Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Baumann | Victor-Heinrich | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Bejenaru | Luminiţa | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi | |
Jugănaru | Gabriel | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea | |
Lockyear | Kris | University College London, UK | |
Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | Muzeul Municipiului Bucureşti | |
Olariu | Cristian | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie | |
Popescu | Adrian | Fitzwilliam Museum, University of Cambridge, UK | |
Sly | Timothy | University of Southampton, UK | |
Stănică | Aurel | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Sector Extramuros – S 4 Săpătura de salvare ocazionată de alimentarea cu apă potabilă a bazei arheologice Noviodunum a urmărit un traseu relativ sinuos, orientat în general N - S, pe o distanţă de 140 m şi SE - NV pe o distanţă de 88 m. A fost executată o singură secţiune, numită convenţional S 4, de 1,5 m lăţime, cu o adâncime cuprinsă între -1 şi -2 m. În dreptul carourilor 31-34 au fost deschise la E două c...asete, însumând 14 m lungime x 2 m lăţime, iar în dreptul carourilor 37 – 41, au fost deschise două casete de 17,5 x 2 m. Situaţiile arheologice sunt cele întâlnite pretutindeni în aria cetăţii: un strat gros medieval a distrus, realmente, locuirea romană până la o adâncime relativ mare. Numai în vecinătatea de răsărit a cetăţii, în carourile 30 – 40, locuirea romană s-a menţinut datorită zidurilor legate cu mortar, evident distruse şi acestea în mare măsură ca urmare a organizarii de şantier a întreprinderii Electromontaj Bucureşti care, în perioada 1975 – 1980, a plantat reţeaua de înaltă tensiune prin care se importa energie electrică din fosta URSS. Cu acestă ocazie, terenul, destinat în prezent îngropării conductei de alimentare cu apă potabilă a Centrului de cercetări arheologice Noviodunum, a fost nivelat cu buldozerul până la cota de nivel +15, pentru a fi amplasate pe el barăci metalice. În carourile 4 – 28, până la adâncimea de 1,20 m s-a săpat într-un strat cu resturi medievale perforat de două morminte de inhumaţie (sec. XII-XIII) şi de gropi moderne. Materialul arheologic recoltat aparţine, aproape în totalitate sec. XI-XIII. Zidurile descoperite în carourile 31 – 39, aparţin unor edificii romano-bizantine care au funcţionat în sec. IV-V p. Chr. Ele au fost amplasate cu temeliile pe niveluri romane timpurii din sec. II – III p. Chr., de pe care s-a recoltat o mare cantite de ceramică, sticlă şi metal. În carourile 38 – 47, aglomerări de pietre şi resturi de podele cu fragmente de pereţi din pământ ars, aflate sub vegetalul actual, aparţin unor locuinţe medievale din sec. XI şi XIII. Urmele unor astfel de locuinţe au fost întâlnite caroul 42, (locuinţă de suprafaţă de secol XIII); în caroul 44 (groapă mare de bordei din secol XIII); ziduri de locuinţă distrusă în epocă otomană în caroul 47; nivelul unor locuinţe din sec. XI în carourile 51 – 53, la adâncimea de 0,60 m; două locuinţe de suprafaţă în carourile 51 – 52 (în caroul 52 cu temelii superficiale). În extrema sudică a secţiunii S 4, în vecinătatea şoselei, în carourile 54 – 57, secţiunea a fost adâncită până la -2 m, în vederea pregătirea terenului pentru subtraversarea şoselei. Aici, întru-un segment de teren de aproximativ 8 m, au fost surprinse 6 niveluri, primul medieval, următoarele două, de sus în jos, de epocă romano-bizantină, respectiv sec. IV – V p. Chr., ultimele de epocă romană timpurie, nivelul 6 aparţinând începutului de secol II p. Chr. Săpătura de salvare din zona răsăritenă a cetăţii Noviodunum a permis recoltarea unui bogat şi variat material ceramic, a unor piese metalice, dintre care, remarcabile sunt două obiecte de bronz din sec. II – III p. Chr., a numeroase fragmente de sticlă romană şi bizantină, a unui număr de 80 piese numismatice după cum urmează: 20 romane timpurii; 13 romano – bizantine; 19 folles – sec. XI; 8 stamena – sec. XII şi 20 tăiate, mari şi mici de sec. XIII. O importantă descoperire arheologică a fost efectuată în caroul 39 unde, în molozul unui zid romano-bizantin, a fost găsită o toartă de amforă cu ştampila Histriei. Aceste cercetări au permis salvarea informaţiilor ştiinţifice şi a vestigiilor arheologice existente într-o zonă profund afectată de mai vechile lucrări de construcţie. Ele au evidenţiat în zona de est a cetăţii o locuire romană neîntruptă din secolul II până în secolul V p. Chr., iar în epoca bizantină o locuire continuă în primele trei secole ale mileniului II.
In the Extramuros Sector we found three archaeological complexes from the 10th – 14th centuries. The rescue excavations in the east area of Noviodunum fortress made it possible to pick up rich varied pottery, metal artifacts, including two remarkable bronze artifacts from the 2nd – 3rd centuries AD.