În campania anului 2016, în tell-ul de la Hîrşova au fost reluate cercetările în SC/pP şi continuate carotajele efectuate în scopul obţinerii unor date suplimentare privind fazele evoluţiei locuirii eneolitice de aici şi, în măsura posibilului, a unor eşantioane în vederea realizării unor datări radiometrice. Principale rezultate constau în cercetarea a două structuri de locuire surprinse parţial în SC/pP şi î...n SI/2009, şi anume structurile SL 111 = 112 şi SL 113, ambele din categoria celor neincendiate. În prezent suprafaţa secţiunii SC/pP este de peste 60 m², construcţiile cercetate depăşind limitele sale, fiind observate şi în profilele de est, vest, nord şi sud. Structura de locuire nr. 113 (SL 113) Este o locuinţă neincendiată. În suprafaţa cercetată au fost surprinse, parţial, numai limitele de N şi V. În consecinţă, pe baza datelor obţinute în SC/pP şi SI/2009, se poate estima o suprafaţă construită mai mare de 64 m². Soluţia constructivă utilizată şi în cazul acesteia a constat din practicarea şanţurilor de fundaţie în care a fost implantată structura de rezistenţă a pereţilor care, după umplerea şanţurilor, au fost acoperiţi cu lut amestecat cu plante tocate. Sanţul de fundaţie (C. 2119/US 20931, 20932) al peretelui de pe latura de N avea o lăţime de 0,30 m şi o adâncime de 0,20 m. În campania anului 2016 acesta a fost cercetat parţial. Peretele (US 20292) a fost surprins în plan pe o lungime de cca. 1,40-1,50 m, având o lăţime de cca. 0,30 m, fiind păstrat pe o înălţime de cca. 0,20 m. Pe traseul său a fost observată o serie de gropi de ţăruşi (US 20888, 20889, 20892, 20893, 20894), ce făceau parte din structura de rezistenţă. Peretele de V (C. 2121, US 20939), prezenta un şanţ de fundaţie (C. 2122, US 20941, 20942) care nu a putut fi cercetat în această campanie. Peretele (US 20939) a fost surprins în coltul de NV al SC/pP, pe o lungime de 0,40 m, având o lăţime de cca. 0, 20 m, fiind conservat pe o înălţime maximă de 0,30 m. Ulterior trasării conturului construcţiei, a săpării şanţurilor de fundaţie, a realizării structurii de rezistenţă şi ridicării pereţilor, a fost realizată podeaua (US. 20256). Dacă în zona de est au fost observate două refaceri ale podelei (US 20256, 20850, 20848), în zona de S, cu precădere în zona structurii de combustie, se poate observa că numărul refacerilor podelei era mai mare (US 20920). Întreaga succesiune de podea şi refaceri, în partea de E a SC/pP, suprapune un pat de amenajare (US 20925=20257), care se prezintă ca un nivel cenuşiu - verzui cu fragmente centimetrice de lut cenuşiu - gălbui, foarte compact, cu impregnatii feruginoase. Din prima etapă a structurii de combustie (C.2084), nu s-a păstrat decât un miez, care are o lăţime de 0,30-0,40 m. Are o formă rotunjită, constituit din sediment siltic, omogen, argilos, fin, de culoare maronie, cu o înălţime maximă de cca. 0,20 m. În partea de sud-vest a SC/pP şi la o distanţă de aproximativ 2 m vest de structura de combustie, a fost cercetată o altă amenajare interioară, care poate fi considerată drept laviţă joasă. Pe latura de vest a locuinţei, la circa 1,00 m est de structura de combustie, a fost observat un US (US 20952), compus din pachete de chirpici cu dimensiuni de cca 10-20 cm lungime, de culori diferite, brun, cenuşiu închis, verzui. Prezenţa spre vest a unei lipituri, la partea sa superioară, ne-a determinat să credem că este cazul unei alte laviţe joase sau a unui postament. În perioada de utilizare a locuinţei s-au acumulat depuneri ce au structurat niveluri ocupaţionale exterioare pe latura