăm că reprezintă materialele aflate, la un moment dat, la limita zonei inundate cu panta ridicăturii, fragmentele ceramice prezentând urme de degradare specifice unui mediu semi-umed. Este vizibilă pe profilul de N al S.I/2020 ca o interfaţă, între Us. 830 şi Us. 832.
Us 832 este un sediment argilos, degradat, ce conţine pietriş, de culoare negru-alburiu. Integrează materiale arheologice.
Us. 837 este un stat de argilă, uşor cleioasă, amestecat cu pietriş/balastru, de culoare cenuşie. Cuprinde rar, fragmente de chirpici arşi, deşi la limita dintre careurile E1 şi E-1, apar în cantitate mai mare. Aici au fost observaţi şi pigmenţi de cărbune, precum şi fragmente foarte degradate de oase şi chiar corn.
Us. 838 este o argilă cleioasă, impermeabilă, ce conţine balastru. Deşi prezintă materiale arheologice, considerăm că este acelaşi strat geologic care formează ridicătura pe care se află aşezarea gumelniţeană de la Geangoeşti - Hulă, Us. 827, iar materiale, cu precădere fragmente ceramice, constituie o intruziune.
Unităţile stratigrafice 832, 837, 838 conţin nisip, argilă, galeţi de râu cu granulometrie diversă, cu indice de rulare diferită, dar şi fragmente de rocă fără urme de rulare, amestecate, nestratificate. Caracterul nestratificat al orizontului denotă prezenţa unui indice de turbiditate ridicat. Fenomenul este specific albiei minore, în porţiunea situată la baza frunţilor de terasă. În concluzie, pot fi interpretate drept un paleosol ce prezintă un proces de reducere, pentru că zona este inundată.
Us. 839 reprezintă o serie de amenajări contemporane – o groapă, care marchează anumite lucrări mecanice de decapare a stratului vegetal, precum şi înlocuirea acestuia cu pietriş. Aceste urme sunt legate de prezenţa în imediata apropiere a sitului a urmelor unei foste sonde de extracţie a ţiţeiului, în prezent dezafectată, mai precis de amenajarea careului de sondă.
Us. 841 a fost surprins în careurile E-3, E-4, E-5. Este un nivel de pietriş, aşezat sub formă lenticulară, înclinat de la V spre E, amestecat cu pământ. Este un nivel geologic.
În concluzie, acest sondaj de pe latura de vest a aşezării sugerează că peisajul a suferit, într-o oarecare măsură, modificări recente, prin instalarea sondei şi realizarea amenajărilor din jurul său, legate de exploatarea respectivă.
În secţiunea S.II/2020 (Planşa 3), în capătul de sud al sau, în treimea sudică a careului 3 şi careul 4 a fost surprinsă, după îndepărtarea stratului vegetal, urmele de distrugere ale unei locuinţe incendiate (Us. 834), locuinţa 9. Din această distrugere, au fost recuperate fragmentele de la 4-5 greutăţi de la războiul de ţesut (Cx. 182/Us 835), cele aflate la suprafaţă.
Dincolo de limita de nord a locuinţei, cu precădere în carourile 2 şi 3, a fost interceptată o zonă menajeră, Cx. 183/us. 836, săpată parţial, scopul acestei campanii nefiind acela de a cerceta mici părţi din aşezare, ci de a înţelege microtopografia aşezării şi de a surprinde eventualele structuri de delimitare ale aşezării preistorice. Us. 836 a fost descris ca fiind un sediment siltic-argilos, de culoare gri-albicios, cu foarte mult pietriş, uneori şi bolovani de râu, cu dimensiuni de până la 15-20 cm. Din punct de vedere al artefactelor, acesta prezintă frecvent pigment de cărbune, destul de rar fragmente mici de chirpici arşi, dar şi resturi de la vetre, respectiv fragmente de plăcuţe, uneori cu dimensiuni de până la 10 cm, şi, mai ales, cantităţi impresionante de fragmente ceramice, uneori, fiind evidenţiate şi părţi mai mari de vase. Au fost recuperate, de asemenea, fragmente de figurine sau piese litice cioplite, iar foarte rar, fragmente mărunte de oase. Această zonă este situată la limita de nord a aşezării şi are o lăţime nu mai mare de 4 m.
La nord de această zonă menajeră, sub nivelul vegetal, au fost întâlnite niveluri de coluvium (Us 842 şi Us 843) sau geologice (845, 846).
Us. 842 este un sediment siltic de culoare bej-maroniu, ce conţine puţine materiale arheologice, respectiv fragmente ceramice, surprins în carourile -1, -2, -3, -4. A fost interpretat drept coluvium, partea superioară a lui Us. 843, dar degradat sub acţiunea factorilor pedogenetici.
Us. 843 a fost descris drept un sediment siltic fin, ce conţine foarte puţin material arheologic, şi a fost cercetat în carourile +1, -1, -2, -3, -4. A fost interpretat drept coluvium. Ar putea fi acelaşi lucru cu Us. 829 înregistrat în S1/2020, poziţia stratigrafică, precum şi structura, textura şi culoarea fiind asemănătoare.
Fragmentele ceramice provenite din Us. 842 şi Us. 843 pot fi încadrate culturii Gumelniţa.
Us. 844 este un nivel brun-negricios, cu foarte mult cărbune, pe alocuri dispus lenticular. Considerăm a fi dezagregat/nestratificat. Nu conţine fragmente ceramice sau alte materiale care să permită încadrare crono-culturală. Prezenţa unor amprente lenticulare de fragmente de cărbune în Us 844, precum şi aspectul său nestratificat ne determină să considerăm că acest strat corespunde locuirii preistorice din afara aşezării. Au fost prelevate probe de cărbune şi trimise pentru datare la IFIN „Horia Hulubei” – Măgurele.
Us. 845 este o argilă maroniu-albicioasă, un nivel geologic, parte din forma de relief, o ridicătura, pe care a fost amplasată aşezarea, deşi rare fragmente ceramice (cultura Gumelniţa) au fost identificate, dar numai în careurile – 3, -4.
Us. 846 este un nivel de pietriş, de asemenea, din structura geologică locală.
Toate aceste niveluri prezintă înclinare de la S spre N, spre terasa stângă a râului Dâmboviţa, aflată la o distanţă ca. 60 m.
Am mai menţiona două aspecte: 1. Cx. 181/Us 833 marchează o aglomerare de ceramică aflată la limita locuirii gumelniţene, parte din zona menajeră Cx. 183, la interfaţa cu nivelurile naturale, aflate la exteriorul aşezării. Modul în care acestea se ridică pe nivelul 845 sugerează că ridicătura naturală aleasă pentru aşezare a fost amenajată prin terasare şi crearea unei cuvete, comportament observat şi în cazul altor situri, de exemplu La Gorgan - Alexandria (Andreescu et al. 2003). 2. O parte din niveluri au fost deranjate/nivelate, în perioadă modernă, la sfârşitul deceniului 7 al secolului al XX-lea, prin amenajarea unui drum care înconjoară poligonul de tragere al Uzinei de produse speciale Dragomireşti, fondată în 1981, pe la baza terasei, la limita de nord a aşezării gumelniţene.
La sfârşitul campaniei de săpătură, terenul a fost adus la starea iniţială.
Rezultatele cercetării arheologice au fost popularizate în presa locală.
Toate materialele arheologice prelevate în campania 2020 au trecut prin procesul de spălare, iar acestea, precum şi probele prelevate pentru datare, analizele carpologice, sedimentologice, sedimentul ridicat pentru tamisare au fost ambalate corespunzător, etichetate, inventariate şi depozitate în depozitul de tranzit.
În campania 2021 ne propunem, în măsura în care va exista finanţare adecvată, continuarea cercetărilor demarate în anul 2018, în zona de sud-est a aşezării preistorice, precum şi prospectări în spaţiul limitrof aşezării. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: