Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
|---|
| Bâltâc |
Adela |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bocan |
Ionuţ |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Damian |
Paul |
participant |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Din anul 2000 a fost demarată cercetarea zonei din exteriorul incintei cetăţii târzii, situată între Poarta Mare şi Turnul Mare, din dorinţa de a face o serie de observaţii asupra locuirii romane timpurii, eventual a celei elenistice, dar şi de a pune în valoare din punct de vedere turistic o porţiune din perimetrul central al aşezării histriene. Zona a suferit numeroase intervenţii atât post construirii zidului de incintă (238 p. Chr), cât şi mai ales din 1914 încoace, odată cu începerea săpăturilor de la Histria (nota 1). Cercetările din campaniile 2000–2003 au pus în valoare trei edificii şi mai multe complexe, majoritatea databile anterior anului 238 p. Chr. (nota 2)
Din motive independente de voinţa noastră campania din acest an a impus abordarea unei zone limitate din suprafaţa sectorului şi anume cea a casetelor –A1–2, A1–3, B1–2, C1–2 trasate în anii anteriori (nota 3), acolo unde situaţia a permis eliminarea martorilor stratigrafici dintre anumite casete (nota 4). Obiectivele acestei campanii au fost cercetarea unor complexe conturate în anii anteriori (nota 5), respectiv anumite aspecte legate de edificiul nr. 1, precum şi elucidarea unor probleme de ordin stratigrafic.
Edificiul nr.1. — denumire dată unui edificiu de mari dimensiuni, suprapus de zidul incintei târzii. Acesta era cunoscut parţial din cercetările efectuate în cetate între anii 1949–1953, fiind denumit "edificiul roman construit în manieră greacă" (nota 6). În cercetările anterioare întreprinse de noi în zona extramurană, au fost surprinse cel puţin două încăperi ale acestui edificiu (nota 7), fiindu-ne foarte greu să spunem, în stadiul actual al cercetării, care sunt relaţiile acestora cu cele cercetate în cetate. Până în momentul de faţă doar limita de S a edificiului (denumit convenţional de noi Z13-nota 8), prezintă aceleaşi caracteristici constructive cu zidurile cercetate în cetate. Astfel, Z13 este aşezat lângă bordura străzii de tradiţie elenistică (Cpl 2) şi este construit din blocuri de mari dimensiuni. Un zid construit în aceeaşi manieră (Z10-nota9) a fost descoperit la aprox. 6,55 m N de Z13. Menţionăm că până în momentul de faţă în cele două încăperi au fost surprinse mai multe momente cronologice (nota 10), datate de noi din perioada elenistică (nivelul G8) până la sfârşitul sec. II p. Chr (nivelul I B). (nota 11)
Cercetările din acest an s-au concentrat în zona dintre zidul de incintă, turnul, respectiv bastionul, din dreapta (nota 12) Porţii Mari (casetele –A-nota 13, şi A1–3) pentru a surprinde elemente care să ne sugereze eventuale limite ale edificiului spre N şi V. Cercetările anterioare au pus în evidenţă în acest perimetru mai multe ziduri (nota 14) care, ca tehnică constructivă, se diferenţiază de cea a zidurilor Z10 şi Z13, deci şi de cele din cetate, dar se aseamănă cu zidurile care delimitează încăperile cercetate de noi (şisturi şi calcare legate cu mortar fin de foarte bună calitate). Z3 şi Z6, desemnate de noi iniţial ca fiind limitele de N şi V (nota15), pot fi considerate ca limite ale edificiului eventual doar în faza a treia, şi posibil ulterior acesteia (nivelul IC), când edificiul îşi schimbă planimetria. Mai mult decât atât întreaga amenajare a edificiului în această perioadă pare a se adapta unei alte orientări definite de o nouă tramă stradală, (nota 16) ce dezafectează pe cea de tradiţie elenistică. Această ipoteză pare a fi susţinută şi de prezenţa unor porţiuni din traseele altor ziduri, construite în aceeaşi manieră cercetate în caseta –A, suprapuse sau dezafectate de incinta târzie, denumite convenţional Z1 (orientat E–V, dimensiuni surprinse lungime = 6,22 m, lăţime = 0,64 m, înălţime maximă = 0,48 m), Z2 (orientat N–S, dimensiuni surprinse lungime = 2,62 m, lăţime = 0,62 m, înălţime maximă = 0,29 m) şi Z29 (orientat N–S, dimensiuni surprinse lungime = 0,46 m, lăţime = 0,56 m, înălţime = 0,44 m) sau de existenţa unui alt zid (Z5) în caseta A2 dispus paralel cu Z6 şi la 0,7 m de acesta. Menţionăm că tot în caseta –A au fost surprinse patru vase de provizii (nota 17) (se păstrează doar partea inferioară a acestora), fără a putea preciza, în acest stadiu, cărui moment aparţin.
Cu ocazia desfiinţări unor martori s-au mai putu face observaţii legate de maniera de construcţie a edificiului. Astfel, la sud de Z10 a fost surprins un fragment dintr-un pavaj, din plăci de calcar foarte friabil (dimensiuni surprinse lungime = 3,9 m, lăţime = 1,2 m) care par a aparţine primului nivel de călcare al edificiului (nivelul G8?), peste care ulterior se practică o nivelare cu lut de culoare galbenă argilos (nota 18) moment în care este construit Z11, şi foarte probabil este amenajată încăperea nr. 2. Fără îndoială că, iniţial, edificiul nr. 1 era unul de mari proporţii, cu dimensiuni ce nu pot fi precizate în stadiul actual al cercetării însă, treptat, cunoaşte mai multe refaceri, care duc la restrângerea suprafeţei acestuia. Cercetările următoare, fără îndoială şi cele din interiorul cetăţii, vor putea pune în evidenţă toate detaliile acestor momente.
Cercetările din caseta A ne-au permis să surprindem şi unele caracteristici constructive ale incintei târzii. Astfel, sub turn sunt dispuse trei fusuri de coloană de marmură de mari dimensiuni, de foarte bună calitate (nota 19) iar plinta (construită într-o manieră neglijentă, din şisturi şi calcare legate cu pământ) leagă turnul de bastion. (nota 20)
Cpl11 – denumire dată unui nou canal, cercetat în caseta A3. Canalul surprins pe o lungime de 4,17 m, lăţime păstrată = 0,4 m, orientat NE–SV, pare a fi o ramificaţie a canalului denumit de noi Cpl 4. Din păcate punctul de joncţiune era în colţul bastionului Porţii Mari, acolo unde s-a practicat marea secţiune din 1949–1953, iar relaţia dintre complexele surprinse aici este compromisă. Canalul construit din pietre legate cu pământ, are latura de SE aproape distrusă, nu se păstrează nici un element din fundul acestuia, nici din elementele cel acopereau.
Materialul recoltat constă în fragmente arhitectonice foarte numeros ce se datează în perioada romană, dar şi elenistică, fragmente ceramice şi de sticlă, toate în curs de prelucrare. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
1. 1. Histria I, Bucureşti, 1954, p. 163, 167-171, planşa XII; H. Nubar, Anişoara Sion, RMM. MI, 1980, 1, p. 20-212. Despre cercetările arheologicei întreprinse aici vezi în CCA 2001, p. 117; în CCA 20023. Despre sistemul de săpătură din sectorul extamuros PM–TM vezi în CCA 2001, p. 116–117; în CCA 2002, p. 170–171; în CCA 2003, p. 166; în CCA 2004, p. 160–161.4. Au fost demontaţi martorii stratigrafici dintre casetele –A1 şi –A2, –A2 şi A2, B1 şi C1, B2–C2, A2 şi A3, A3–A4.5. Despre complexele surprinse în aceste casete vezi în CCA 2002, p. 170 (edificiul nr. 1 şi Cpl 1).6. Din acest edificiu, cu intrarea pe latura de E, orientată faţă de una dintre străzile ce leagă Piaţa Mare de Terme I, au fost cercetate trei încăperi (vezi Gr. Florescu în Histria I, p. 107–108 şi fig. 12, 30). La sud de acestea se găseşte una dintre străzile de tradiţie elenistică, dezafectată de basilica civilă (Gr. Florescu în Histria I, p. 110–111) cândva în vremea severilor (Al. Suceveanu, M. V. Angelescu, în Ktema, 19 (1994), p. 197–199). O porţiune din traseul acestei străzi a fost surprinsă şi în cercetările noastre (denumită convenţional Cpl2 – vezi în CCA 2001, p. 117; în CCA 2002, p. 170–171; în CCA 2003, p. 166).7. Despre aceste încăperi, denumite în continuare încăperea nr. 1 (cea de N, dispusă în casetele A1 şi B1) şi încăperea nr. 2 (cea de la S dispusă în caseta C 1) vezi în CCA 2001, p. 117 (edificiu din casetele B1 şi C 1); în CCA 2002, p. 170 (edificiul nr. 1); în CCA 2003, p. 166 (edificiul nr. 1).8. Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei din acest sector anul acesta s-a practicat o renumerotarea a zidurilor de la N spre S (deci de la Poarta Mare spre Turnul Mare). În continuare vom folosi aceste noi sigle urmând a da corespondentul anterior ori de câte ori este cazul. Astfel, Z13 a fost denumit provizoriu zidul a din Caseta C 1 vezi în CCA 2001, p. 117.9. Z10 a fost provizoriu denumit zidul a din Caseta B 1 vezi în CCA 2001, p. 117.10. Vezi în CCA 2002, p. 170; în CCA 2003, p. 166.11. Pentru aceste consideraţii cronologice vezi în CCA 2004, p. 160 şi notele 10–11.12. Până în momentul de faţă nu există o numerotare a celor patru turnuri ale Porţii Mari, astfel încât vom folosi referinţele consacrate în Histria I, p. 99–106, unde aceste elemente sunt definite din exteriorul cetăţii. Pentru a nu crea confuzii vom folosi termenul de bastion pentru cel înaintat şi de turn pentru cel interior, evident ambele din dreapta Porţii.13. Odată cu desfiinţarea martorilor stratigrafici dintre casetele –A1–A2 a rezultat o suprafaţă de 9,4 m denumită în continuare cu sigla –A.14. În încăperea nr. 1 - Z3 (din caseta A1 vezi în CCA 2002, p. 170) şi Z6 (dispus în casetele A2 cercetat parţial vezi în CCA 2002, p. 170). Încăperea nr. 2 -Z12 (denumit provizoriu zidul b vezi în CCA 2001, p. 117), Z11 (denumit provizoriu zidul c vezi în CCA 2001, p. 117)15. Vezi în CCA 2002, p. 170.16. Definită de mai multe elemente surprinse de noi printre care amintim strada ce corespunde canalului denumit de noi Cpl 4 vezi şi CCA 2004, p. 161.17. Unul dintre acestea (nr. 1 la noi) apare şi într-o fotografie publicată de Pârvan în Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, ediţia a 2-a, fig. 18, fără a se face precizări în legătură cu eventuale cercetări în zonă în afară de cele legate de incintă.18. Reamintim că astfel de nivelări cu lut au mai fost surprinse de noi şi în alte puncte dintre care amintim Cpl 2, Edificiul nr. 2 (vezi în CCA 2002, p. 170).19. Acestea nu apar în nici unul dintre planurile incintei târzii cf. Histria I, planşa V şi VI; Catrinel Domăneanţu, Anişoara Sion, SCIVA 33, 1982, 4, p. 377–394.20. Ceea ce este surprinzător deoarece poate constitui un indiciu în favoarea contemporanităţi celor două elemente constructive, în condiţiile în care cercetările anterioare le plasau cronologic la momente distincte -posterior anului 238 turnul, respectiv la începutul sec. IV. Bastionul (Histria I, p. 94–95). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
CC BY-SA 4.0 