de NV (US 20954). La exteriorul peretelui de N au fost observate şi cercetate alte depuneri (US 20278, 20279), rezultate din diverse activităţi, preponderent resturi menajere. Distrugerea SL 113 (US 20903, 20955) este reprezentată de un nivel de lut argilos, de culoare cenuşiu-verzui, format din pachete de dimensiuni până la 10 cm grosime, cercetat în zona careurilor D2-C3, provenite de la distrugerea pereţilor. Nu apare în întreaga suprafaţă a SC/pP, ceea ce sugerează că a fost parţial îndepărtată în cursul diverselor activităţi ulterioare. Structura de locuire nr. 112 SL 111 este echivalentă cu SL 112, ele fiind înregistrate, în cazul distrugerii, cu numere diferite, deoarece s-a observat o deconectare fizică datorată şanţului de fundaţie, posterior, al peretelui de sud-vest al SL 109 (C. 2054). În înregistrări s-a păstrat drept SL 112. Dacă avem în vedere datele arheologice obţinute în această campanie, se poate afirma că aceasta a fost o construcţie cu dimensiuni mari şi o structurare a spaţiului interior marcată de existenţa unor aliniamente de stâlpi ce evidenţiază posibilitatea creării unor compartimentări funcţionale deosebite. Acestei organizări interioare i se adaugă instalaţii şi amenajări interesante ca formă şi materiale, cum ar fi vatra circulară, cu gardină din bolovani de piatră, sau laviţele joase. În cazul pereţilor portanţi, menţionăm refacerea peretelui de pe latura de V iar pe latura de N păstrarea peretelui locuinţei anterioare, SL. 113. Construirea unui nou perete pe latura de V (C. 2092) marchează unul din momentele de început ale acestei construcţii, SL 112. Tot în perioada constructivă a locuinţei, a fost realizată structura internă a spaţiului său, materializată de patru şiruri de stâlpi verticali, orientate est-vest. Spaţiul interior a fost astfel organizat prin implantarea la distanţe inegale, variind între 0,80 m şi 1,40 m, a unor pari ce susţineau acoperişul acestei locuinţe. Ulterior a fost realizată o platformă (C. 2099, US. 20842, 20827), cercetată parţial în cursul acestei campanii. Această nouă construcţie, care păstrează amplasamentul SL 113, prezintă câteva amenajări şi instalaţii interioare. Remarcăm realizarea unora dintre ele, cum ar fi cazul structurii de combustie (C. 2084) şi a unei laviţe joase (C. 2103), pe amplasamentul celor din locuinţa precedentă. Cândva, după amenajarea primei podele, în colţul de sud-vest al construcţiei cercetate, a fost construită o laviţă joasă (C. 2103, US 20866, 20867), cu dimensiuni de 1,30 x 0,50 m. În perioada de abandon şi distrugere a acestei locuinţe, au fost evidenţiate o serie de activităţi antropice intenţionate, dar şi procese ocupaţionale pe care le considerăm dovada unor comportamente complexe ale oamenilor vis-à-vis de memoria locului şi construcţia propriu-zisă. Prima dintre aceste acţiuni ar fi materializată de o serie de intervenţii mai ample, de dislocare a podelelor locuinţei, poate într-o încercare de recuperare a lemnului din platforma ce forma substratul construcţiei (US 20250; C. 2105 – US 20860, 20862; C.2107 – US 20877, 20878 şi C2109 – US 20872, 20873). Identificarea in situ, pe zone mici dacă avem în vedere întreaga suprafaţă păstrată a locuinţei, a unor secvenţe de podele, cu circa 5-9 refaceri, unele cu grosimi de până la 0,06-0,08 m şi aspectul particular al lutului utilizat pentru acoperirea platformei de lemn, ne-au determinat să considerăm această situaţie drept o dovadă indubitabilă a unei intenţionalităţi a dislocării lor, dar nu pe întreaga suprafaţă interioară a construcţiei. Prăbuşirea pereţilor în interiorul locuinţei a făcut ca distrugerea în spaţiul exterior să capete un aspect distinct. În bază şi la partea superioară prezintă niveluri ocupaţionale cenuşiu închis. Conţine foarte rare granule de cărbune, de dimensiuni milimetrice. Pare a fi nivelarea părţii superioare a distrugerii SL 112, deasupra zonei de pasaj, imediat anterioară acumulării resturilor menajere, posterioare (C. 2065). Corespunzător evoluţiei acestei construcţii sunt acumulările din spaţiile exterioare, deşi în cazul nostru din aceste zone nu au fost cercetate decât suprafeţe mici, dincolo de pereţii de N şi V. Experienţa ultimilor ani a impus evidenţa faptului că înţelegerea evoluţiei unei locuinţei, mai precis a celor ce au locuit-o, în condiţiile unei obligatorii cercetări pluridisciplinare, nu se poate realiza fără studierea acestor depuneri şi mai ales de corelarea datelor. Această observaţie conferă o altă dimensiune cercetării arheologice a structurilor de locuire fie că ele sunt locuinţe sau au avut o altă destinaţie/funcţionalitate. Utilajul litic (silex) Colecţia litică descoperită în campania 2016 este formată din 68 de piese din silex, dintre care cele mai numeroase sunt suporturile laminare retuşate şi neretuşate, urmate de aşchii şi fragmente de tip esquille. Câteva dintre aşchii şi fragmentele indeterminate prezintă pe suprafaţa dorsală cortex rezidual. Categoria suporturilor laminare este formată, în cea mai mare parte, de fragmente meziale şi distale. Exemplarele complet şi proximale prezintă talon neted şi bulb de percuţie cu stigmate de percuţie dură. Categoria pieselor retuşate este formată din lame retuşate marginal, lame cu troncatură şi o piesă de tip grattoir distală, din care a fost recuperată doar o porţiune redusă a frontului activ. Analiza petrografică a materialului litic şlefuit. În campania din anul 2016 a fost continuată analiza petrografică a materialului litic şlefuit descoperit în suprafaţa SC/pP. Piesele analizate pot fi încadrate în următoarele categorii: frecătoare, râşnite, ascuţitoare/şlefuitoare şi fragmente. Principalele tipuri de roci identificate sunt cele cu sursă locală, constând din calcare şi şisturi verzi. Cercetări sedimentologice Cercetările sedimentologice din campania 2016 au avut două obiective importante. Primul dintre acestea a avut în vedere efectuarea unor noi carotaje sedimentologice. Astfel, în campania din anul 2016 a fost continuată cercetarea prin carotaje în coloane tubate, cu ajutorul unei carotiere mecanice operată de un motor Cobra TT. Două dintre cele patru carotaje efectuate au fost amplasate pe panta tell-ului, în scopul identificării limitei nordice a locuirii gumelniţene. Cel de al treilea a fost situat în baza tell-ului, pe proprietatea Ilie, situată la marginea sud-estică a suprafeţei cercetate arheologic (SB), iar cel de al patrulea pe proprietatea situată la partea superioară a tell-ului, în extremitatea sa sud-vestică. În cele două carotaje situate pe pantă, C1 – Fundătura Dunării nr. 9 şi C2 – proprietatea Docan, nu au fost identificate niveluri de locuire eneolitice in situ. În carotajul C1 au fost identificate doar acumulari de coluviu, pe panta aşezării. În carotajul C2 au fost identificate niveluri successive de locuire cu abundente fragmente de cărămidă şi cărbune, atribuite perioadei romane sau romano-bizantine. Acestea sunt separate de niveluri cu foarte rari constituenţi antropici, ce pot reprezenta fie nivelări, fie niveluri de coluviu acumulate pe pantă. În cadrul succesiunii înregistrate în carotajul C3 a fost întâlnită limita dintre nivelurile de locuire gumelniţeană şi nivelurile de acumulare naturală din alcătuirea marginei de terasă joasă pe care este amplasat situl. În carotajul C4 a fost observată limita superioară a nivelurilor gumelniţene, care se corelează cu acelea observate în sondajul S2 Vest, realizat anterior. Al doilea obiectiv a constat în analiza sedimentologică a nivelurilor arheologice cercetate. În anul 2016 au fost analizate nivelurile de construcţie, utilizare şi distrugere corespunzătoare celor două locuinţe cercetate în suprafaţa SC/pP. Au fost prelevate trei eşantioane micromorfologice, în zona sudică a acestor structuri. Industria materiilor dure animale În cadrul campaniei arheologice 2016, au fost identificate 42 de piese, atribuite industriei materiilor dure animale. Drept suport, pentru confecţionarea acestora, a fost ales osul (33 piese), cornul (8 piese) şi bivalva de Spondylus (1 piesă). În funcţie de gradul de finisare, acestea au fost atribuite celor patru categorii de produse şi sub-produse rezultate în urma lanţului tehnologic (obiecte finite, piese în curs de prelucrare, suporturi şi resturi de debitaj). Numeric, repartiţia lor este inegală, net în favoarea produselor finite – 25 exemplare (59,5% din total), spre deosebire de piesele în curs de prelucrare – 2 exemplare (4,8%), suporturile – 5 exemplare (11,9%) şi resturile de debitaj – 3 exemplare (7,2%). Se adaugă un lot de indeterminate (piese ce par să fi fost finisate, dar a căror funcţie nu o putem identifica, datorită fracturării excesive) – 7 exemplare (16,6%). Deşi lotul nu este ridicat numeric, tipologia uneltelor este destul de variată, corespunzând unei game diversificate de activităţi, ceea ce ilustrează ponderea importantă a industriei materiilor dure animale în economiei comunităţilor preistorice. Studiul resturilor de mamifere In campania din anul 2016 au fost analizate materialele faunistice de mamifere provenite din SC/pP. Au fost studiate 18 unităţi stratigrafice care au furnizat circa 1494 fragmente de mamifere care cântăresc 14,96 kg. Dintre acestea, doar 804 au fost determinate la nivel specific (53,7%), care au o masă de 11,80 kg (78,9%). Toate fragmentele analizate prezintă caracteristicile unor deşeuri menajere şi anume: urme de tăiere - de dezarticulare şi de descărnare, urme de dinţi (de carnivore, probabil câini, dar trebuie luată în seamă şi acţiunea distructivă a suinelor domestice) şi urme de ardere. Spectrul faunistic este relativ bogat, fiind reprezentat de către 12 specii, dintre care cinci sunt domestice (vită, oaie, capră, porc şi câine) şi şapte sălbatice (cerb, căprior, mistreţ, vulpe, bursuc, o specie de mustelid de talie mică şi iepure de câmp). Activitatea de creştere a animalelor este sugerată prin prezenţa resturilor de vită domestică, porc, oaie, capră şi câine. Datele preliminare sugerează că ovicaprinele şi bovinele au o pondere relativ mare (41,79%, respectiv 41,29%), ele fiind urmate de către câine (6,09%) şi porc (4,73%). În această campanie de cercetare am utilizat încă o metodă de cuantificare a spectrului faunistic şi anume greutatea resturilor de faună (G). Astfel observăm că oasele de dimensiuni medii (ovicaprine, carnivore etc) care sunt mult mai fragmentate/sparte decât cele de dimensiuni mari (vită, cerb, mistreţ), datorită condiţiilor tafonomice din sol (îngheţ/dezgheţ, umezeală etc), dar şi a acţiunii antropice (tranşare, dezarticulare etc), au o pondere mai mare în cadrul spectrului faunistic. Datele obţinute pe baza greutăţii resturilor faunistice ne arată de fapt că bovinele au cea mai mare pondere în cadrul paleoeconomiei animaliere cu 72,26%, ovicaprinele situându-se la mare distanţă cu doar 16,69%, acestea fiind urmate de către porc (4,17%) şi câine (2,26%). Vânatoarea la Hîrşova reprezintă o activitate secundară de procurare a hranei, rolul său fiind relativ redus în comparaţie cu cea de creştere a animalelor (circa 6% ca NR şi 4,63% ca greutate). În comparaţie cu nivelurile gumelniţene din faza A2 descoperite şi cercetate în SB de la Hîrşova-tell, în nivelul Boian studiat în SC/pP se observă o serie de modificări în ceea ce priveşte paleoeconomia animalieră şi anume: (i) ponderea mamiferelor domestice este mult mai mare (peste 90% ca NR şi greutate); (ii) bovinele şi ovicaprinele sunt animalele domestice cele mai exploatate; (iii) vânatul este slab reprezentat (circa 6% ca NR şi 4% ca greutate). Studiul materialului faunistic (moluşte, peşti, ţestoase şi păsări) În campania arheologică din anul 2016 s-au analizat materialele faunistice provenind din secţiunea SC/pP. Au fost studiate mai multe unităţi stratigrafice dintre care cele mai importante ca număr de resturi sunt 20248 (402) şi 20278 (101). Materialul faunistic studiat a fost prelevat direct. Au fost identificate 1163 resturi provenind de la moluşte (877), peşti (268), ţestoase (15) şi păsări (3). Moluşte S-au identificat 877 cochilii de moluşte. Dintre acestea cele mai numeroase (796) aparţin speciilor din genul Unio (U. pictorum, U. tumidus, U. crassus) urmate de cele (76), ale scoicii de lac (Anodonta sp.). Alte specii ce apar mai rar în eşantion aparţin gasteropodului Viviparus sp. şi bivalvelor Dreissena sp. Pisces În această campanie au fost identificate 268 resturi ce au aparţinut peştilor din care 216 (80,5%), au fost determinate. Faţă de campania precedentă nu se observă schimbări majore în lista taxonomică. Speciile identificate sunt comune în Dunăre şi apele dulci: sturioni, ştiucă, crap, somn şi şalău. Reconstituirea dimensiunilor Sturionii sunt prezenţi cu resturi provenind de la scuturile osoase externe dar şi cu radii de la înotătoare sau oase de la craniu (palatopterygoid, dentar). Singura specie determinată în acest eşantion este morunul (Huso huso), reprezentat de resturi de la cel puţin 4 indivizi. Ştiuca (Esox lucius), este prezentă cu cinci indivizi dintre care trei sunt de talie mică. Masa totală a ştiucilor este de 9,3 kg. Crapul (Cyprinus carpio), a fost identificat cu un număr de 5 indivizi. Masa totala a crapilor ajunge la 23,5 kg. Somnul (Silurus glanis). S-au reconstituit dimensiunile pentru 15 indivizi. Masa totală a indivizilor estimaţi se ridică la peste 297 kg. Pentru şalău (Sander lucioperca), au fost reconstituite dimensiunile pentru 3 indivizi. Doi au taliile de 700 mm LT (3,1 kg) şi unul de 815 mm LT (5 kg), se încadrează în categoriile mare şi foarte mare. Datele din acest eşantion confirmă rezultatele de până acum obţinute pentru acest nivel (SC/pP). Observăm slaba prezenţă a speciilor de talie mică şi a ciprinidelor, pescuitul fiind orientat către captura speciilor de talie mare precum crapul, somnul sau sturionii. Reptilia Cele două specii de ţestoase, Emys orbicularis şi Testudo graeca sunt prezente cu 15 resturi. Aves În eşantion au mai fost identificate trei fragmente aparţinând păsărilor. Datele oferite de cercetările de teren de la Hîrşova în această campanie pot contribui la mai buna înţelegere a diferitelor comportamente ale comunităţilor Boian şi ale celor gumelniţene, în mod special în ceea ce priveşte aşa-numitul proces de „tranziţie„ de la prima către cea de a doua.