Iaz | Comuna: Obreja | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Traianu, La drum | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5065
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
Județ:
Caraș-Severin
Unitate administrativă:
Obreja
Localitate:
Iaz
Punct:
Traianu, La Drum
Toponim:
Tibiscum
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ardeţ | Lucia-Carmen | participant | Liceul Teoretic "Traian Doda" Caransebeş |
| Ardeţ | Adrian | responsabil | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Gavrilă | Marian | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Hamat | Ana Cristina | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Negrei | Dimitrie Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
Raport:
Situat în partea de sud-vest a României, cel mai de seamă oraş roman al Daciei vestice se află aşezat între următoarele coordonate geografice: 45° 28’ 45” latitudine nordică si 22° 10’ 15’’ longitudine estică. Ruinele antice se afla răspândite pe raza satelor Jupa şi Iaz, fiind despărţite astăzi de cursul răului Timiş. Conform Cărţii Funciare din Caransebeş, partea aflată pe raza satului Jupa se amplasează în punctul „La Drum” - Zavoi. Partea aflată pe teritoriul satului Iaz, comuna Obreja, se află amplasată în punctul numit „Traianu”. Teritoriul pe care s- a amplasat anticul Tibiscum se încadrează din punct de vedere geomorfologic în Câmpia Timişului aflată la o altitudine de 180 m. Această zon se învecinează la nord cu Masivul Poiana Ruscăi; spre est se deschide culoarul Bistrei, caracterizat printr- un relief colinar ce urca treptat spre Masivul Muntele Mic, ce face parte din Munţii Ţarcu; la vest se află Dealurile Zăgujenilor ce ating 300 m altitudine în Măgura Poienii; spre sud se deschide Depresiunea Caransebeşului caracterizată printr- un relief colinar. Locul unde a fost fondată aşezarea antică Tibiscum se încadrează climatului temperat-continental moderat, cu nuante submediteraneene1.
Prima semnalare a unui monument antic provenit de la Tibiscum este făcută de către italianul Aloysius Ferdinandus Marsilius, care prin anul 1690 a notat şi desenat o serie de monumente, ruine, castre şi inscripţii publicate în monografia Dunarea Pannono-Mysiana, cu observaţii geografice, astronomice, fizice, în şase volume printre care şi un altar onorific - închinat Corneliei Salonina de către ordo municipii Tibiscensium2.
Primele cercetări arheologice au fost iniţiate în anul 1875, de catre Ortvay Tivadar, pe malul drept al râului Timiş, surprinzând cea mai mare parte din aşezarea civilă, cuprinsă în perimetrul delimitat la est de satul Iaz, la nord de satul Ciuta, până la râul Bistra, iar la vest de satul Jupa. Plecând de la informaţiile existente, în anii 1923-1924, din iniţiativa episcopului greco- catolic din Lugoj, sunt întreprinse cercetări arheologice de către G. G. Mateescu, conferenţiar la Universitatea din Cluj. Rezultatele cercetărilor indică poziţia castrului şi a aşezării civile. Savantul român Constantin Daicoviciu împreuna cu Ioachim Miloia, directorul Muzeului Banatului din Timişoara, ambii absolvenţi ai Liceului „Traian Doda” din Caransebeş, întreprind o serie de cercetări de teren vizând şi aşezarea romană de la Tibiscum, unde sunt semnalate monumentele vizibile cu ochiul liber.
Cercetările arheologice sistematice sunt iniţiate şi conduse de profesorul Marius Moga, director al Muzeului Banatului din Timişoara, începând din anii şaizeci. Din anul 1976, profesorul Marius Moga se retrage şi responsabilitatea ştiinţifică a şantierului îi revine Doinei Benea3.
Începand cu anul 1990 responsabilitatea ştiinţifică asupra cercetărilor arheologice din punctul „Traianu” revine cerc. şt. dr. Adrian Ardeţ care porneşte de la premisa existentă la începutul anilor ‚90 prin care oraşul antic s- ar fi format pe partea dreaptă a râului Timis. În prezent, cercetări sistematice sunt întreprinse pe teritoriul rezervaţiei arheologice, de către colectivul MJERG, Caransebeş.
Obiectivele cercetării de anul acesta se împart în două categorii. Prima dintre ele o reprezintă continuarea cercetării arheologice din anii 2002 şi 2011. În campania arheologică din anul 2002 principalul obiectiv al cercetărilor de la Tibiscum-Jupa l-a constituit cercetarea drumului roman în dreptul clădiri II şi extinderea săpăturilor în interiorul clădirii XIII (4) precum şi conservarea primară a clădirilor III (3) şi VI (6) aflate în zona aşezării civile. A doua categorie de obiective se referă la conservarea primară a clădirii XIII (4) în zona aşezării civile şi a edificiului nou descoperit, precum şi dezvelirea edificiului descoperit în campania din 2011 - în apropierea clădirii XIII (4).
Lucrările în zona clădirii nr. XIII (4) efectuate în această campanie, continuă săpături mai vechi realizate în anii 2001- 2002 şi continuate în 2011. În campania arheologică din anul 2001-2002 datorită stării precare în care se găseau clădirile componente ale aşezării civile de la nord de castrul militar, am iniţiat un program de conservare primară concretizat prin lucrări specifice la clădirile XIII (4), IV şi V (5), precum şi de curăţare a drumului roman care traversează aşezarea civilă. Drumul care străbate aşezarea civilă are o lăţime de 7 m şi este pavat cu lespezi de calcar, fiind considerat o arteră comercială a oraşului antic. Campania arheologică din 2011, a avut ca şi principal obiectiv cercetarea zonei aflate în vecinătatea clădirii XIII (4), mai ales în zona din nordul clădirii menţionate.
Activitatea în zona clădirii nr. XIII (4) a început în data de 1.08.2012 în zona din vecinătatea clădirii XIII (4), pe o porţiune de 6 m în continuarea secţiunii S1/2011. Secţiunea, astfel trasată are dimensiunile de 6,25 x 3,50 m, profilul de sud îl reprezintă zona de contact cu S1/2011, ea fiind perpendiculară pe drumul roman. Lucrările au fost mult îngreunate de distrugerea provocată prin construirea în acest loc a morii din Jupa, clădire modernă a cărei construcţie a distrus edificiile antice şi o bucată din drumul roman până la adâncimea de 1 m, dar şi a problemelor provocate de fluctuaţia cursului râului Timiş. Din dorinţa de a exploata toate posibilităţile oferite de suprafaţă, s-a optat pentru următoarele valori de 6,25 x 3,50 m. Campania arheologică a fost încheiată la data de 12.09.2012, ajungându-se la o adâncime de 3, 25 m (până la sterilul arheologic), dezvelindu-se partea de nord a edificiului cu o suprastructură din lemn pe fundaţii de piatră şi cărămidă legate cu mortar, care a fost cercetat şi în campania din 2011. Distanţa între edificiul nou descoperit şi clădirea XIII (4) este de 2,25 m.
Din punct de vedere stratigrafic se constată existenţa a 4 nivele de locuire, vizibile mai ales în profilul de nord al secţiunii, care a fost mai puţin afectat de distrugerea modernă. Nivelul I, reprezintă nivelul de lemn asociat cu primele construcţii romane de la Tibiscum, surprins la adâncimea de 2, 80 până la 2,95 m, pe alocuri cu o grosime de 0, 35 cm. Acest nivel a fost surprins între metrul 2,25- 4,25 m, unde datorită sondajului executat aici s-a ajuns până la sterilul arheologic. Peste acesta a fost surprins un strat de lut nivelator. Acesta corespunde unei refaceri a edificiului din lemn şi trebuie pusă în legătură cu prima fază a drumului roman şi cu clădirea cercetată de noi. Construcţia de început de secol al II-lea corespunde nivelului II, ea a fost distrusă intenţionat în momentul refacerii drumului de acces în aşezare. Nivelul al III-lea reprezintă distrugerea edificiului cu fundaţii de piatră şi pereţi din bârne de lemn. Noua cale de acces va determina refacerea în piatră a construcţiilor aflate în imediata apropiere a drumului,construcţii corespunzătoare ultimului nivel de locuire - nivelul IV.
Campania arheologică de anul acesta a completat cercetările iniţiate în anul 2002 şi continuate în campania anului 2011, printr-o secţiune perpendiculară pe S1/ 2011, orientată E- V. La adâncimea de aproximativ 1 m a apărut zidul Z6, a cărui fundaţie continuă dinspre S spre N cu încă 1,50 m. Înspre profilul nordic, zidul a fost scos, în profil se mai păstrează doar amprenta fundaţiei acestuia între metrul 2,25 - 3,25, la adâncimea de 1, 25 m. Această fundaţie reprezintă partea dinspre stradă a clădirii, în faţa ei, la o adâncime de 1,70 m a ieşit la iveală primul nivel al drumului roman.
De asemenea, podeaua descoperită în campania din 2011, continuă în partea de N, cu încă 1,77 m, ea fiind lucrată din lut şi având o substrucţie din piatră de râu şi pietriş, care a cedat la mijloc. Podeaua este contemporană cu zidul Z6 şi zidul Z8, ultimul a fost găsit la o adâncime de 1,50 m fiind paralel cu profilul de E. Cu o fundaţie de 0, 65 m din piatră de râu şi 0,75 m din piatră de râu cu mortar, continuă şi în S1/ 2011. Din păcate pe această porţiune zidul a fost dezafectat în antichitate, probabil până la fundaţia din piatră de râu. Cele două ziduri delimitează un portic aflat la stradă, a cărui podea a fost menţionată mai sus. În partea dinspre N, casa a suferit o distrugere intenţionată atât în ceea ce priveşte nivelul de lemn, cât şi în ceea ce priveşte faza mai târzie - datată la începutul secolului al II-lea. Clădirea a fost dezafectată în momentul construirii ultimei faze a drumului care traversează aşezarea.
Construcţia cercetată de noi în campania arheologică septembrie 2011 şi august - septembrie 2012 se înscrie în tipul clădirilor adaptate nevoilor comerciale, cu faţadă îngustă şi portic, amplasată lângă drumul aşezării.
Materialul arheologic este destul de sărăcăcios şi este reprezentat doar prin câteva fragmente ceramice, cuie şi cărămizi, aflate mai ales în nivelul de dărâmătură sau pe podeaua edificiului descoperit, dar şi în sondajul efectuat între profilul nordic şi fundaţiile Z 6 şi Z 8- în nivelul de lemn.
Dintre piesele mai deosebite putem aminti fragmente de vase terra sigillata, fragment de cuţit din fier, fragment de capac din sticlă, aplică de bronz şi un fragment de plăcuţă votivă cu cavalerii danubieni, precum şi un opaiţ cu ştampila FORTIS în stare fragmentară. Materialul se află în prezent în depozitele MJERG Caransebeş.
Acest tip de edificiu a fost construit din materialele de construcţie reprezentate prin piatră de râu, ţigle, cărămizi şi lemn.
În secţiunea cercetată anul acesta au fost folosite mijloacele clasice de cercetare arheologică, combinate cu tehnica fişelor de context arheologic, metodă care se dovedeşte deosebit de fructuoasă în cercetare şi documentare.
Din punct de vedere cronologic, aşa cum rezultă din situaţia stratigrafică, am reuşit să surprindem momente cruciale în dezvoltarea oraşului antic. Nivelul I reprezintă etapa construcţiilor din lemn, contemporane cu începutul stăpânirii romane în Dacia şi incendiate probabil cu ocazia construcţiei primei faze a drumului în timpul domniei împăratului Hadrian. A urmat nivelarea resturilor şi reconstrucţia zonei. Peste clădirea din lemn a fost construită o clădire cu fundaţie de piatră de râu- 1, 20 m şi piatră de râu alături de cărămidă legate mortar, dezafectate în urma lărgirii drumului de acces în aşezare. Edificiul dezvelit parţial, îşi leagă existenţa de rolul comercial al aşezării. Fiind situat la artera principală, îndeplinea probabil şi o destinaţie comercială, pe care cercetările viitoare o vor demonstra.
Obiectivele cercetării viitoare:
Odată terminată cercetarea sistematică la clădirea XIII (4), vom începe lucrările de conservare primară, prin refacerea zidăriei şi punerea în valoare a acestei construcţii. Pentru campania arheologică din anul 2013 propunem continuarea lucrărilor de dezvelire a edificiului nou descoperit şi conservarea lui, în suprafaţa estică aflată în partea afectată de către cursul râului Timiş.
În vederea elucidării numeroaselor întrebări privind acest obiectiv arheologic se pune problema continuării cercetărilor arheologice şi a punerii în valoare a întregii zone cercetate până în prezent printr-o acţiune conjugată la care să participe şi autorităţile locale prin sprijinirea unui program de conservare şi punere în valoare a acestei importante zone arheologice din România. [Adrian Ardeţ]. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
[1]. 1. Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 9-10.
2. Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 13.
3. Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 19
2. Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 13.
3. Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 19
Bibliografie: