A fost reluată cercetarea în st. 34, st. 43, 44, 53, 54, 64 şi au fost deschişi cca. 20 mp din st. 63, suprafaţa totală deschisă spre cercetare în campania anului 2019 fiind de cca. 200 mp. Obiectivele campaniei de cercetări arheologice din 2019 au vizat delimitarea şi cercetarea structurilor antropice existente în zona de sud-vest a aşezării de la Geangoeşti-Hulă, din orizonturile de locuire superioare, unde... erau vizibile urme ale unei/unor locuinţe incendiate. Mai precis ne-am propus săparea perturbărilor existente în masa de chirpici ars, punerea în evidenţă a locuinţelor incendiate, prin identificarea pereţilor în elevaţie şi săparea celor prăbuşiţi, urmând să oprim cercetarea din această campanie după evidenţierea locuinţelor contemporane, în vederea conservării lor. Scopul final este, prin continuarea săpăturii, în campaniile următoare, în alte zone din aşezare, să putem obţine date despre dimensiunea şi organizarea spaţială a unei aşezări preistorice. Ca atare, s-a continuat cercetarea structurilor adâncite, tip şanţuri sau gropi, posterioare masei de chirpici ars. Au fost interceptate, prin alinierea limitelor sectoarelor deschise în 2017 cu cele din 2018, şi săpate Cx. 148, Cx. 149, Cx. 151 (st. 54). Au fost golite gropile şi şanţurile – Cx. 158, Cx. 159, Cx. 100A, Cx. 100B, Cx. 100C, Cx. 162 (st. 54), Cx. 107, Cx. 147, Cx. 169, Cx. 171, Cx. 172, (st. 63), Cx. 165, Cx. 167, Cx. 174 (st. 64) şi acestea posterioare unor mase de chirpici ars. De asemenea au fost identificate şi săpate o serie de deranjamente – Cx. 150, Cx. 153, Cx. 154, Cx. 155, Cx. 156, Cx. 157 (st. 54). De asemenea, în această campanie au fost identificate şi cercetate părţi din şase locuinţe incendiate, nu toate contemporane. Au fost demontate în întregime Sl. 1, Sl. 2, Sl.2a, şi doar puse în evidenţă, prin delimitarea pereţilor în elevaţie, podelelor şi a amenajărilor interioare, toate de tip structuri de combustie, pentru Sl. 3, Sl. 4 şi Sl. 5, toate aceste structuri de locuire fiind, foarte probabil, contemporane. Sl. 1, surprinsă în st. 64, pe ca. 2 mp, este un rest de locuinţă incendiată distrusă de activităţi contemporane de nivelare a movilei de pământ. Este o locuinţă a cărei distrugere, Us 504, este bulversată. De asemenea, podelele sunt răvăşite, dar este dificil de spus dacă activitatea s-a produs în preistorie, deşi am fi tentaţi să credem acest lucru, sau este din aceeaşi perioadă contemporană, când a fost îndepărtată partea sa de S. În această distrugere a fost înregistrat un pat de ceramică, reprezentând vase întregi sau părţi din mai multe vase. Sl. 2 regrupează urmele din st. 34, st. 43, şi din st. 44, care se găsesc în conexiune fizică. Informaţiile acumulate până acum sugerează că din această locuinţă fac parte urmele arheologice surprinse cu precădere în st. 54, dar şi în st. 53, şi foarte puţin în st. 44 şi st. 43, regrupate în ceea ce se numeşte Sl 2a. Între ele se interpun mai multe complexe posterioare de tip şanţ – Cx. 116 şi Cx. 145, ce le separă fizic în teren. Urmele acestei/acestor locuinţe au fost cercetate în campaniile 2017-2019 (Planşa 1). Sl. 2a sugerează existenţa unei locuinţe cu vid sanitar. Groapa, Cx. 175 (Us 786, 787), interpretată prin analogie ceea ce a fost definit în bibliografie drept vid sanitar, a fost săpat în Us 755 (st. 54) = 528 (st. 53), o locuire exterioară de tip zonă menajeră. Groapa are formă neregulată, şi a fost creată în st. 54, careu G. 10, foarte aproape de ceea ce considerăm a fi fost limita de E a locuinţei. Podeaua în cazul sl. 2a, a fost realizată din lut în compoziţia căruia se găsesc pietre cu diametre de până la 5-8 cm. Are o grosime de 4-6 cm şi a fost prinsă pe o lungime de ca. 2 m şi o lăţime de cca. 5 m. Deşi atât latura de E cât şi cea de V au fost distruse de diverse acţiuni posterioare, cum ar fi Cx. 106, Cx. 100, intersecţia dintre Cx. 116-Cx. 145 cu Cx. 118-Cx. 144, lăţimea locuinţei nu considerăm a fi fost cu mult mai mare decât ceea ce am surprins în teren. De asemenea, analizând matorul dintre st. 54 şi st. 44, observăm faptul că toate nivelurile, atribuite podelei, dar şi lipiturilor peretelui, sunt rupte şi prăbuşite de la limita cu st. 54-st. 43 (Planşa 1.dr). În st. 53-st. 43 podeaua se afla pe teren stabil, drept, iar la intersecţia cu st. 54 şi st. 44, peretele şi podeau s-au prăbuşit în groapă, în momentul distrugerii locuinţei. Nivelurile albiate surprinse pe profil, şi fragmentate şi rupte, în plan, ne demonstrează încă o dată că, în acea parte, cu precădere în st. 54, podeaua a fost suspendată ca. 20-30 cm, peste o groapa – vidul sanitar (Planşa 1.dr). La limita gropii şi în groapă au fost observaţi mai mulţi bolovani de râu de 13-17 cm diametru, de formă neregulată, foarte probabil în legătură cu amenajarea locuinţei, în speţă a podelei peste groapă. Din peretele prăbuşit se păstrează us 746 (st. 54) = 637 (st. 44), adică 7-8 lipituri ale peretelui şi fragmente de perete, us 708 (st. 54). Din distrugerea peretelui se păstrează foarte puţin, pentru că în st. 54, partea superioară a suferit, pe de-o parte, o intervenţie de tip groapă, dar şi îndepărtări ce pot fi considerate contemporane, vizibile în st. 54, dar mai ales, în martorul dintre st. 54 şi st. 43. Sl 2 sunt resturile unei locuinţe surprinsă în insula formată de locuinţa/locuinţele posterioare atestate doar de şanţurile de fundaţie, prezente în negativ în masa de chirpici ars ale locuinţelor din nivelurile anterioare şi deja prezentate (Ilie et al. 2019, in press), prin Us 569 (st. 44) = Us 572 (st. 43)=565 (=591)=619=626 (st. 34), a cărei demontare a început în campania anului 2018. Masa de chirpici delimitează o suprafaţă rectangulară de ca. 5,3 m lăţime şi 8 m lungime (Planşa 2). Distrugerea are grosimi diferite în diversele zone. Este mai groasă în zona de nord, la limita cu Cx. 116-Cx. 145, unde are ca. 50 cm. În această zonă, distrugerea se prezenta sub formă de bulgări de chirpici ars cu păioase, plăci mai mari de perete, chirpici fărâmiţaţi. Pe alocuri, imediat la nord de martorul transversal, au fost identificate fragmente mici de la borduri de vatră, precum şi fragmente de chirpici ce conţin pleavă. În această distrugere fărâmicioasă au fost găsite fragmentele vaselor nr. 36, 37, 38. În careurile J11, J12, partea din apropierea profilul de S a st. 44, şi în porţiunea din st. 34, careu K11, K12 distrugerea avea o grosimea de 30 cm. Aici, la partea superioară se prezintă în blocuri, ca o placă groasă de 2-4 cm, interpretată drept partea superioară/exterioară a peretelui prăbuşit. Sub plăci, chirpiciul se prezintă sub forma unei paste, în condiţiile în care demontarea s-a făcut la umed, anul 2018 fiind foarte ploios. La S de Cx. 117 distrugerea prezintă o grosime de ca. 5 cm. Remarcăm, de asemenea, faptul că distrugerea generală în st. 44 şi st 43 pare să fie înclinată de la E la V şi de la N la S, precum şi că aceasta lipseşte în careurile J10, J9, K10, K 9. De asemenea, în st. 44, careurile H10, H11, I10, I11, a fost surprinsă o groapă de formă neregulată, cu un diametru pe axul E-V de ca. 2,80 m şi pe cel de N-S, de 1,40 m, Cx. 121 (Planşa 3). Aceasta este posterioară distrugerii prin incendiere a locuinţei, amplasată în zona unde putem bănui a fi fost structura de combustie, având în vedere că în centrul acestei gropi erau plăcuţe mozaicate de vatră în poziţie verticală şi oblică. A fost săpată în pase de 5 cm, în teslă, pentru a preleva detalii. Distrugerea aici era foarte dezagregată. Nu se cunosc urmele chirpicului. Totul era recompus într-un nivel foarte compact, omogen, dificil de săpat. În această groapă, la partea superioară, au fost găsite o serie de vase, mai mult sau mai puţin întregi – v.7, v. 44 etc, după cum pe fundul acesteia au fost găsite o serie de vase – v. 118, v. 119, v. 171, v. 172, dar şi alte vase, pe care le considerăm a face parte din inventarul acestei locuinţe. Pe latura de E a masei de chirpici, şi la limita acestei gropi a fost interceptat ceea ce considerăm a fi fost traseul peretelui de E a Sl. 2, perete lung, din care nu a fost interceptat decât o lungime de ca. 1,4 m. Orientat N-S, acesta, în jumătatea sudică a fost distrus de perturbările de tip şanţuri de fundaţie sau gropi moderne existente în aceeaşi zonă a st. 44. În distrugere, care la rândul ei a fost bulversată, întoarsă, au fost descoperite numeroase vase, unele de dimensiuni mai mari, iar o altă parte considerăm a fi fost aşezate pe structura nivelul de călcare, cum ar fi vas 1, vas, 2, vas 3, etc. Descoperirea în st. 43, careu G9, a unui grup de piese – Cx. 113 (Us 571), un topor de cupru, un vârf de săgeată şi a unui lame de silex, pe ceea ce considerăm a fi nivelul de călcare a Sl. 2, Us 686 =Cx. 114 (st. 43) = 687 (st. 44), ne determină să credem, de asemenea, că ne aflăm la limita de V a locuinţei, pentru că, de regulă, în cazul culturii Gumelniţa, inventarul - fie vase, fie alte obiecte, sunt depuse pe lângă pereţi. Sl 3 este o locuinţă incendiată, contemporană cu Sl. 4, cercetată parţial în campaniile 2017-2018-2019. Surprinsă în principal în st. 54 şi st. 55, o bună parte din aceasta se află în martorul de 2 m care separă zona de S în sferturi. Părţi ale acestei locuinţe se mai regăsesc în st. 64 şi st. 65. Practic în sect. 54, cercetat în campania anului 2019, este colţul de NV al acestei locuinţe. Din nefericire acest colţ a fost afectat de Cx. 148 şi Cx. 151, a căror urme sunt vizibile pe profilul de E al st. 54. Foarte probabil partea din peretele de pe latura de V, care traversează st. 54, pe o lungime de 1,05 m, a fost distrus de aceste perturbări. Se păstrează însă atât pe profilul de E ast. 54, cât şi în plan, pe o lungime de ca. 0,8 m, o bucată din peretele de pe latura de N, Cx. 176. Us 724 (st. 64) =727 (st. 54) reprezintă distrugerea în st. 64 şi 54. Din 727 nu s-a păstrat prea mult pentru că a fost distrus de Cx. 148 şi Cx. 151. În marginea acestor complexe, distrugerea incendiată se păstra pe o suprafaţă de ca. 10 -15 cm. Nu a prezentat material. Us 724 este distrugere incendiată, alcătuită din blocuri de chirpici ars la roşu cărămiziu, amestecat cu chirpici friabil. Urmele de blocuri prezintă amprente rotunjite, cu diametrul de 10 cm. La limita de N a chirpicului a apărut, v. 120. Era răvăşit. Cu excepţia v. 120, în distrugerea din locuinţă nu a fost găsit material, dar din umplutura gropii Cx. 148, a fost recuperată o greutate de la războiul de ţesut, iar pe podea a fost găsită şi lăsată în sit, o râşniţă de mână. Stratigrafia şi faptul că latura de V Sl. 3 este paralelă cu peretele de pe latura de E a sl. 4, ne determină să consider că cele două locuinţe au fost contemporane. Urme din distrugerea Sl. 3 au fost interceptate, în campania anului 2018, în st. 65, us 652, şi st 55, us 604. În st. 65, pe aliniamentul unde trebuia să continue Cx. 176, situaţia arheologică a fost distrusă de o groapă, probabil contemporană, Cx. 124, dar se păstrează o parte din peretele de latura de E a sl. 3, Cx. 133. Acesta continuă pe o suprafaţă mica în st. 55, aici fiind distrusă, ca şi o bună parte din locuinţă, de Cx. 128 şi Cx. 125, de asemenea perturbări de data contemporană. Cx. 129, structura de combustie a Sl. 3, deşi în bună parte distrusă de Cx. 128, ar fi fost adosată sau foarte aproape de acest perete care constituia latura de E a locuinţei, distrusă de Cx. 128-Cx. 125. Din păcate Cx. 125 şi Cx. 112 au distrus şi peretele de pe latura de S a acestei locuinţe. Sl. 4 este o locuinţă incendiată, cercetată în campaniile 2018-2019 în sect. 44, 64, dar în principal, în sect. 54 (Planşa 4). Deşi cea mai bine păstrată locuinţă cercetată până acum, latura sa de E a fost distrusă în întregime de ceea ce am numit Cx. 100/2017 şi Cx. 155, o serie de gropi şi şanţuri care fiind considerate contemporane, nu au fost săpate ca elemente distincte, precum şi de Sl. 2a. De asemenea, latura de S a fost distrusă de seria de şanţuri de fundaţie posterioare, suprapuse în plan doar parţial, Cx. 118-Cx. 144/2018. Locuinţa a fost distrusă şi longitudinal, oarecum central, de o serie de segmente ale unor structuri adâncite de susţinere a structurii portante a pereţilor unor locuinţe posterioare. Această serie de segmente situate pe acelaşi traiect, orientate N-S, au fost individualizate drept Cx. 100 A, Cx. 100B, Cx. 100C. În insula astfel conturată, au fost identificate o serie de acţiuni posterioare, tip gropi, resturi de gropi sau alte deranjamente – Cx. 153, Cx. 154, Cx. 162, Cx. 157, precum şi Cx. 145/2018. De asemenea, în distrugere au fost izolate o serie de gropi, capete de şanţuri sau deranjamente care au afectat locuinţa – Cx. 159, sau chiar şi structura de combustie a locuinţei, Cx. 104. Este cazul gropilor sau capetelor de şanţ – Cx. 149, Cx. 100B, Cx. 158, care au afectat integritatea amenajării interioare, Cx. 104, pe laturile sale de N şi S. Această instalaţie este singura amenajare interioară descoperită în locuinţă. Din această locuinţă au fost interceptaţi parţial doi pereţi, cel de pe latura de E, latura lungă, Cx. 164, şi cel de pe latura de N, Cx. 160. Cx. 164 s-a păstrat pe o lungime de 3 m, din cei ca. 8-9 m estimaţi a avea latura lungă a locuinţei, şi o înălţime de 28-30 cm. Secţiunea trasată prin această locuinţă dovedeşte faptul că această locuinţă a fost realizată prin săparea unei gropi de cca. 30 cm adâncime, Cx. 167, peretele fiind ridicat la marginea malului adâncit al gropii (Planşa 5. sus). Deşi pereţii nu au fost demontaţi în campania din anul 2019, fragmentul de perete cercetat în spatele structurii de combustie arată că acesta a fost ridicat pe sistem paiantă, substructura de rezistenţă fiind constituită de pari cu diametre de 8, 10, 12-13, 15 cm. De asemenea, la ca. 10 cm de acest perete lung, după îndepărtarea unui strat de distrugere de ca. 10 cm, a fost pus în evidenţă un panoul de perete, prăbuşit in situ. Din acesta a putut fi întors partea de V, pe o lungime de ca. 1 m. Acesta prezenta negativele unor bârne cu diametre de 15 cm, orientate N-S şi nu E-V cum ne-am fi aşteptat, dacă ar fi fost din peretele de E al casei. Statul de distrugere al acestei locuinţe este de ca. 40-50 cm, iar după îndepărtarea acestor panouri, distrugerea continua, fie sub formă de blocuri mai mici sau chiar fărâmiţată (Planşa 4. sus). Alte detalii despre distrugere au fost notate pentru Us 501 insulă, careurile F11G11. A fost descrisă drept o distrugere incendiată amestecată, formată din blocuri de perete de ca. 10 cm lungime, ce conţine foarte multe păioase şi urme de bârne, dar şi chirpici fărâmiţaţi. Apar fragmente răzleţe de oase carbonizate. Amprentele de la structura de rezistenţă cuprind crengi cu diametru de 3 cm, segmente de lemne ce au o lăţime parţială de cca. 8 cm sau blăni de lemn de 5 cm lăţime. Considerăm că în st. 4, în colţul de NE al acestuia, unde în campania anului 2018 a fost demontat distrugerea us 570, se găsea colţul de SE al locuinţei. Această distrugere a fost deconectat de restul masei de chirpici ars din sect. 44, dar şi de cel din st. 54, datorită Cx. 149 şi Cx.146 sau Cx. 144. A fost descrisă ca blocuri mari, rupte din pereţi, cu amprente tip leozbe cu diametru de ca. 10-13 cm, orientate pe direcţia N-S. În acest colt se afla şi un fragment din grinda tavanului, de cca. 50 cm lungime, orientat E-V. Detaliile identificate pentru această distrugere arată că peretele prezenta două-trei lipituri şi era realizat din păioase. A fost identificat şi amprentele unui spic de grâu. În acest st, distrugerea intră în profilul de E, iar pe acesta, distrugere apare în blocuri mici, fărâmiţată. De asemenea, merită menţionat că aici au apărut bulgări de chirpici sau fragmente ceramice zgurificate (Planşa 4.dr.jos). Cx. 160, peretele de pe latura de N a fost surprins pe o lungime de 1,10 m. Se păstra din acesta numai panoul de lut de la interior, şi astfel a putut fi documentat că pentru structura de rezistenţă a acestui perete au fost utilizate scânduri. Prima scândură are a lăţime de 23 cm, a doua de 17 cm, a treia este un trunchi de copac cu diametrul de 15 cm, iar, lângă Cx. 100A, care a distrus din acest perete, a fost identificată o nouă scândură, cu lăţimea de ca. 20 cm. Acestea erau aşezate unele lângă altele. Singura amenajare interioară este Cx. 104 – structură de combustie (Planşa 5. jos). Aceasta se găseşte la cca. 50 cm V de peretele de E al locuinţei, Cx. 164, cumva central, având în vedere lungimea estimată a acestui perete lung al casei. A fost secţionată pe latura de N de Cx. 158, pe latura de V de Cx. 100B, iar pe latura de S de Cx. 149. Dacă Cx. 158 fost distrus ca. 10-15 cm din latura de N, Cx. 100B a secţionat longitudinal structura. Din analiza profilelor, traseul şi orientarea gardinelor reiese că ar fi avut două faze. În prima fază a fost plasată mai spre S, şi a funcţionat drept cuptor. În nucleul acestei prime faze a fost descoperit, la interfaţă cu Cx. 100B, vas 100, considerat vas de fundare al acestei instalaţii (Planşa 5.dr. jos). Ultima fază, cea care păstrază peretele/gardina de pe latura de E, ar fi avut o lungime de ca. 1 m şi s-a păstrat pe o lăţime de ca. 80 cm. În colţul de SE al vetrei, în spaţiul de până în perete, a fost identificat un vas, răsturnat, vas 80, aşezat pe un bolovan. La restaurare s-a constat că acest vas avea fundul spart şi a fost lucrat neîndemânatic, vasul având un corp asimetric. Peste podea, us 778, interfaţa dintre podea şi distrugere, reprezentând acoperişul prăbuşit, care a determinat şi afumarea/ înnegrirea podelei, a primit indicativul us 723. Pe podea, cu precădere în jurul vetrei au fost descoperite, in situ numeroase vase (Planşa 6). Unele aşezate unele lângă altele – cum ar fi v. 80, v. 81a şi v. 81b, v. 92, v. 157, v. 157, v. 124, v. 126, v. 150, v. 156, v. 125, v. 136, v. 123, v. 135, v. 127, v. 128 se găseau la nord de structura de combustie, altele, v. 119, v. 120, v. 121, v. 121a, v. 121b, v. 138, v. 138a, v. 133, v. 132, sau v. 118, în care au fost descoperite seminţe de cereale aşezate, la V şi SV faţă de această structură de combustie. La S de aceasta, în colţul st. 44, unde a rămas un rest din această locuinţă, cercetat în campania din 2018, Us. 570, au fost descoperite pe podea, răsturnate, v. 27, câteva fragmente din v. 34 şi v. 24a, sau v. 165 lipit de Cx. 163/gardina de pe latura de sud a Cx. 104, faza I. Modul de aranjare al vaselor de jur împrejurul structurii de combustie, obturând accesul la această instalaţie, le considerăm a fi indicii clare că locuinţa a fost „aranjată” în vederea incendierii. Ar fi de remarcat faptul că vase arse secundar au fost descoperite şi deasupra distrugerii incendiate. Resturile acestor vase au primit indicativii – v. 60, v.61, v.62, v. 64, v. 65, v. 66, v. 67, v. 68, v. 69, v. 70, v. 71, v. 83, cu menţiunea că sunt doar fragmente de vase şi nu vase întregi, dar trebuie notat că aceste vase se află la suprafaţă şi există posibilitatea ca Cx. 100 să fi distrus anumite situaţii arheologice. C170 este o structură de combustie cercetată în campania anului 2019, interpretată ca reprezentând o vatră-altar, situată în Sl. 5. Raritatea unor astfel de structuri în cultura Gumelniţa a impus evaluarea posibilităţii de prelevare a acesteia în scop muzeistic, ceea ce nu s-a realizat, decât după o cercetare prealabilă amănunţită, şi a comportat mai degrabă recuperarea de părţi sau, mai degrabă, fragmente. Cauza acestei prelevări parţiale s-a datorat complexităţii acestei structuri, dată de numeroasele sale refaceri, dar şi de starea sa de conservare. Această dorinţă de recuperare a structurii a determinat şi strategia de cercetare. După o analiză vizuală preliminară şi înregistrarea descriptivă a situaţiei arheologice, grafică şi fotografică, s-a înţeles că structura a suferit dărâmări şi deplasări, precum şi desprinderi ale unor blocuri sau părţi din ea, foarte probabil ocazionate de prăbuşirea peretelui care este imediat la E de această structură, Cx. 173. De asemenea, structura a fost surprinsă pe o limbă de pământ de ca. 2 m lăţime, în st. 63, careu C8, C9, între Cx. 172/S IV/1960 şi Cx. 107, ambele, foarte probabil secţiuni din 1960 antrenând distrugeri ale acestei structuri, mai puţin pe latura de N, dar mai invazivă pe latura de S. Structura a fost acoperită de un nivel de distrugere incendiată, Us 694, care se oprea imediat la vest de linia 7 a caroiajului sitului, străjuită de o serie de vase, sparte in situ, numerotate de la N la S astfel: v. 160, v. 58, v. 185, v. 152, v. 153, v. 154, v. 167. Aceste vase se aflau la limita de V a construcţiei amenajate pentru adăpostirea vetrei-altar, delimitată şi de o amenajare tip podea, Us 792. Precizăm, că din punct de vedere topografic, această limită corespunde cu o înălţare a terenului şi cu ceea ce considerăm a fi limita de V a aşezării, cel puţin pentru acest orizont de locuinţe incendiate, constituit de Sl. 5 – Sl. 4 – Sl. 3. În această zonă, între această limită şi Cx. 170 există o pantă de cca. 580-470. La limita podelei şi unde începe inflexiunea pantei au fost descoperite urmele a două gropi de pari, care considerăm că ar reprezenta sistemul de delimitare de pe latura de V, circumscriind o structură de locuire atipică, denumită Sl. 5. Distanţa de la limita de V a vetrei-altar la limita construcţiei este de ca. 1,60 m, iar peretele Cx 173 se află la o distanţă ce variază între 0,06 m şi 0,20 m E faţă de Cx. 170. Distanţa de la perete la limita construcţiei este de 3 m. Cx. 170 este o structură de combustie care evoluează în timp, are 3 faze în evoluţia sa şi doar în ultima fază de utilizare devine vatră-altar. Prima fază este atestată de resturile unei structuri de combustie păstrată cu o înălţime de ca. 5-10 cm. O peliculă negricioasă, interpretat nivelul de utilizare al spaţiului, urcând pe acest rest format din gardină – us. 815, delimitează spaţial această structură. Din această etapă se păstrează o serie de gropiţe din structura de rezistenţă a instalaţiei, ce ar fi funcţionat, deci, drept cuptor, şi suprafaţa rubefiată, înălţată, us 806, ce marchează în acelaşi timp un tip de amenajare specială a spaţiului unde este amplasată instalaţia, prin crearea unui postament din acelaşi material folosit pentru amenajarea podelei acestei structuri de locuire (Planşa 7). De asemenea, din această etapă considerăm a face parte şi urmele prost păstrate ale plăcuţelor de vatră ce formau partea activă a instalaţiei – us 825. Între această etapă şi următoarea se află urmele vagi ale unui sediment de culoare alburie, levigat, interpretat ca marcând o etapă de distrugere, curăţare şi reamenajare a structurii. Din a doua etapă se păstrează urmele a două niveluri suprapuse de plăcuţe de vatră mozaicate, primul, din punct de vedere constructiv, 796, este urmat de un al doilea, 763, ambele marcând o utilizare intensă a structurii, ce a dus la pietrificarea celor două rânduri de plăcuţe de vatră. În cea de-a trei fază structura are deja ca. 30 cm înălţime, şi va constituii postamentul noii structuri, ce va fi funcţionat drept vatră-altar. Acest postament este „îmbrăcat” cu o structură de rezistenţă, formată din placa interioară de lut – us 798 =807, un şir de gropiţe din structura de rezistenţă şi us 799, placa exterioară, care păstrează împietrit prin ardere urmele a 6 gropiţe din structura de rezistenţă a acestei instalaţii. Această structură mai primeşte ulterior o lipitură groasă de ca. 5-8 cm, us 800 (placă pe latura de E)= 805 (placă pe latura de S)=803 (placă de pe latura de N, păstrată fragmentar aproape colţul de NV), şi o lipitură de 2 cm grosime – 801 (pe latura de E) = 802 (pe blocul rupt din colţul de NE) = 761 (pe latura de N, capătul dinspre colţul de NE). Foarte probabil pe centrul acestui structuri supraînălţată, cu dimensiuni de 1 x 1 m, de formă rectangulară, au fost amenajat altarul, de forma ovoidală, cu diametrul lung orientat E-V, de 90 cm şi cel scurt, de 50 cm, us 804, refăcut urmând traseul gardinii din prima fază. Ulterior, a fost refăcută această parte centrală, uşor restrânsă – us 762. Putem bănui că această etapă de refacere este legată de una din lipiturile postamentului – us 800 sau 801. Cu ocazia socurilor constituite de incendiu şi alunecarea părţii superioare a Cx. 173, peretele din lut pe pe latura de E în spaţiul dintre Cx. 173 şi Cx. 170, dar şi prăbuşirii acestuia peste Cx. 170, placa de lut ce constituia latura de E a altarului se rupe la jumătatea înălţimii şi împinge spre N şi NV partea superioară care comporta şi amenajările ovoidale ce constituiau altarul, care clivează, şi la rândul lor, distrug, în bună parte, centrul faţadei de N a altarului, desprinde colţul de NV al structurii etc. Prezenţa plăcii us 805, considerat placa feţei de S, peste partea activă, sugerează o rupere, urmată de o clivare a diverselor elemente ce constituia latura de S a instalaţiei şi de o alunecare dinspre S spre N odată cu clivarea şi alunecarea spre N a părţii superioare a altarului (Planşa 8). Ar mai fi de menţionat faptul că pe au fost descoperite în jurul altarului o serie de vase – v. 181, v.182 pe latura de N, printre resturile faţadei de N şi ne întrebăm dacă nu cumva aceste vase erau pe altar. În această campanie au fost înregistrate un număr de 132 fişe noi de Us şi 31 de noi complexe. Au fost completate fişe de Us sau complex ale structurilor identificate şi înregistrate în campaniile anterioare. Au fost completate sau efectuate noi planuri de mână, au fost realizate profilele prin locuinţe şi structurile identificate, au fost realizate o serie pe planuri GPS cu materiale din locuinţe, pe etapele de funcţionare şi distrugere. Au fost realizate zboruri cu drona. A fost realizată acoperirea fotografică a situaţiilor arheologice. A fost prelevat sistematic sediment din mai multe niveluri în vederea tamisării acestuia, după cum au fost prelevate probe diverse, inclusiv cărbune şi seminţe carbonizate în vederea realizării de datări radiometrice. A fost desfăşurat evenimentul Ziua porţilor deschise pe şantierul Geangoeşti-Hulă, în data de 30.08.2019, cu scopul promovării patrimoniului naţional şi apropierii comunităţilor locale de înţelegerea importanţei cercetărilor arheologice. Cu această ocazie, au fost realizate o serie de interviuri pentru presa locală şi naţională - Radio Romania Actualităţi, Columna TV, Gazeta de Dâmboviţa. La finalul campaniei au fost efectuate operaţiuni de conservare a săpăturii – erbicidare în zona de SE, unde săpătura era în conservare de la sfârşitul campaniei 2018, şi acoperire cu folie de polietilenă şi pământ în sectoarele deschise în campania din 2019. În a doua jumătatea campaniei de cercetare, a fost iniţiat un atelier de conservare primară şi evidenţă a materialelor recuperate de pe şantier. A fost spălat materialul din campaniile 2018 şi 2019, precum şi restul de material rămas nespălat din campania 2017. Vasele recuperate în campania din anul 2019, din Sl. 4, au fost spălate conform unor protocoalele speciale. A fost tamisat sedimentul din vasele descoperite în locuinţa Sl. 4. Au fost întocmite liste de evidentă cu conţinutul celor 74 de lăzi ce conţin pungile cu materiale ceramice – fragmente sau vase. Au fost spălate toate piesele speciale din campania 2018-2019 şi întocmite liste de inventar provizoriu cu piesele prelevate în campaniile 2017-2019. Au fost marcate parţial materialele ceramice recuperate în campaniile 2017-2018. În procesarea post-săpătură a informaţiei am reuşit, efectuarea diagramei stratigrafice a complexelor şi structurilor cercetate în campania 2019. Informaţia scrisă din campaniile 2017-2019 a fost transferată în format digital (ca. 325 fişe de unităţi stratigrafice), urmând să introducem datele prinse în fişele celor 178 de complexe. S-a început restaurarea arheologică a vaselor din Sl. 4.