Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Bâltâc | Adela | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Bocan | Ionuţ | Muzeul Naţional de Istorie a României | |
Damian | Paul | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Din anul 2000 a fost demarată cercetarea zonei din exteriorul incintei cetăţii târzii, situată între Poarta Mare şi Turnul Mare, din dorinţa de a face o serie de observaţii asupra locuirii romane timpurii, eventual a celei elenistice, dar şi de a pune în valoare din punct de vedere turistic o porţiune din perimetrul central al aşezării histriene. Zona a suferit numeroase intervenţii atât post construirii zidulu...i de incintă (238 p. Chr), cât şi mai ales din 1914 încoace, odată cu începerea săpăturilor de la Histria (nota 1). Cercetările din campaniile 2000–2003 au pus în valoare trei edificii şi mai multe complexe, majoritatea databile anterior anului 238 p. Chr. (nota 2) Din motive independente de voinţa noastră campania din acest an a impus abordarea unei zone limitate din suprafaţa sectorului şi anume cea a casetelor –A1–2, A1–3, B1–2, C1–2 trasate în anii anteriori (nota 3), acolo unde situaţia a permis eliminarea martorilor stratigrafici dintre anumite casete (nota 4). Obiectivele acestei campanii au fost cercetarea unor complexe conturate în anii anteriori (nota 5), respectiv anumite aspecte legate de edificiul nr. 1, precum şi elucidarea unor probleme de ordin stratigrafic. Edificiul nr.1. — denumire dată unui edificiu de mari dimensiuni, suprapus de zidul incintei târzii. Acesta era cunoscut parţial din cercetările efectuate în cetate între anii 1949–1953, fiind denumit "edificiul roman construit în manieră greacă" (nota 6). În cercetările anterioare întreprinse de noi în zona extramurană, au fost surprinse cel puţin două încăperi ale acestui edificiu (nota 7), fiindu-ne foarte greu să spunem, în stadiul actual al cercetării, care sunt relaţiile acestora cu cele cercetate în cetate. Până în momentul de faţă doar limita de S a edificiului (denumit convenţional de noi Z13-nota 8), prezintă aceleaşi caracteristici constructive cu zidurile cercetate în cetate. Astfel, Z13 este aşezat lângă bordura străzii de tradiţie elenistică (Cpl 2) şi este construit din blocuri de mari dimensiuni. Un zid construit în aceeaşi manieră (Z10-nota9) a fost descoperit la aprox. 6,55 m N de Z13. Menţionăm că până în momentul de faţă în cele două încăperi au fost surprinse mai multe momente cronologice (nota 10), datate de noi din perioada elenistică (nivelul G8) până la sfârşitul sec. II p. Chr (nivelul I B). (nota 11) Cercetările din acest an s-au concentrat în zona dintre zidul de incintă, turnul, respectiv bastionul, din dreapta (nota 12) Porţii Mari (casetele –A-nota 13, şi A1–3) pentru a surprinde elemente care să ne sugereze eventuale limite ale edificiului spre N şi V. Cercetările anterioare au pus în evidenţă în acest perimetru mai multe ziduri (nota 14) care, ca tehnică constructivă, se diferenţiază de cea a zidurilor Z10 şi Z13, deci şi de cele din cetate, dar se aseamănă cu zidurile care delimitează încăperile cercetate de noi (şisturi şi calcare legate cu mortar fin de foarte bună calitate). Z3 şi Z6, desemnate de noi iniţial ca fiind limitele de N şi V (nota15), pot fi considerate ca limite ale edificiului eventual doar în faza a treia, şi posibil ulterior acesteia (nivelul IC), când edificiul îşi schimbă planimetria. Mai mult decât atât întreaga amenajare a edificiului în această perioadă pare a se adapta unei alte orientări definite de o nouă tramă stradală, (nota 16) ce dezafectează pe cea de tradiţie elenistică. Această ipoteză pare a fi susţinută şi de prezenţa unor porţiuni din traseele altor ziduri, construite în aceeaşi manieră cercetate în caseta –A, suprapuse sau dezafectate de incinta târzie, denumite convenţional Z1 (orientat E–V, dimensiuni surprinse lungime = 6,22 m, lăţime = 0,64 m, înălţime maximă = 0,48 m), Z2 (orientat N–S, dimensiuni surprinse lungime = 2,62 m, lăţime = 0,62 m, înălţime maximă = 0,29 m) şi Z29 (orientat N–S, dimensiuni surprinse lungime = 0,46 m, lăţime = 0,56 m, înălţime = 0,44 m) sau de existenţa unui alt zid (Z5) în caseta A2 dispus paralel cu Z6 şi la 0,7 m de acesta. Menţionăm că tot în caseta –A au fost surprinse patru vase de provizii (nota 17) (se păstrează doar partea inferioară a acestora), fără a putea preciza, în acest stadiu, cărui moment aparţin. Cu ocazia desfiinţări unor martori s-au mai putu face observaţii legate de maniera de construcţie a edificiului. Astfel, la sud de Z10 a fost surprins un fragment dintr-un pavaj, din plăci de calcar foarte friabil (dimensiuni surprinse lungime = 3,9 m, lăţime = 1,2 m) care par a aparţine primului nivel de călcare al edificiului (nivelul G8?), peste care ulterior se practică o nivelare cu lut de culoare galbenă argilos (nota 18) moment în care este construit Z11, şi foarte probabil este amenajată încăperea nr. 2. Fără îndoială că, iniţial, edificiul nr. 1 era unul de mari proporţii, cu dimensiuni ce nu pot fi precizate în stadiul actual al cercetării însă, treptat, cunoaşte mai multe refaceri, care duc la restrângerea suprafeţei acestuia. Cercetările următoare, fără îndoială şi cele din interiorul cetăţii, vor putea pune în evidenţă toate detaliile acestor momente. Cercetările din caseta A ne-au permis să surprindem şi unele caracteristici constructive ale incintei târzii. Astfel, sub turn sunt dispuse trei fusuri de coloană de marmură de mari dimensiuni, de foarte bună calitate (nota 19) iar plinta (construită într-o manieră neglijentă, din şisturi şi calcare legate cu pământ) leagă turnul de bastion. (nota 20) Cpl11 – denumire dată unui nou canal, cercetat în caseta A3. Canalul surprins pe o lungime de 4,17 m, lăţime păstrată = 0,4 m, orientat NE–SV, pare a fi o ramificaţie a canalului denumit de noi Cpl 4. Din păcate punctul de joncţiune era în colţul bastionului Porţii Mari, acolo unde s-a practicat marea secţiune din 1949–1953, iar relaţia dintre complexele surprinse aici este compromisă. Canalul construit din pietre legate cu pământ, are latura de SE aproape distrusă, nu se păstrează nici un element din fundul acestuia, nici din elementele cel acopereau. Materialul recoltat constă în fragmente arhitectonice foarte numeros ce se datează în perioada romană, dar şi elenistică, fragmente ceramice şi de sticlă, toate în curs de prelucrare.
In 2000 research began on the area outside the late city's precinct wall, located between the Great Gate and the Grea! Tower, with the purpose of observing the early Roman city - possibly the Hellenistic city, but also to bring out, !rom a tourist's point of view, a part of the central part of the city. The area has suffered many interventions after the building of the precinct wall (238 A.D.), and especially !rom 1 91 4 onwards, with the beginning of the archaeological excavations at Histria. The
2000-2003 research works have brought to light three buildings and a number of complexes, most of them to be dated before 238 A.D. This year's objectives have been the research of a number of complexes that were discovered in the previous years, some aspects of building no. 1 , as well as the clarification of certain stratigraphic problems. This year's research was focused on the area between the precinct wall, the tower and the bastion to the right of the Grea! Gate, in order to obtain
information concerning the building's limits to the North and to the West. The research here has provided information concerning only the building's limtt in ils third phase and maybe later on, when the building changes its planimetry. Moreover, the whole layout of the building in this period seems to be adapted to an orientation defined by a new street system that throws the Hellenistic one into disuse. Future research here, as well as inside the city, will clarify ali the details of these phases. Research in cassette A has also allowed us to observe some construction details of the late precinct wall. Thus, under thetower lie three big, very good quality marble column trunks, and the plinth (built in a negligent manner, out of shale's and limestone's bound with earth} connects the tower to the bastion.
1 . Histria 1, Bucureşti, 1 954, p. 1 63, 1 67-1 71 , plan şa XII; H. Nubar, Anişoara Sion, RMM. MI, 1 980, 1, p. 20-21