.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2009
Anul:
2009
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca migraţiilor (sec. III - VI);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit:
Cetate
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
Isaccea
Punct:
Cetate
Sector:
Curtina C 1
Toponim:
Noviodunum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Aparaschivei Dan Institutul de Arheologie, Iaşi
Bilavschi George Aurelian Institutul de Arheologie, Iaşi
Cod RAN:
Raport:

Obiectivele stabilite pentru campania din anul 2009 au fost: lămurirea situaţiei complexelor din SC1 şi SC2, c. 5-6, clarificarea sistemului de construire a incintei, înlăturarea martorului dintre cele două secţiuni şi scoaterea în evidenţă a unei suprafeţe care să ne ofere o imagine de ansamblu a curtinei din partea de SE. În speranţa că vom putea găsi limitele locuinţei L1, dar şi pentru a vedea care este si...tuaţia cu complexelor descoperite, campania trecută (L5 şi L6), am prelungit săpătura în intramuros, în c. 6, spre N, cu câte un metru, atât în SC1, cât şi în SC2. Noua suprafaţă prelungită în cele două secţiuni ne-a putut indica o stratigrafie relevantă, pentru zona intramurană a acestei părţi a cetăţii. În primii 0,20 m (stratul vegetal) am identificat material arheologic amestecat, romano-bizantin şi medieval, o monedă de sec. IV; până la circa - 0,70 m adâncime ceramica romano-bizantină predomină, pentru ca, de la - 0,70 la - 1,30 m să avem cu precădere materiale medievale timpurii (alături de ceramică în cantităţi importante, au fost prelevate fragmente de sticlă de geam, oase de animale şi brăţări de sticlă). O remarcă interesantă ar fi că, stratul de arsură compus din lut ars, înroşit, olane, bucăţi de lemn ars, identificat în secţiunea TC5, deschisă anul trecut, la E de SC2, se regăseşte la o adâncime de 1-1,25 m în SC2, dar se prelungeşte şi în SC1, pe circa 1,50 m către V. Asta ne indică faptul că situaţia arheologică depistată în TC 5 se află în conexiune cu cea surprinsă în secţiunea noastră. Sub acest strat, marcat de numeroase materiale medievale (sec. XIII), fără a dispune de un nivel de locuire evident corespunzător acestor depuneri, am surprins un prim nivel de locuire efectivă, reprezentat de complexul L1. În SC1 am ajuns la o adâncime de - 2,35 m înspre profilul de V, investigând, de fapt, o groapă medievală cu material foarte bogat, atât romano-bizantin, antrenat, dar mai ales medieval (sec. XIII), (27 de monede tăiate, o amforetă întreagă, ceramică, brăţări de sticlă, piroane de fier, foarte multe oase de animale, obiecte de os şi corn, mărgele din sticlă). Practic, este vorba de o groapă în formă de sac, care a tăiat pereţii complexului romano-bizantin identificat de noi ca L1. La E de groapa menajeră, la circa - 0,40 m faţă de nivelul actual de călcare, a apărut o formaţiune de argilă amestecată cu cărămidă şi piatră măruntă, care iese din profil şi care are dimensiunile de aproximativ 0,90 x 0,80 m. Acest complex nu se leagă de dărâmătura de lut de sub ea, surprinsă în complexul L1; în acest moment fiind în măsură doar să presupunem că este vorba de rămăşiţe ale unei construcţii situate la N de L1 şi prăbuşită ulterior. La cca. -1,30 m adâncime, se observă un strat de arsură pe care îl regăsim deasupra nivelului de funcţionare a L1, pe toată lungimea profilului de N. Tot în SC1, la limita carourilor 5 şi 6, am reuşit să profilăm mai bine zidul de fundaţie (Z2) apărut în campania trecută. În campaniile arheologice anterioare, am evidenţiat 1,40 m din acesta, cu patru asize, dintre care două de cărămidă şi două de piatră, prinse cu pământ, cu o înălţime de 0,27 m. La cca. 1,60 m de profilul de V, acest zid pare a fi fost demantelat. Din aceste considerente, presupunem că respectivul zid constituia fundaţia pentru complexul L1, sau pentru o mare parte din el. Ţinem să precizăm că, spre E, încă nu am putut găsi închiderea acestui zid, din cauza cantităţii mari de lut prăbuşit din pereţi. De altfel, pe întreaga lăţime a SC1, şi chiar în SC2, avem foarte multă dărâmătură din chirpicii (mattoni crudi) din care erau făcuţi pereţii. În stratul de chirpici de deasupra lui Z2 am surprins două etape succesive de distrugere, sugerate de lentile subţiri de arsură cu cărbune provenind de la bârnele de lemn din structura de rezistenţă a clădirii. În SC2, spre profilul de E, lipit de vasul de provizii găsit anul trecut, am mai scos un al doilea dolium. Din acest vas am reuşit să scoatem doar partea superioară, fără buză, care, la fel ca şi în cazul primului, nu se mai păstrează. Chiupul 2 intră, aproape în întregime, în profilul de N, mai puţin de jumătate din diametrul părţii superioare putând fi surprins în urma săpăturii din acest an. La aproximativ 0,60 m de profilul de E, se delimitează peretele acestui complex, reconsiderat de noi, după ultimele elemente, ca fiind un depozit. Către incintă, peretele este prăbuşit spre interior, iar în dreptul chiupurilor se vede că este căzut pe acestea. Astfel s-ar putea explica stratul consistent de pământ galben, care se găseşte între cele două dolia şi în jurul lor. În ideea creării unei imagini cât mai complete şi de ansamblu asupra acestui complex intramuran am recurs la înlăturarea martorului dintre SC1 şi SC2. Materialele identificate în acest profil, amestecate şi variate, de la ceramică, la sticlă şi fragmente de fier, oase şi corn prelucrat, fragmente de brăţări, nu au adus elemente noi în cronologia stabilită anterior. Am obţinut astfel o secţiune, SC, de 8 m lăţime şi de 18 m lungime (reamintim că s-am trasat secţiunile de 24 de metri lungime, dar în c. 1 nu s-a intervenit încă, iar din c. 6 s-au cercetat doar circa 2 m). Înlăturarea martorului a clarificat, întrucâtva, şi situaţia zidului Z1. Nu este vorba de un zid care ar tăia pereţii complexului, aşa cum se credea anterior, ci este o instalaţie de formă circulară din piatră, legată cu mortar, al cărui rol îl privim destul de rezervat. Se poate presupune că era o bază pentru o structură de lemn sau lut, având în vedere cantitatea mare de lut galben prăbuşit peste acest element arhitectural. Dimensiunile sale sunt: 1,10 m diametrul pe direcţia N-S, descoperit în totalitate şi 0,90 m pe direcţia V-E. Spre E nu ştim încă limitele pentru că zidul este acoperit de lut. Mai precizăm că la aproximativ 1.10 m, către E, se află primul dolium (D1). Acest vas nu a fost golit în întregime nici în acest an, pentru a nu pune în pericol stabilitatea sa in situ, şi aşa destul de precară. În apropierea aceluiaşi vas au mai fost descoperite două cărămizi cu ştampila Classis Flavia Moesica. În concluzie, în zona intramurană s-a investigat, cel mai probabil, un depozit de dolia care se găseşte în legătură directă cu o anexă formată din una sau mai multe camere. Practic, L1 se constituie ca un complex vast, cu mai multe încăperi, surprins pe o lungime de 7,10 m de-a lungul incintei. Până în acest moment, din cauza cantităţii mari de chirpici dărâmat nu putem reconstitui un plan exact al acestui presupus depozit. Totuşi, avem certitudinea că respectiva construcţie avea elevaţia din chirpici şi lemn. Cât priveşte datarea sa, materialul ceramic bogat, dar şi monedele ne ajută să menţinem aceeaşi cronologie stabilită încă de la identificarea primelor elemente. Astfel, succesiunea diacronică a locuirii în c. 5-6 ale SC este următoarea: ridicarea clădirii la sfârşitul secolului al V-lea, refacerea complexului în veacul al VI-lea şi distrugerea acestuia, cel mai probabil, la începutul secolului al VII-lea. Groapa menajeră găsită în partea de E a secţiunii, dar şi materialul medieval abundent, găsit în contexte diverse, fără a dispune de un nivel clar, ne arată că în această zonă nu avem o locuire consistentă pentru perioada medievală, ci doar, cel mult, una periferică. Reamintim că majoritatea complexelor medievale le avem extramuros (L3 şi L4). Un alt obiectiv propus odată cu înlăturarea martorului dintre SC1 şi SC2 a fost şi identificarea unor eventuale complexe de locuire în SC2, pe acelaşi nivel în care am avut locuinţele L3 şi L4 din SC1. În urma săpăturilor efectuate în SC2 extramuros, unde am ajuns la aceeaşi adâncime ca în SC1, nu am identificat încă nici un complex clar. Cât priveşte incinta medievală, am putut observa faptul că nu prezintă o fundaţie solidă nici către E. Reamintim că, în campania precedentă, am putut identifica o porţiune de plintă în SC1, doar pe cca. 0,90 m, către profilul de V, restul incintei medievale având ca bază un strat de pământ tasat şi un strat subţire de mortar, imediat sub prima asiză. După înlăturarea martorului şi adâncirea la baza incintei, către E, se observă faptul că, deşi s-au folosit materiale de construcţie destul de grosiere, lucrarea este una destul de solidă. Ruptura care se observă în incintă, către estul secţiunii, ar putea fi legată de conformaţia terenului sau, poate, de efectele unui cutremur5. Oricum, nu este vorba doar de extragerea pietrei de către localnici în perioada modernă, de vreme ce linia incintei, în partea sa intramurană, este evident deplasată către interior. Ca obiective de atins în campania următoare ar fi: degajarea pereţilor de lut căzuţi în c. 5 şi c. 6 intramuros, pentru a structurá planul depozitului cu anexe, adâncirea săpăturii extramuros, pentru a identifica noi complexe medievale sau romano-bizantine şi începerea unei noi secţiuni, între SC şi Turnul A, pentru a încerca degajarea întregii părţi de S-E a curtinei şi a avea o imagine completă a locuirii în acest sector al cetăţii.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO