Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5926
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 62039.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Istria
Localitate:
Istria
Punct:
Cetate
Sector:
Sector extra muros Poarta Mare – Turnul Mare
Localizare:
| 62039.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Apostol | Virgil | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bâltâc | Adela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Damian | Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Paraschiv-Grigore | Eugen Marius | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Obiectivul general al campaniei 2017 a fost continuarea cercetărilor în zona dintre turnul F şi Turnul Mare (cca 300 m2), zonă în care a fost descoperit, în campania precedentă, un nou edificiu (nr. 3), precum şi cercetarea altor complexe identificate în perimetrul amintit.
În vederea finalizării cercetării unei străzi nou descoperite -nota 3, a fost demontat martorul stratigrafic dintre casetele H1–I1 (7 × 1,50 m), astfel s-a constatat că strada are o lăţime de 3,20 m, fiind cercetată pe o lungime de 6,90 m. Din bordura de nord se păstrează cinci blocuri (lăţime 0,26–0,29 m) aşezate vertical şi la care se adosează zidul de sud al edificiului nr. 2. În zona centrală dalele se păstrează doar sub plinta incintei târzii, iar pe latura de nord se păstrează trei dale (90 × 65 cm; 90 × 70 cm; 1,85 × 65 m), strada fiind distrusă încă din Antichitate în zona mediană şi pe latura de sud. Traseul străzii poate continua spre vest, deoarece o dală şi o bordură de pe latura de nord continuă în profilul de vest al casetei I1.
Demontarea aceluiaşi martor a adus şi date noi în ceea ce priveşte planimetria edificiului nr. 2 -nota 4. Astfel, s-a constatat că pe latura de sud a edificiului nr. 2 este şi o zonă de acces în această clădire, fiind puse în evidenţă trei baze de coloană (două bine păstrate, una demantelată din Antichitate), indicând o intrare porticată. De asemenea, între cele trei baze se evidenţiază şi un zid (la nivelul fundaţiei fiind de fapt limita de sud a edificiului) construit în aceeaşi manieră ca celelalte ziduri ale clădirii. Aceste baze -nota 5 sunt construite din blocuri de calcar şi pietre/şisturi legate cu mortar; cel mai probabil că baza nr. 3 a fost demantelată pentru introducerea (într-o perioadă ulterioară, probabil post ridicării zidului de incintă) a unui chiup. Pentru implantarea acestuia au fost scoase o parte dintre blocurile din calcar ale bazei nr. 3, fiind apoi folosit nisip şi pietriş fin pentru întărirea zonei din jurul chiupului.
Pentru cercetarea exhaustivă a încăperii nr. 4 a edificiului nr. 3 a fost demontat martorul stratigrafic dintre casetele I1–J1 (7 × 1,50 m). Situaţia înregistrată a fost similară cu cea din caseta I1-nota 6 (carourile d–f 1–7), respectiv strat de dărâmătură masiv, lemn carbonizat, fragmente tegulare (mai ales ţigle şi olane) şi material arheologic bogat: amfore (cel puţin cinci), vase ceramice diverse (inclusiv de lux), obiecte din fier (mai ales cuie), obiecte din sticlă (fragmentare), obiecte din marmură (fragmente de plăci şi un picior de louterion — L = 0,58 m, diametru baza mare = 0,35 m, diametru baza mică = 0,25 m) şi calcar (vas fragmentar). Nivelul de funcţionare al încăperii a fost distrus, fiind surprins doar stratul de nisip al substructurii, pe alocuri şi lut (distrus în cea mai mare parte de galerii de animale). Este posibil ca acesta să fi fost din lemn, judecând după numărul mare de lemn carbonizat găsit aici, dar se poate ca lemnul să provină de la acoperiş.
Pentru completarea informaţiilor privind încăperea nr. 1 a edificiului nr. 3 a fost desfiinţată jumătatea de vest a martorului J1–J2 (6,50 × 0,75 m), ulterior cercetarea continuând cu cea din caseta J2. S-a sesizat că în zonă a fost practicată, încă din Antichitate, o groapă sau şanţ?, probabil la momentul ridicării incintei şi a Turnului Mare, umplută ulterior cu pietre, calcare şi şisturi, fragmente de marmură şi o cantitate impresionantă de material arheologic, în special ceramic, foarte variat, atât ca forme şi funcţionalitate, cât şi ca încadrare cronologică (ceramică grecească, elenistică, romană timpurie şi târzie), ceea ce indică faptul că, cel mai probabil, a fost adus din mai multe zone ale cetăţii pentru umplerea acestei gropi.
Pentru completarea unor detalii planimetrice şi constructive ale încăperilor nr. 2 şi nr. 3 ale edificiului nr. 3 au fost efectuate două sondaje în caseta J1. Astfel, s-a constatat că sub groapa din colţul de nord-vest cercetată anterior -nota 7, existenţa a două ziduri (1,20 × 0,40 m, respectiv 0,80 × 0,40 m) realizate din şisturi şi calcare legate cu lut, perpendiculare pe fundaţiile zidurilor Z47 şi Z48. Astfel, este definit un spaţiu patrulater (0,70 × 0,70 m şi adânc de 1,50 m), care la bază este pavat cu dale din şisturi prelucrate, cel mai probabil cu caracter de depozitare. Se poate specifica că această amenajare se datează în prima fază de funcţionare a edificiului, respectiv secolul I p. Chr. Al doilea sondaj a vizat încăperea nr. 3 şi s-a realizat prin secţionarea pavajului -nota 8. S-a constatat că sub acesta era o nivelare cu lut, iar sub nivelare un alt pavaj (sau substructură de pavaj) din pietre şi şisturi, spolia.
A continuat şi golirea unei secţiuni mai vechi (caseta J2, carourile f1–5/6), practicată de-a lungul plintei Turnului Mare, cel mai probabil realizată în perioada de cercetare a incintei, începută de Vasile Pârvan şi continuată până în anii 50 ai secolului trecut -nota 9. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
1.
1)Despre cercetările din acest sector, vezi Paul Damian, Adela Bâltâc, Date preliminare despre cercetările arheologice din sectorul extra muros Poarta Mare – Turnul Mare (2000–2004), SCIVA 54–55, 2003–2004, p. 131–147 cu completările din CCA 2006, p. 195–197; CCA 2007, p. 198–200; CCA 2008, p. 165–166; CCA 2009, p. 134–135; CCA 2014, p. 63–64; CCA 2015, p. 80–81, CCA 2017, p. 74–75.
2)La cercetările arheologice a participat şi Alexandru Osmulikevici, student al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti.
3)Pentru aceasta, vezi CCA 2017, p. 75.
4)Despre acest edificiu vezi, CCA 2015, p. 80.
5)Baza 1 = 0,80 × 0,50 m, hsurprins =0,44 m, baza 2 = 0,80 × 0,50 m hsurpins = 0,51 m, baza 3 =1,13 × 0,40 m).
6)CCA 2017, p. 75.
7)CCA 2017, p. 75.
8)CCA 2017, p. 75.
9)Histria I 195, p. 82 (pl. VI, VII).