I. Muzeul Unirii Ca urmare a solicitării Complexului Naţional Muzeal Moldova din Iaşi, Institutul de Arheologie Iaşi a asigurat asistenţa arheologică la Muzeul Unirii. Întrucât clădirea acestui muzeu a intrat în reparaţii, lucrările prevăzute incluzând şi diferite intervenţii în sol (consolidări de fundaţii, drenuri şi canalizări) în primăvara şi vara anului 1997 s-a efectuat supravegherea arheologică a săpă...turilor şi s-au întreprins mici sondaje acolo unde contextul a impus acest lucru. Clădirea, construită la începutul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic moldovenesc, a avut diverşi proprietari care au operat numeroase modificări în compartimentarea interioară sau au fost efectuate reparaţii în urma unor deteriorări. Construcţia a avut mai mult de suferit în vara anului 1944 când aripa de nord-est a fost bombardată, actualul Muzeu al Unirii, rămânând pe aproximativ jumătate din suprafaţa construită iniţial. Clădirea şi-a recăpătat valoarea istorică pe care o are astăzi deoarece, după proclamarea Unirii din 5 / 24 ianuarie 1859, a fost închiriată de către stat pentru a servi ca reşedinţă a principelui Al.I. Cuza cât timp capitala a rămas la Iaşi. În 1956 a devenit Muzeu al Unirii. În cursul săpăturilor au fost observate fundaţiile zidului perimetral rămas după cel de-al doilea război mondial de pe latura de sud-est a monumentului. De asemenea, întrucât construcţia a fost amplasată pe sol purtat, pentru distribuirea uniformă a sarcinilor pe fundaţii, s-a apelat la artificii de construcţie cum ar fi consolidări cu pari de lemn sau executarea unor arce de descărcare chiar în structura fundaţiei. Cu ocazia efectuării unor şanţuri la nord-est de clădire, au putut fi observate şi cartate resturile de zidărie din porţiunea distrusă a monumentului şi urmele unor fundaţii ce au aparţinut unor construcţii anterioare Muzeului Unirii. De asemenea, au fost puse în evidenţă trei gropi menajere cu umplutură din secolul al XVII-lea (resturi de ţigle, cahle etc.). Cercetările arheologice întreprinse confirmă informaţiile dobândite din sursele documentare potrivit cărora clădirea Muzeului nu este mai veche de începutul secolului al XIX-lea dar a fost construită pe un perimetru locuit cu mult timp înainte de această dată. II. CASA KOGĂLNICEANU Complexul Naţional Muzeal Moldova din Iaşi a iniţiat lucrări de reparaţii la Casa Kogălniceanu. Pentru asigurarea asistenţei arheologice a fost solicitat Institutul de Arheologie din Iaşi. Casa a fost ridicată, conform datelor documentare, între anii 1815-1817 de către Ilie Kogălniceanu, tatăl lui M. Kogălniceanu, în stil neoclasic moldovenesc. Datorită faptului că a fost locuită multă vreme, de diverse familii, clădirea a suferit numeroase modificări şi serioase deteriorări. În timpul celui de-al doilea război mondial casa a fost distrusă parţial, o restaurare amplă fiind efectuată abia în 1950. Cu prilejul intervenţiilor în sol ale constructorului restaurator, care a început reparaţia în anul 1997, s-au făcut câteva observaţii arheologice, atât la exteriorul cât şi la interiorul laturilor de sud, vest şi est privind inclusiv tehnicile de construcţie ale epocii. S-a observat că datorită fundării pe un teren în pantă se înregistrează variaţii ale cotei de fundaţie şi că, unele ziduri au fost adosate ulterior construcţiei iniţiale. Nu au fost reperate indicii care să ateste existenţa unei construcţii din zid mai vechi pe locul actualei clădiri. Cu prilejul intervenţiilor în sol au fost recoltate materiale arheologice din secolele XVII - XVIII şi XIX ca fragmente de vase ceramice şi din porţelan. Observaţiile făcute la Casa Kogălniceanu vor fi în măsură să conducă la o imagine mai clară a Iaşilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea.