Jac | Comuna: Creaca | Judeţ: Sălaj | Punct: Dealul Pomăt | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
6550
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Castru; Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Creaca
Localitate:
Jac
Punct:
Dealul Pomăt
Localizare:
| 142159.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lăzărescu | Vlad Andrei | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Oprean | Coriolan Horaţiu | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Socaciu | Sergiu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bologa | Vlad | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Grosu | Denisa | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Obiective:
Dată fiind situaţia legată de pandemia globală cauzată de virusul SARS-CoV-2, anul acesta strategia şi obiectivele cercetărilor arheologice de la Porolissum au fost adaptate situaţiei de fapt. Cercetările au fost orientate către două direcţii:
1. Continuarea investigaţiilor non-invazive in zona latus praetorii dextrum şi praetentura dextra a castrului mare, la care se adaugă un profil ERT peste sistemul de fortificaţie al castrului in zona porta principalis sinistra;
2. Cercetarea arheologică a complexului praetorium-ului prin continuarea S3/2019 şi deschiderea unei suprafeţe noi, S5/2020.
Într-o primă etapă s-a urmărit verificarea naturii semnalului geofizic in zonele mai sus menţionate şi rafinarea datelor obţinute anterior. Cercetările arheologice s-au concentrat asupra unui obiectiv identificat în 2017 atât prin mijloace non-invazive, cât şi prin secţiunea de control S1/2017 care a avut drept scop verificarea stratigrafiei generale a zonei.
Descrierea pe scurt a activităţilor desfăşurate:
Investigaţiile de micro-topografie şi geofizică efectuate anul acesta s-au concentrat cu precădere asupra zonelor latus praetorii dextrum şi praetentura dextra unde cercetările magnetometrice efectuate în anul 2010 de către o echipă de geofizicieni ai Universităţii „Eötvös Loránd” din Budapesta nu au avut o rezoluţie suficient de clară.
Cu această ocazie, în zona latus praetorii dextrum, au fost reluate prospecţiile magnetometrice, la o rezoluţie de 0.50 metri utilizându-se un magnetometru cu vapori de cesiu având drept bază de corecţie pentru variaţiile rapide, un magnetometru cu precesie protonică. Suplimentar, prospecţiile au fost completate de profile ERT realizate la un interval de 0.7 metri (atât între electrozi, cât şi între profile), care să permită interpolarea şi transformarea lor într-o suprafaţă 2.5D acoperind în totalitate zona investigată magnetometric. Pentru prima dată la Porolissum a fost folosit şi un georadar cu o antenă de 500 MHz în ideea de a verifica atât potenţialul acestui tip de investigaţie non-invazivă în sit. Am dorit să comparăm rezultatele obţinute folosind cele trei metode şi să stabilim „reţeta optimă” ce urmează a fi transformată într-o metodologie de cercetare aplicată sitului.
Praetentura dextra a fost la rândul său supusă unei serii similare de prospecţii. Ne-am concentrat atenţia asupra unei suprafeţe situată în apropierea via praetoria reprezentând practic o primă insula. Studiul acestei zone are potenţialul de a ajuta la o mai bună definire a succesiunii de construcţii aliniate la drumul principal al castrului. Aici au fost efectuate prospecţii magnetometrice la o rezoluţie de 0.5 metri complementate de profile ERT la un interval de 1 metru.
Ultima serie de prospecţii non-invazive a constat într-un profil magistral ERT, cu o lungime de 74 metri şi o spaţiere de 1 metru între electrozi, care vizează clarificarea structurilor defensive ale castrului pe latura sa de vest, o zonă în care nu există deocamdată date consistente în acest sens.
În ceea ce priveşte săpăturile arheologice din acest an, într-o primă fază s-a procedat la continuarea cercetării suprafeţei S3/2019. Încă din anul 2019 am constatat că întregul areal a fost puternic afectat de intervenţii ulterioare, ceea ce a dus la identificarea structurilor romane la nivel de fundaţii ale clădirilor şi în puţine locuri la câteva asize ale elevaţiilor. Cu toate acestea, rezultatele prospecţiilor geofizice au fost confirmate în sensul în care în colţul nord-vestic al S3/2019 a fost identificată legătura dintre cele două clădiri care compun partea vestică a complexului praetorium-ului, respectiv P1 (cercetată în 2018) şi P2 (cercetată în 2019). Din păcate, starea precară de conservare a zidului care făcea legătura dintre P1 şi P2 nu a permis stabilirea existenţei unor culoare, sau uşi care să fi asigurat circulaţia dintr-o clădire în alta. Cu toate acestea, datorită identificării în acest an a porticului curţii mari a clădirii P2 se poate presupune cu destul de multă certitudine că trecerea dintre cele două trebuie să se fi realizat undeva în colţul de NV al S3/2019 în apropierea camerei A a clădirii P2. Din nefericire, cercetarea S3/2019 (15 x 18.5 metri) nu a fost finalizată în acest an, suprafaţa fiind extrem de mare, iar forţa de muncă pe care am avut-o la dispoziţie a fost redusă datorită crizei sanitare cu care ne confruntăm. Am reuşit totuşi să conturăm parţial porticul aferent camerelor de pe latura vestică a clădirii P2 fără a ajunge la nivelul de călcare al curţii sau să clarificăm posibila zonă de trecere dintre P1, camerele de pe latura de vest ale clădirii P2 şi impresionanta curte interioară a clădirii P2 (cca. 33 x 21 metri). Din punct de vedere al tehnic, talpa porticului este formată dintr-un zid realizat în tehnica opus incertum având o lăţime de 0.4 metri, fiind surprins pe o lungime de 7.5 metri. Cel mai probabil peste această structură a fost aşezată colonada de lemn a porticului.
Punctul central al cercetărilor din acest an a fost reprezentat însă de o structură constructivă amplasată pe latura estică a clădirii P2, o zonă extrem de interesantă din perspectiva relaţiei cu o potenţială palestra clădirea această clădire P2. Bazinul ce face obiectul cercetărilor de anul acesta a fost identificat iniţial în prospecţiile electrometrice fiind secţionat de către S1/2017, ocazie cu care a fost stabilită atât funcţionalitatea sa, dar mai ales relaţiile stratigrafice cu structurile constructive din imediata apropiere. Anul acesta ne-am propus, datorită importanţei, dar şi a stării sale excepţionale de conservare, să cercetăm exhaustiv acest bazin în aşa fel încât să poată fi valorificat şi din perspectivă turistică.
A fost deschisă suprafaţa S5/2020, cu dimensiunile de 10 x 10 metri, împărţită în patru carouri numerotate de la A la D. S-a ales metoda de cercetare a carourilor pe diagonală pentru a putea surprinde cât mai multe elemente stratigrafice şi constructive ale structurii vizate. Au putut fi însă cercetate integral doar 2 din cele 4 carouri, respectiv carourile B şi D, carourile A şi C (cercetate parţial) rămânând a fi epuizate în campania anului viitor. În ceea ce priveşte strategia de cercetare, a fost aleasă o metodă de lucru combinată: dezvelirea structurii constructive la nivelul stratigrafic şi cronologic corespunzător bazinului în caroul D (oprindu-ne pe nivelul de călcare al acestuia atât în interiorul, cât şi în exteriorul său), în vreme ce caroul B a fost cercetat până la nivelul sterilului arheologic, acolo unde acest lucru a fost posibil, în aşa fel încât să putem surprinde întreaga secvenţă stratigrafică a zonei, să stabilim etapele constructive ale structurilor arheologice identificate şi relaţiile lor cronologice. Cu consecvenţă s-a avut în vedere menţinerea integrităţii zidăriei antice, cu atât mai mult cu cât se doreşte prezentarea lor către publicul larg.
Caroul D a relevat structura bazinului şi nivelul de călcare atât în interiorul, cât şi în exteriorul său. Momentan nu au fost identificate urme ale vreunui portic şi pe această latură a curţii interioare a clădirii P2. Grosimea zidurilor bazinului este de 0.45 metri, dar impresionează tehnologia folosită, dar mai ales atenţia cu care a fost construit.
În ambele carouri a putut fi urmărită tehnica de construcţie, respectiv faptul că pe exterior bazinul a fost impermeabilizat cu un „brâu” de lut având o grosime de 0.4 metri şi o adâncime de 0.5 metri, dar care nu a ajuns până la baza fundaţiilor structurii, ci puţin mai jos de nivelul de călcare din interiorul bazinului, care era unul adâncit faţă de nivelul de călcare din interiorul curţii exterioare. Această izolaţie cu lut a fost realizată de la nivelul de călcare din exteriorul bazinului, ceea ce înseamnă pe de-o parte că nu era vizibilă în exteriorul bazinului, dar şi că era destinată să protejeze eventualele pierderi de temperatură din interiorul bazinului. În interior, bazinul a beneficiat de o încălzire cu hypocaust, întreaga structură a sistemului de încălzire fiind păstrată intact. Pereţii interiori au fost tencuiţi, o cantitate mare de tencuială fiind identificată căzută pe podeaua bazinului.
În caroul B au putut fi efectuate mai multe observaţii referitoare la succesiunile stratigrafice şi la relaţia bazinului cu construcţiile din jur. Zidul perimetral al laturii de est al curţii interioare a clădirii P2 se află la o distanţă de 0.96 metri de bazinul propriu-zis. De un deosebit interes este atât relaţia de succesiune constructivă dintre bazin şi zidul perimetral, în sensul în care din punct de vedere al cronologiei relative, bazinul a fost construit anterior zidului perimetral. În acelaşi timp, o noutate a fost faptul că zidul perimetral prezintă o deschidere spre zona de est a întregului complex denumit generic praetorium, ceea ce asigură legătura funcţională dintre clădirea P2 şi o altă aglomerare constructivă, posibil o palestra, situată la vest şi denumită generic în momentul de faţă P3. Din toate datele pe care le deţinem în momentul de faţă, această succesiune constructivă relativă nu indică şi o diferenţiere la nivel cronologic între cele două structuri, în schimb a oferit suficiente elemente pentru a presupune existenţa unor terasări transpuse în treceri cu diferenţe de nivel dintr-o zonă a praetorium-ului în alta, zidurile perimetrale jucând şi un rol funcţional de zid de sprijin pentru terasele astfel formate.
În colţul de nord-est al caroului B a fost surprins un mic cuptor amenajat din cărămidă, al cărei legătură cu restul structurilor identificate nu a putut fi stabilit, cel mai probabil acesta deservind alte construcţii situate în zona de la nordul secţiunii S5/2020. De asemenea, la o adâncime de -2.96 metri, în caroul D, la nivelul sterilului arheologic, au fost surprinse elemente ale fazei de lemn a castrului, respectiv urmele unei bârne dispusă pe direcţia SE-NV şi doi stâlpi poziţionaţi la nord de bârna mai sus menţionată. Pentru a nu periclita structura bazinului, întrucât ne aflam la peste 1 metru sub nivelul inferior al fundaţiei acestuia, faza de lemn a fost cercetată pe o suprafaţă de doar 1 x 1.5 metri, în arealul dintre zidul perimetral al clădirii P2 si zidul de est al bazinului în aşa fel încât să surprindem întreaga succesiune stratigrafică pe profilul de sud al caroului B.
Deşi nefinalizate în cursul campaniei din acest an, carourile A şi C au confirmat la rândul lor datele geofizice în sensul în care zidul perimetral al clădirii P2 continuă pe întreaga suprafaţă a caroului C, în vreme ce în caroul A a fost identificată o groapă care afectează întreaga zonă de NE a caroului.
Cu toate acestea, cele mai importante, elemente ale cercetărilor din anul 2020 se referă pe de-o parte la documentarea structurii bazinului cu menţionarea tehnicii constructive a acestuia şi a relaţiilor cronologice cu construcţiile aflate în imediata sa vecinătate, dar poate cel mai important, stabilirea unei relaţii directe între clădirea P2 şi presupusa palestră (P3), situată la est de S5/2020, ceea ce ilustrează din nou complexitatea structurală şi importanţa praetorium-ului de la Porolissum.
Descriere tehnică (nr. secţiuni, suprafeţe etc.):
În campania anului 2020, au fost continuate cercetările în secţiunea S3/2020 dezvelindu-se parţial porticul curţii interioare a clădirii P2 pe latura sa de vest şi a fost deschisă o nouă suprafaţă S5/2020 pe latura de est a curţii interioare a clădirii P2.
S3/2020: suprafaţă totală = 15 x 18.5 m (277.5 m2)
suprafaţă cercetată 2020 = 10 x 6 metri (60 m2)
cantitate pământ excavat 2020 = 22 m3
S5/2020: suprafaţă totală = 10 x 10 m (100 m2)
suprafaţă cercetată carou A = 5 x 5 m (25 m2)
cantitate pământ excavat carou A = 10 m3
suprafaţă cercetată carou B = 5 x 5 m (25 m2)
cantitate pământ excavat carou B = 30.7 m3
suprafaţă cercetată carou C = 5 x 5 m (25 m2)
cantitate pământ excavat carou C = 17.5 m3
suprafaţă cercetată carou D = 5 x 5 m (25 m2)
cantitate pământ excavat carou D = 12.3 m3
Total excavat = 92.5 m3
Rezultate şi interpretare:
Pe baza descoperirilor din campania anului 2020 s-a putut stabili că întregul complex al praetorium-ului este unul compus din cel puţin 3 zone constructive, care din punct de vedere funcţional pot fi împărţite într-o clădire oficială, probabil de lucru (P1), o zonă rezidenţială cu o mare curte interioară (P2) şi o posibilă palestra (P3). Anul acesta a fost identificată legătura dintre clădirile P2 şi P3, structura P3 rămânând deocamdată incertă. Bazinul cercetat anul acesta este deosebit de bine păstrat; intrarea nu a putut fi identificată în carourile cercetate integral (carourile B şi D), aceasta aflându-se probabil într-unul din celelalte carouri. De asemenea, existenţa unui portic pe latura de vest a curţii mari aparţinând P2, identificat anterior prin cercetări geofizice, a fost confirmat si prin săpături arheologice. Probabil că întreaga zonă a latera praetorii a fost terasată, existând în acest sens elemente arheologice care să susţină un rol dublu al zidurilor perimetrale ale curţii mari, atât de a delimita un spaţiu aparţinând clădirii P2, dar şi un rol structural de a sprijini terasamentele practicate care urmăresc în fond curbele de nivel şi configuraţia naturală a terenului. Din punct de vedere cronologic, deşi există o succesiune constructivă între bazin şi zidul perimetral estic al clădirii P2, nu putem vorbi despre două faze distincte de construcţie în momentul de faţă.
Descoperiri:
Materialul arheologic recoltat este unul relativ bogat şi variat ţinând cont de funcţionalitatea complexului cercetat.
De remarcat cantitatea mare a cupelor şi paharelor de sticlă, unele dintre ele putând fi considerate de lux; atrag atenţia un fragment de bol cu coaste tip Isings 3 (a doua jumătate a sec I p. Chr.) forma care apare relativ bine reprezentata in Dobrogea dar mai puţin in Dacia, o frumoasa cupa semi-sferica cu decor geometric (prima jumătate a sec. II p. Chr.) provenind probabil din atelierele egiptene, sau fragmentele unui platou sau farfurie de mari dimensiuni. Numeroasele fragmente ale unor foi de geam, alături de tencuiala masivă a pereţilor căzuţi pe podeaua bazinului împreună cu o multitudine de cărămizi provenind de la acoperişul bazinului ne permit să intuim caracterul complex al construcţiei de faţă. Alături de aceste materiale care formează majoritatea descoperirilor mărunte, putem menţiona o tabula ansata de bronz, un sestertius emis la Roma în timpul lui Marcus Aurelius, un opaiţ lucrat la roată de provenienţă locală, fragmente de terra sigillata, chei, un jeton de os şi o cărămidă ştampilată fragmentară cu inscripţia (CO)H III.
Tehnici de cercetare:
Săpăturile au fost executată manual, pământul fiind evacuat cu roabele. Toate materialele arheologice au fost înregistrate cu staţia totală. Contextele arheologice au fost înregistrate prin fise de context arheologic (model MoLAS) permiţând astfel elaborarea schemei stratigrafice (Harris Matrix), completate de documentarea topografică şi fotogrametrică a tuturor contextelor cercetate.
Obiectivele cercetărilor viitoare:
În campaniile viitoare vom continua proiectul de cercetare al complexului rezidenţial praetorium, urmărind etapele de construcţie şi cronologia clădirilor şi relaţiile dintre acestea. Clădirile P2 şi P3 vor fi cercetată cu prioritate, încercând stabilirea funcţionalităţii lor şi a relaţiilor dintre acestea. De asemenea va fi terminată cercetarea bazinului şi amenajarea in situ sa pentru a putea fi inclus în traseul de vizitare turistică a sitului.
Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare:
Datorită condiţiilor bune de păstrare a bazinului şi a potenţialului său muzeistic, zidurile descoperite vor fi fost acoperite cu material geotextil şi protejate cu o structură uşoară ce urmează a permite la anul cercetarea în integritate şi punerea în valoare a structurilor constructive mai sus menţionate. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: