„Construcţia variantei de ocolire Deva şi Orăştie la profil de autostradă" face parte din Coridorul IV Pan European, coridor considerat prioritate strategică de interes naţional şi european. Varianta de ocolire Orăştie se înscrie pe traseul general al autostrăzii aprobat de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. în cadrul studiului de fezabilitate pentru Piteşti-Sibiu-Deva-...Nădlac din anul 1997. Acest traseu intersectează o zonă cu un bogat potenţial arheologic, semnalat în literatura istorico-arheologică de specialitate. Potrivit prevederilor legale, în perioada de pregătire a fazei de execuţie au fost realizate o serie de studii, sub forma unor evaluări teoretice şi de teren, care au sintetizat toată această informaţie. Informaţia astfel obţinută atrăgea atenţia asupra acestui potenţial fără însă a delimita exact şi fără geo-referenţierea posibilelor situri arheologice intersectate şi deci afectate de construcţia obiectivului de infrastructură. Faţă de această situaţie iniţială şi având în vedere avizul DJPCN Hunedoara pentru faza de execuţie s-a impus verificarea datelor conţinute de evaluare prin diagnosticul arheologic prin metode intrusive. Astfel, în baza contractului încheiat între Muzeul Naţional de Istorie a României şi Asocierea STRABAG AG-S.C. STRACO GRUP S.R.L.-S.C. STRABAG S.R.L., în conformitate cu legislaţia în vigoare şi conform autorizaţilor de diagnostic arheologic eliberate de Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional s-a constituit un colectiv de cercetare coordonat de Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti (MNIR), cu sprijinul Direcţiei Judeţene de Cultură şi Patrimoniu Naţional Hunedoara. Obiectivul general al diagnosticului a vizat determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, a structurilor, complexelor, artefactelor sau ecofactelor din zona afectată de lucrările de construire. În cazul descoperirii unor vestigii arheologice, cercetarea a urmărit distribuţia spaţială a acestora, stratigrafia zonei, caracterul şi starea lor de conservare. În legătură cu acest ultim aspect se impunea şi evaluarea riscurilor pentru patrimoniul cultural din zonă în relaţie cu implementarea proiectului de construire. Astfel a fost necesară formularea unor estimări cantitative privind viitoarele cercetări arheologice preventive de pe traseul acestui tronson de autostradă (necesarul de resurse umane şi tipul acestora, utilaje, timp dedicat cercetărilor etc.), precum şi a unor devize estimative cu privire la costurile viitoarelor cercetări arheologice preventive. Pentru zonele unde diagnosticul arheologic nu ar fi pus în evidenţă existenţa unor descoperiri, obiectivul principal a fost reprezentat de realizarea documentaţiei în vederea avizării lucrărilor de construcţie, cu condiţia asigurării supravegherii arheologice. În vederea atingerii acestor obiective s-au folosit următoare metodologii de lucru: - documentarea în arhivă şi biblioteci pentru strângerea datelor despre potenţialul arheologic al zonei (descoperiri întâmplătoare, cercetări arheologice perieghetice şi de teren anterioare), precum şi studiul aerofotogrametric (ortofotoplanuri şi fotografii satelitare); - folosirea unor tehnici non-distructive prin cercetări arheologice de tip periegheză şi carote stratigrafice, anterior sondării; - efectuarea pe traseul tronsonului a unor sondaje arheologice, realizate mecanic, cu un utilaj de tip buldoexcavator, dotat cu lamă de taluz, în funcţie de particularităţile reliefului şi a marcajului topografic; - realizarea unor fişe de secţiune, complex sau sit, în funcţie de situaţiile arheologice întâlnite; - realizarea unor desene arheologice (în cazuri specifice); - fotografierea secţiunilor şi a complexelor identificate; - prelucrarea primară a materialului arheologic recoltat; - prelucrarea computerizată a fişelor şi a desenelor. Pe toată lungimea traseului viitoarei căi rutiere au fost executate secţiuni stratigrafice (în continuare unităţi de săpătură) realizate cu mijloace mecanice, respective cu un utilaj de tip buldoexcavator dotat cu lamă de taluz. La descoperirea unor complexe arheologice, cercetarea s-a făcut manual, încercându-se conturarea şi investigarea acestora. Densitatea, lungimea şi orientarea unităţilor de săpătură a fost determinată de particularităţile reliefului şi de marcajele topografice din teren. Pentru unităţile de săpătură executate cu mijloace mecanice s-a realizat curăţarea manuală a profilelor mai relevante, fotografii digitale de ansamblu (la finalizare), de profil, după caz şi detalii s-au desene ale profilelor (la scara 1:20). Planul unităţilor de cercetare arheologică a fost înregistrat digital, pe măsurătorile efectuate de către firma de specialitate pusă la dispoziţie de către beneficiar. Literatura de specialitate, destul de bogată, menţionează o serie de descoperiri pentru zona afectată de construcţia variantei ocolitoare la standard de autostradă Deva-Orăştie. În afara acestei literaturi, informaţii folositoare au fost furnizate şi de Raportul privind rezultatele cercetării de teren efectuate în scopul întocmirii evaluării teoretice şi de teren pentru traseul autostrăzii Orăştie-Sibiu (coridorul IV) pe teritoriul judeţului Hunedoara (2008) întocmit de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (Deva). Studiul vechilor hărţi, în special a celor iosefine (1769-1773) şi francisco-iosefine (1806-1869) sunt de asemenea relevante pentru cunoaşterea aspectelor legate de amenajarea terenurilor din zonă în secolele XVIII-XIX, dar şi pentru înregistrarea unor obiective arheologice, astăzi inaccesibile pe baza observaţiei vizuale directe. Pe baza tuturor acestor informaţii şi surse consultate se poate concluziona că acest proiect traversează o zona extreme de bogată din punctul de vedere al vestigiilor arheologice, acestea urmând să fie direct sau indirect afectate de viitoarele lucrări de construire pentru infrastructură rutieră, după cum este prezentat în cele ce urmează. Au fost executate un număr de 650 de secţiuni stratigrafice pe întreaga suprafaţă afectată de construcţia variantei ocolitoare la standard de autostradă Deva-Orăştie, cu dimensiuni cuprinse între 6-10 m/2 m. De asemenea, concomitent au fost efectuate lucrări specifice în vederea avizării exploatării pentru gropile de împrumut de la Pricaz, Romos şi Chimindia. Pe cea mai mare parte din suprafeţele menţionate mai sus, în urma sondajelor de diagnostic, nu a fost identificate intervenţii antropice, fiind întocmite documentaţii în baza cărora s-au emis avize favorabile cu condiţia supravegherii arheologice. Astfel, în urma rezultatelor preliminare ale diagnosticului s-au emis avize favorabile care au permis începerea lucrărilor pe cca. 86% din întreaga suprafaţă afectată de proiect. Din punct de vedere stratigrafic întreaga zonă afectată de proiect are un facies pedologic specific luncii inundabile a Mureşului. O parte din perimetrul investigat a fost perturbat de amenajarea construcţiilor de protecţie hidrografice corespunzătoare râurilor Orăştie şi Strei în perioada ulterioară marilor inundaţii din anii ’70, aceste areale având un aspect deosebit, respectiv prundiş, nisip, teren accidentat impropriu amplasării structurilor de locuire. Solurile de pe întreaga suprafaţă investigată sunt încadrate în tipul solurilor aluvionare, gleice şi a cernoziomurilor levigate. Stratigrafia generală (cu variaţii specifice indicate în descrierea stratigrafiei particulare fiecărei unităţi de cercetare) se prezintă astfel: - nivel vegetal actual: 0,00-0,35-040 (strat de culoare brună-cenuşie, argilos, friabil, cu resturi vegetale consistente în compoziţie, corespunzător exploatării agricole a terenului în ultimele decenii); - nivel vegetal de bază: -0,40-0,70 m (strat de culoare brună-negricioasă, cu bază argiloasă, friabil, uşor mai compactat faţă de precedentul); - nivel corespunzător unei revărsări -0,70-1,40 m (strat de culoare galbenă, nisipos, cu sporadice pigmenţi de cărbune şi urme de lemn macerat, probabil un nivel aluvionar); - nivel consistent, preponderent argilos, de culoare brună-cenuşie, cu urme de material arheologic, ce suprapune în zona siturilor nivelurile ocupaţionale. În urma acestor investigaţii, echipele de arheologi din cadrul MNIR au identificat şi delimitat cu coordonate STEREO 70 un număr de 13 situri arheologice, după cum urmează: 1. Romos-Bretea Orăştie (km 0) 2. Gelmar 1-Barcsi (km 1+580-1+650) 3. Gelmar 2 (km 1+850-2+050) 4. Pricaz-Dig (km 4+600-5+150) 5. Pricaz (km 6+700-7+100) 6. Pricaz-Valea Siteşului (km 8+350-8+780) 7. Turdaş-La Luncă şi Turdaş-La Gară (Turdaş I-Turdaş II) (km 11+060-12+450) 8. Spini (km 12+450-13+200) 9. Simeria Veche-Ferma IAS (km 16+150-16+500) 10. Uroi-Pod Mureş (km 18+800-19+380) 11. Uroi-Sigheti (km 20+293-20+506) 12. Şoimuş 1 (km 29+750-30+300) 13. Şoimuş 2 (km 31+850-32+200) În continuare sunt prezentate principalele repere cronologice referitoare la siturile arheologice delimitate în etapa de diagnostic pe traseul variantei ocolitoare la standard de autostradă Deva-Orăştie. Preistorie - Perioada neolitică (cca. 4500-4200 a. Chr.) km 11+060-12+450, Turdaşi-Turdaş II km 12+450-13+200, Turdaş III-Spini km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) km 31+850-32+300, Şoimuş II Preistorie - Epoca bronzului km 0-nod rutier Orăştie - Romos-Bretea Orăştie (epoca bronzului mijlociu-cultura Wietenberg şi epoca bronzului târziu-cultura Noua) km 8+350-8+780, Pricaz-Valea Siteşului (cultura Wietenberg) km 16+150-16+500, Simeria Veche-ferma IAS km 20+293-20+506, Uroi-Sigheti km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) km 31+850-32+300, Şoimuş II Preistorie-Prima epocă a fierului (Hallstatt) km 1+580-1+650, Gelmar 1 km 20+293-20+506, Uroi-Sigheti km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) Preistorie-A doua epocă a fierului (La Tène) km 1+850-2+050, Gelmar 2 km 4+600-5+100, Pricaz-Dig km 11+060-12+450, Turdaşi-Turdaş II km 12+450-13+200, Turdaş III-Spini km 18+800-19+380, Uroi-Pod km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) km 31+850-32+300, Şoimuş II Perioadă Romană Clasică-sec. II-III p. Chr. km 1+850-2+050, Gelmar 2 km 12+450-13+200, Turdaş III- Spini km 16+150-16+500, Simeria Veche-ferma IAS km 18+800-19+380, Uroi-Pod km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) Perioada post-romană-epoca migraţiilor (sec. IV-VIII) km 18+800-19+380, Uroi-Pod km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) km 31+850-32+300, Şoimuş II Perioada medievală timpurie (sec. IX-XII) km 6+700-7+100, Pricaz km 8+350-8+780, Pricaz-Valea Siteşului km 16+150-16+500, Simeria Veche-ferma IAS km 18+800-19+380, Uroi-Pod km 20+293-20+506, Uroi-Sigheti km 29+750-30+300, Şoimuş I (Balata) km 31+850-32+300, Şoimuş II Perioada modernă/contemporană (1711-prezent) km 1+850-2+050, Gelmar 2 km 6+700-7+100, Pricaz Aşa cum se menţiona anterior, din punct de vedere arheologic se cunoşteau (prin cercetări sistematice/salvare sau descoperiri întâmplătoare) în zona Deva-Orăştie mai multe puncte de interes, în care fuseseră semnalate vestigii din diferite perioade istorice. De o importanţă deosebită erau siturile de la Turdaş şi Şoimuş I, considerate repere de prim rang pentru studiul preistoriei României şi Europei. Pe de altă parte informaţiile, deşi foarte importante, erau deseori lacunare, dispersate şi greu de identificat în teren, în lipsa unor precizări topografice. Astfel, delimitarea siturilor realizată prin evaluarea teoretică nu a reflectat situaţia reală din teren. Acest lucru este firesc pentru orice evaluare teoretică, ce se bazează strict pe documentare bibliografică şi de arhivă şi pe cercetare preliminară de teren de suprafaţă, pentru conturarea unei imagini exacte fiind absolut necesară etapa de diagnostic propriu-zis prin realizarea de sondaje/secţiuni arheologice. Un astfel de demers este însă condiţionat de accesul la terenurile pe care se preconizează construcţia, fiind posibil doar după parcurgerea procedurii de expropriere care, de obicei, se derulează în paralel cu faza de execuţie. O parte dintre siturile arheologice identificate în cursul diagnosticului de teren nu erau anterior menţionate în literatura de specialitate (ex. Uroi-Pod, Uroi-Sigheti, Şoimuş II, Pricaz-Dig, Gelamar 1 şi Gelmar 2) ori sunt semnalate pe amplasamente care nu sunt precis delimitate (ex. Simeria Veche, Romos-Orăştie). În cazul siturilor de la Turdaş şi Şoimuş diagnosticul de teren a evidenţiat extinderea lor faţă de limitele conţinute în Registrul Arheologic Naţional sau în Lista Monumentelor Istorice. În concluzie, datele obţinute prin diagnosticul arheologic de teren (prin efectuarea de sondaje) coroborate cu cele din literatura de specialitate au adus noi informaţii despre răspândirea habitatelor din diferite epoci istorice pe valea Mureşului şi, cu siguranţă, rezultatele ce vor fi obţinute odată cu cercetarea arheologică preventivă a acestor situri vor contribui la cunoaşterea mai aprofundată a zonei văii Mureşului, atât în epoci îndepărtate, cât şi în perioade mai recente.