Localitatea Jac aparţine administrativ comunei Creaca, aflată în zona centrală a judeţului Sălaj, în nord-vestul României. Din punct de vedere geografic aparţine unei unităţi de legătură între Transilvania şi regiunea Tisei Superioare. Dată fiind situarea sitului de pe ”Dealul Cămnin” în apropierea Complexului arheologic de la Porolissvum, în unele scrieri staţiunea arheologică este în mod eronat localizată în ...localitatea Moigrad, care administrativ aparţine comunei Mirşid. Dealul ”Cămnin” (alt. 350 m) este localizat la nord-nord-vest de satul Jac. La sud de deal curge firul văii Pometului. Este vorba despre un platou cu o formă aproximativ trapezoidală. Pantele naturale ale dealului nu sunt foarte abrupte, cu excepţia zonei sudice şi a celei sud-estice unde pereţii sunt aproape verticali pe unele porţiuni, dar actualul aspect se datorează exploatării pietrei în epoca romană. Sistemul defensiv (valul), aşa cum apare la suprafaţa terenului, urmează laturile platoului. Este foarte vizibil mai ales pe laturile de vest şi nord-vest, unde poate fi sesizată şi albierea şanţului aferent valului. Incinta fortificată măsoară aproximativ 270 x 240 m (6,5 ha). Staţiunea arheologică include o incintă fortificată din prima epocă a fierului, o carieră romană pe partea sudică a dealului, resturile unei construcţii romane (posibil turn de lemn ?) amplasate în zona cea mai înaltă a dealului, precum şi cel puţin două amenajări rupestre care aparţin perioadei post-romane, ambele săpate în peretele carierei În anul 1958, respectiv 1994 au fost practicate o serie de sondaje arheologice care au vizat studierea elementelor defensive, respectiv zona construcţiei romane unde sunt vizibile la suprafaţă urmele unei incinte mai mici. Cercetările au fost reluate în anul 2015 şi continuate în anii următori. Noile cercetări au vizat toate monumentele arheologice cunoscute în zona ”Dealului Cămnin”. Rezultatele imediate au demonstrat că fortificaţia fusese în mod eronat atribuită perioadei medievale timpurii (sec. IX / X – XI) întrucât în realitate aparţine primei epoci a fierului, iar una dintre amenajările rupestre cercetate este un mormânt care a fost jefuit în decursul timpului. În campania anului 2017 cercetările au vizat, în limita timpului şi a sumelor alocate, toate obiectivele arheologice cunoscute pe ”Dealul Cămnin”. Două dintre secţiuni au urmărit identificarea unor potenţiale structuri de locuire în partea vestică a incintei. Una dintre ele (S1/2017) a venit ca o prelungire a secţiunii S1/2015 ce a sondat elementele defensive ale incintei. Cu acel prilej, în spatele valului au fost descoperite o serie de materiale ceramice din prima epocă a fierului. În primii patru metri ai acestei secţiuni au apărut puţine materiale ceramice caracteristice primei epoci a fierului din nord-vestul României, cu arderea specifică, printre care se regăsesc şi câteva cu decor canelat. Foarte puţine fragmente ceramice au mai apărut pe traseul acestei secţiuni, însă nu şi complexe arheologice. După ce se termină stratul aferent amenajărilor defensive, spre interiorul incintei nu mai apare un strat de depuneri arheologice. Cea de-a doua secţiune (S2/2017) a fost trasată la sud-est de prima, în interiorul incintei, însă nici în acest caz nu am surprins un strat de depuneri arheologice ori complexe, ci doar puţine fragmente ceramice aflate imediat sub stratul rezultat din descompunerea vegetaţiei forestiere. Ce-a de-a treia secţiune (S3/2017) a fost trasată pe latura de nord-est a incintei într-o zonă unde amenajările defensive, foarte vizibile la suprafaţă, par să se întrerupă. Într-adevăr, în secţiunea noastră şanţul fortificaţiei (deşi de dimensiuni modeste) nu a mai fost surprins. În schimb, în partea superioară a secţiunii, spre sud-vest au apărut indicii ale unei amenajări (chirpici, arsură, o groapă de stâlp). Rămâne pentru campania anului 2018 să amplificăm cercetarea în acest sector cu scopul de a stabili dacă presupunerea noastră referitoare la existenţa unei intrări în fortificaţie, aflată în acest loc se confirmă sau nu. Secţiunea denumită convenţional S4/2017 a fost trasată pe cea mai înaltă zonă a ”Dealului Cămnin”, în colţul nord-vestic al construcţiei străpunse de tranşeul datând din cel de-al Doilea Război Mondial. Dimensiunile sale sunt de 5 m lungime, respectiv 2.5 m lăţime. Scopul acestei intervenţii a fost acela de a identifica forma construcţiei a cărei val a fost cercetat în campaniile anterioare. Au fost documentate patru contexte arheologice. Primul reprezintă stratul de depunere a pământului lutos de culoare gălbuie-roşiatică, rezultat în urma săpării tranşeului (Cxt. 1). Următorul strat (Cxt. 2) este reprezentat de valul de pământ al construcţiei, nisipos, de culoare gălbui-deschis, cu urme de chirpic. În zona laturii sudice a secţiunii, în partea cea mai înaltă a valului au fost de asemenea identificate şi urme ale palisadei de lemn (Cxt 4), păstrate sub forma unui strat de arsură puternic impregnat în sol, de culoare roşu-aprinsă, cu urme de cărbune. În final, sub baza valului a fost identificat în jumătatea sudică a secţiunii un şant (Cxt. 3), având direcţia N-S şi o lăţime de aproximativ un metru şi jumătate, ce urmează a fi cercetat arheologic în proxima campanie. În zona de sud a ”Dealului Cămnin” a fost de asemenea trasat un sondaj arheologic 2 x 2 m în dreptul peretelui de stâncă al carierei romane, unde erau vizibile urme ale unor intervenţii antropice în stâncă. Rezultatul acestui sondaj a fost acela al identificării unei nişe de formă dreptunghiulară, cu latura orizontală mai mare şi care a fost executată în două faze, judecând după tehnica de cioplire a acesteia. Deasupra acestei nişe a fost descoperit şi un graffito parietal în formă de cruce, fără a se putea avansa momentan o datare clară a acestei intervenţii. De asemenea a fost identificate treptele carierei romane rezultate în urma extragerii blocurilor de piatră, cât şi câteva fragmente ceramice datând din aceeaşi epocă.