Jac | Comuna: Creaca | Judeţ: Sălaj | Punct: Pomet | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5104
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Fortificaţii;
Cod RAN:
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Creaca
Localitate:
Jac
Punct:
Pomet
Toponim:
Porolissvm
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bencze | Ünige | participant | Central European University, Budapest, Hungary |
| Merzenich | Christoph | participant | Computertechnik Erfurt CTE e.K., Germany |
| Döhner | Gregor | participant | Humboldt Universität Berlin, Germany |
| Fiedler | Manuel | participant | Humboldt Universität Berlin, Germany |
| Jahns | Susanne | participant | Humboldt Universität Berlin, Germany |
| Stürmer | Veit | participant | Humboldt Universität Berlin, Germany |
| Gudea | Nicolae | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Oprean | Coriolan Horaţiu | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| De Sena | Eric Charles | participant | John Cabot University Roma, USA |
| Matei | Alexandru | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Csók | Zsolt | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Fischer | Thomas | participant | Universität Köln, Germany |
| Höpken | Constanze | participant | Universität Köln, Germany |
| Bajusz | István | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lăzărescu | Vlad Andrei | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mustaţă | Silvia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pánczél | Szilamér-Péter | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Petruţ | David | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vass | Lóránt | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Dobos | Alpár | participant | Universitatea "Eötvös Lóránd", Budapest, Hungary |
| Wanner | Robert | participant | University of Leicester, UK |
| Vasáros | Zsolt | participant | UTSE Budapest, Hungary |
Raport:
Oraşul roman
A. Forum
Suprafaţa cercetată: S22K = 6,50 x 5,00 m, S22L = 4,50 x 5,00 m, S22M = 4,50 x 5,00 m, S22N = 4,50 x 5,00 m, S23A = 5,50 x 3,00 m, S23B = 4,00 x 5,00 m, S23C = 4,00 x 5,50 m, S30 = 2,00 x 22,00 m, S31 = 4,5 x 7,00 m, S32 = 6,00 x 8,00 m.
În acest an, au fost trasate şi săpate o secţiune (S30/2010) şi nouă casete (22 L, 22K, 22M, 22N, 23A, 23B, 23C, 31, 32) rezultând o suprafaţă de 282 m2. Activitatea s-a concentrat mai ales pe sectorul de V al forum-ului pentru a elucida întrebările ridicate de rezultatele campaniei 2009.
Fazele de construcţie ale forum-uluis-au clarificat în acest an şi se disting după cum urmează:
I. Faza castrului de lemn şi pământ.
II. Prima fază de piatră a forum-ului. Zidărie din pietre de dimensiuni mijlocii, prinse cu mortar roz-gălbui, făţuite cu tencuială galbenă şi albă. Faza acesta cuprinde porticul, curtea şi clădirile anexe.
III. A doua fază de piatră a forum-ului. Zidărie din piatră de dimensiuni mijlocii, neregulate, prinse cu mortar galben, făţuite cu tencuială galbenă. Uneori, asistăm la implantarea cărămizilor, cu scopul de a regulariza asizele de piatră. Anumite clădiri au fost refolosite.
IV. Faza cea mai târzie a forum-ului de piatră prezintă ziduri construite cu pietre neregulate, prinse cu mortar alb, cărămizi şi ţigle refolosite. Mai mult, în anumite cazuri asistăm şi la blocuri de gresie albă şi galbenă sau fragmente de monumente. Această fază, refoloseşte planimetria din faza anterioară; probabil avem de-a face cu reparaţii majore şi nu cu o nouă fază de construcţie propriu-zisă.
Stratigrafia sesizată în interiorul clădirilor este foarte complexă, prezentând următoarele caracteristici: sub un strat gros de sol arat se observă un nivel consistent conţinând mortar alb, omniprezent în forum, interpretat ca faza cea mai târzie de folosire. Sub aceasta este un strat nisipos roşcat-gălbui, rezultat al dărâmăturii masive, asociat cu nivelarea din faza a doua de piatră. Sub aceasta este un strat de sol compact maroniu-negricios, nivelând terenul pentru faza a doua de construcţie. În final, asistăm la nivelul legat de prima fază de piatră, care conţine pietre, ţigle, cărbune şi mortar – uneori departajându-se în două niveluri, unul asociat cu nivelarea terenului, iar altul asociat cu perioada de construcţie şi locuire. Sterilul este reprezentat de argilă maronie compactă, în care se conturează urmele legate de castrul timpuriu.
Au fost trasate patru casete pentru a investiga colţul vestic al forum-ului, în continuarea casetelor C22A şi C22J din campania anului 2009. S-au observat o serie de clădiri (posibile tabernae) al căror plan continuă şi în aceste casete, dar care au fost investigate şi prin 23A şi 23B, în vecinătatea porticus-ului, pe latura deVNV a curţii.
Caseta 22L are dimensiunea de 6,50 X 5,00 m. Ea dezveleşte capătul absidei din faza III (zidărie lată de 0,70 m). Absida prezintă dovezi pentru folosire atât ca şi bazin de apă cât şi o locuinţă într-o fază mai târzie, afirmaţia fiind argumentată de prezenţa unor urme de stâlpi în podeaua de cocciopesto, respectiv o instalaţie de foc, amenajată direct pe elevaţia zidului dărâmat, din tegulae refolosite. Această suprafaţă de cercetare clarifică legătura absidei cu zidul perpendicular din faza a doua (0,75-0,80 m lăţime), care a fost descoperită în caseta 22B/2009. În acest sector, zidul de închidere al absidei, coteşte în unghi drept şi se subţiază până la 0,70 m lăţime. Zidul orientat NE-SV s-a prăbuşit în momentul construcţiei absidei. De remarcat este faptul că s-a găsit podea de tip cocciopesto atât în interiorul absidei, cât şi în exteriorul acesteia, în spaţiul rectangular, la aceeaşi adâncime (-1,23 m). Mai mult de atât, o porţiune din latura de NV a zidului fazei a II-a a fost întreruptă şi demolată până la nivelul podelei, formând astfel un prag podit cu ţigle. Relaţia cronologică între construcţia absidei şi realizarea podelei amintite, rămâne deocamdată neelucidată. La NV de aceste clădiri, s-a conturat un dren, care înaintează în direcţia N - V, paralel cu aceste clădiri. Drenul pare să fi asigurat scurgerea spre şanţul târziu, din ultima fază, găsit în campania anului 2009, în S21.
Caseta 22M are dimensiunea de 4,50 x 5 m şi a fost trasată la NE de caseta 22L. Două faze de construcţie s-au prezentat în acest sector, ambele fiind reprezentate de două nivele de mortar rozaliu. Faza mai timpurie constă în continuarea zidăriei din faza a II-a, orientată N - E şi alte două ziduri perpendiculare, după cum urmează: primul orientat N - V, care intră în profilul de NV al suprafeţei, respectiv al doilea, orientat S - E, ambele având o lăţime de 0,75 m. Zidul din urmă are şi o deschidere, prin care a trecut drenul amintit mai sus. Cea de-a doua fază de construcţie este reprezentată de o absidă cu o zidărie lată de 0,75 m. Este clar însă faptul că această absidă este construită ulterior, deoarece capătul acesteia este adosat la zidul timpuriu, cu tencuială gălbuie. Nu au fost documentate semne care să denote folosirea acestei abside drept bazin de apă.
Caseta 22N are dimensiunea de 4,50 x 5,00 m şi a fost trasată la NE de suprafaţa 22M. La fel ca şi cea descrisă mai sus şi această casetă a surprins două faze de construcţie: este acelaşi zid din faza a II-a, care a fost observat în casetele 22L şi 22M. Faza mai târzie a zidăriei constă în pietre de dimensiuni diferite, legate cu mortar gălbui (faza III). Zidul fazei anterioare (lat de 0,70 m) parcurge un traseu orientat SV - NE, cu o extindere perpendiculară orientată spre S - E. La o distanţă de 2,30 m de zidul orientat S - V, se observă o întrerupere în elevaţie, probabil fiind vorba de un alt prag. Zidul celei de-a doua faze (lat de 0,70 m pe traseul orientat SV - NE şi de 0,60 m lat pe traseul din direcţia opusă) este plasat pe zidul din faza anterioară, deasupra unui colţ închis în unghi drept. Zidul orientat SV - NE este plasat pe o fundaţie aparţinătoare primei faze de piatră, dar nu respectă orientarea acesteia. Zidul orientat SE - NV se află la o distanţă de 0,80 m în direcţia S - V de zidul care corespunde fundaţiei din prima fază. Important de remarcat este faptul că pe nivelul superior (cel care corespunde cu ultimele faze de utilizare a forum-ului), în exteriorul clădirii delimitate de zidurile mai sus descrise, s-a găsit un cuptor amenajat din opt cărămizi de hipocaust plasate vertical, dând formă circulară amenajării.
Caseta 22K are dimensiunea de 4,50 x 5 m şi a fost trasată la NE de caseta 22N. Asistăm la aceeaşi zidărie care este prezentă şi în caseta 22N. Un colţ de zidărie a celei de-a doua faze, care foloseşte mortar rozaliu, a fost suprapus de un alt zid, care, de data asta prezintă mortar alb-gălbui ca liant. La NV de acest zid, s-a conturat un nou canal de dren, realizat din ţigle aşezate vertical.
O serie de alte trei casete au fost trasate perpendicular pe orientarea casetelor din seria 22, pentru a urmări cu exactitate acea structură care a fost afirmată ca fiind zidul porticului, de pe latura de SV a curţii:
Suprafaţa 23A are dimensiunea de 5,50 x 3 m şi aici a fost descoperit un praefurnium aparţinândclădirii săpate prin casetele 22A şi B, în campania anului 2009. În ciuda faptului, că această structură ţine de faza a II-a de construcţie este nesigur în momentul de faţă, cărei subfaze îi aparţine.
Suprafaţa 23B cu dimensiunea de 4.00 x 5.00 m a fost deschisă la SV de 23A, prezentând o stratigrafie complexă, respectiv două faze de construcţie. S-a găsit un zid aparţinând celei de-a doua faze (lată de 0,55-0,70 m), care prezintă un traseu paralel cu cel găsit în 23A (orientat SV - NE), la care a fost adosată o absidă cu structură lată de 0,65 m, descoperită şi în alte campanii anterioare. Pe latura de SV a zidului, a fost adosat un ciot de zidărie, lung de nu mai mult de 1 m. Pe nivelul superior al zidăriilor descrise mai sus, asistăm la un nivel masiv de dărâmătură, rezultat din ultima fază a forum-ului.
Suprafaţa 23C are dimensiunea de 4 x 5,50 m şi a fost deschisă la SV de caseta 23B. Nu s-a găsit nici o structură de zidărie, situaţie ce denotă faptul că ne aflăm în sectorul curţii, unde nu a pătruns zidul porticului, care îşi continuă traseul în direcţia N - E. La adâncimea de -1,50 m, s-a conturat şanţul castrului din prima fază, icul căruia pătrunde la -3,07 m, având o deschidere de 1,80 m în partea superioară.
Alte trei suprafeţe au fost deschise, cu scopul de a clarifica situaţii stratigrafice legate de activităţile de construcţie a porticului.
S30, cu dimensiunea de 2 x 22 m, a fost deschisă la NE de 23B. Doar două structuri de zid au fost găsite în acest sector: continuarea absidei descoperite în caseta 23 B în dreptul m. 0-3, respectiv un zid lat de 0,60 m perpendicular pe direcţia secţiunii, orientat NV - SE, cu traseu spre interiorul curţii. Acest zid aparţine fazelor III şi IV, fiind realizat din pietre aşezate neregulat, lipite cu mortar alb curat, respectiv cărămizi egalizatoare de asize.
S31, cu dimensiunea de 4,5 x 7 m a fost trasată la NE de caseta 30. Pe întreaga suprafaţă a casetei s-a descoperit un sector întreg al zidului porticului, orientat SV - NE, la 3 m distanţă de zidul interior al forului. Structura are o lăţime de 0,60 m, pe care s-a găsit şi o bază de coloană cioplită în gresie albă, cu talpă patrulateră şi 3 inele concentrice în retragere spre partea superioară. Din punct de vedere stratigrafic construcţia zidului porticului se poate lega de faza III a zidului porticului, când a fost adosat un alt zid, perpendicular pe acesta, cu un traseu spre interiorul curţii, paralel cu zidul descris mai sus, din S30.
S32 are dimensiunea de 6 x 8 m a fost trasată la NV de S30. Caseta a avut rolul de a sistematiza extinderea suprafeţelor de cercetare care se concentrează spre interiorul curţii forului. La adâncimea la care s-a ajuns, a fost înregistrat acelaşi nivel masiv de dărâmătură care s-a văzut şi în casetele 23B şi C.
Materialul arheologic recoltat din acest sector constă mai ales în ceramică romană comună, terra sigillata, terra nigra, piese din os şi corn. În ceea ce priveşte materialul arheologic special, putem aminti piese de bronz constând în aplici, un stylus de bronz, respectiv monede de bronz şi argint emise de Antoninus Pius, Septimius Severus, Caracalla.
Zidul de incintă al oraşului roman
Sectorul în discuţie este situat pe latura de NNV a castrului mare. Măsurătorile geomagnetice efectuate în această zonă, respectiv în praetentura şi colţul nord-vestic al castrului, au relevat un aliniament masiv, care urmărea traseul şanţului, respectiv latura exterioară a acestuia, fiind presupus a fi zidul de incintă al oraşului. Presupusul ansamblu al zidului de incintă al oraşului roman a fost cercetat/sondat prin următoarele suprafeţe de cercetare: S1 = 14 x 1,5 m, S2 = 17 x 1,5 m, S3 = 10 x 1,5 m, S4 = 10 x 1,5 m, S5 = 11 x 1.5 m, S6 = 15 x 1,5 m, S7 = 6 x 1,5 m.
S1 a fost trasat la V de colţul sud-vestic al castrului mare şi a vizat surprinderea evoluţiei, respectiv aliniamentul zidului de incintă al oraşului roman. La adâncimea de -0,40 m a fost surprinsă a venă masivă de rocă, faţetată, cu o lăţime de 2,1 m. Din punct de vedere stratigrafic s-a surprins clar faptul că această venă de rocă este acoperită de lutul roşiatic, care de altfel este şi solul steril al zonei. În exteriorul aşa-zisului zid de incintă, la -0,30 m, s-a conturat un cuptor cu planimetrie patrulateră, construit din tegulae implantate în lutul maroniu-roşcat.
S2 a avut ca obiectiv sondarea traseului zidului, mai la N de secţiunea anterioară. Nu a fost surprinsă nici un fel de urmă de zidărie care să denote existenţa unei construcţii legate de zidul de incintă. A fost surprins în schimb, un nivel cu foarte mult material ceramic şi osteologic rulat, această zonă fiind exteriorul şanţului de apărare a castrului mare.
S3. În capătul de E a secţiunii a fost surprinsă o parte din şanţul de apărare (latura vestică) a castrului mare. Acesta a fost săpat în lutul roşiatic local, respectiv tăiată în roca locală sedimentară. Din umplutura şanţului a fost recoltată o cantitate impresionantă de material ceramic şi osteologic.
S4. La N de S3, s-a dorit urmărirea traseului presupusei incinte. În centrul secţiunii (m. 2-8), la -0,60 m, s-a conturat şanţul de apărare al castrului mare. Cu o deschidere la gură de 4 m, adâncindu-se în forma literei ”V” până la adâncimea de -1,90 – 2,20 m, şanţul a fost umplut treptat conform stratigrafiei complexe pe care o prezintă şi a conţinut o cantitate impresionantă de material ceramic, osteologic, respectiv material special, constând în statuete de lut, piese de bronz (monede, aplici, instrumente medicale, accesorii vestimentare).
S5. A fost trasat la o distanţă de 23 m N de S4, pentru a urmări traseul urmei identificate de măsurătorile geomagnetice. Urma presupusului zid de incintă nu a fost surprinsă, dar în schimb au fost recoltate materiale ceramice şi accesorii ceramice de construcţie rulate.
S6. Paralel cu S5 a surprins o serie de complexe arheologice închise, probabil ateliere de produs ceramică. S-au conturat urmele a două cuptoare prăbuşite şi s-a recoltat o cantitate considerabilă de material arheologic.
S7. A fost trasat la 10 m S de S6 pentru a urmări continuitatea complexelor arheologice surprinse în S6, aceste urme fiind întrerupte de un element încă neidentificat în momentul de faţă. Stratigrafia simplă, care constă doar în nivelul vegetal şi stratul gros de lut roşiatic argumentează afirmaţia de mai sus.
Castrul roman – Clădirea B6
Colectiv: Coriolan H. Opreanu – responsabil sector (IAIA Cluj-Napoca), Vlad-Andrei Lăzărescu (UBB Cluj-Napoca)
Suprafaţa cercetată: A1/2010 = 10 x 4 m, A2/2010 = 6 x 2 m.
Obiectivul vizat este reprezentat de clădirea B6 identificată de Nicolae Gudea în secţiunea magistrală S71/1983. Cu acea ocazie s-a constatat că această clădire a fost construită peste via sagularis şi peste valul de pământ aparţinând sistemului defensiv al castrului, drumul mai sus menţionat fiind scos din uz cu această ocazie. Deşi dimensiunile şi forma acestei construcţii nu au fost stabilite, pe planul fortificaţiei publicat de N. Gudea în repetate rânduri (ultima oară în anul 2008), clădirea este reconstituită ipotetic sub forma unei construcţii de mari dimensiuni (aprox. 50 x 10 m) asemănătoare din punct de vedere planimetric unei barăci. Singurul element clar rezultat din S71/1983 este lăţimea complexului.
Principalele obiective ale cercetărilor noastre s-au axat pe determinarea funcţionalităţii şi a cronologiei structurilor arheologice amintite. În vederea verificării stratigrafiei generale din zonă, suprafaţa săpată a fost amplasată în imediata apropiere a vechii secţiuni S71/1983, unde traiectele zidurilor clădirii fuseseră marcate la suprafaţa solului de către autorul cercetărilor anterioare. În acelaşi timp, am încercat să identificăm latura scurtă a clădirii, situată în partea vestică, în apropiere de via praetoria şi de porta praetoria.
Pe baza acordului de cooperare ştiinţifică încheiat în 2010 între Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, specialiştii maghiari au efectuat măsurători geofizice pe suprafaţa castrului cu scopul de a identifica prin metode non-distructive structurile clădirilor romane. Pentru o mai bună poziţionare a suprafeţelor investigate arheologic, precum şi a structurilor constructive descoperite cu această ocazie s-a recurs la utilizarea unei staţii totale tipul Leica TPS400.
Ca urmare a investigaţiilor arheologice efectuate au fost identificate cinci (5) nivele de locuire, acestea fiind puse în evidenţă in special în profilul de V al suprafeţei A1/2010. Primul nivel (context 15) constă într-un strat de lut şi piatră sfărâmată de mici dimensiuni de culoare roşcată, având o grosime medie de 0,06-0,08 m. În timpul funcţionării acestui prim nivel a fost construit zidul identificat în partea de S a suprafeţei (context 9), construit din piatră de râu şi piatră de granit nefasonată împreună cu fragmente mici de cărămidă în tehnica opus incertum. Mortarul utilizat ca liant în cazul acestui zid este de culoare gălbuie, grosimea zidului fiind de aproximativ 0,60 m. Adâncimea de identificare a zidului este de 489,68 m.
Nivelul al doilea (context 14) se prezenta în profil sub forma unui strat compact de pământ cu lentile gălbui şi pigmenţi de cărbune având grosimea medie de aproximativ 0,10 m. Înspre N, din nivelul doi a fost săpat un şanţ (contextul 20) cu adâncimea de aproximativ 1,45 m şi cu o deschidere de cca. 3 m. Şanţul intersectează primul nivel de locuire şi a rămas deschis o perioadă de timp destul de lungă, având în vedere depunerea din icul şanţului, groasă de cca. 0,60 m. Aceasta constă într-un pământ gras de culoare neagră-cenuşie conţinând fragmente ceramice şi resturi osteologice animale, în schimb este de remarcat absenţa totală a pietrelor, cărămizilor şi a pigmenţilor de mortar. Cândva spre finalul perioadei de funcţionare a nivelului doi, şanţul a fost scos din uz fiind umplut în mod intenţionat cu pietre de carieră de dimensiuni mari, mortar şi ţigle fragmentare (context 19), provenite evident dintr-o construcţie ruinată. Acest tip de umplutură a fost, probabil, utilizat ca bază pentru zidul identificat în partea de N a suprafeţei (context 10), imediat în spatele valului de pământ al castrului. Zidul a fost construit din pietre mari de carieră şi pietre de râu având ca liant un mortar de culoare albă. Grosimea medie a zidului este de aproximativ 0,75 - 0,80 m, acesta fiind identificat la adâncimea de 489,73 m.
În vederea amenajării celui de-al treilea nivel de locuire, între cele două ziduri identificate (context 9 şi 10) a fost aşezată o suprafaţă de mortar (context 13) cu grosimi ce variază între 0,10 şi 0,30 m având o suprafaţă nefinisată şi neregulată în care au fost aruncate la întâmplare cărămizi de formă pătrată similare celor utilizate pe post de pilae de hypocaustum. Deasupra suprafeţei de mortar, a fost surprinsă o depunere de pământ negru (context 8) cu grosimea cuprinsă între 0,06 şi 0,18 m foarte bogată în material arheologic şi resturi menajere care constituie stratul de utilizare al celui de-al treilea nivel de locuire. Către finalul nivelului trei, zidul reprezentat de contextul 9 a fost scos din uz, o parte din el prăbuşindu-se şi acoperind contextul 8 în jumătatea sudică, iar o altă parte fiind demantelată şi acoperită în mod intenţionat cu lut roşu.
În jumătatea nordică a suprafeţei a fost observat un strat de nivelare (context 6) din pământ lutos de culoare brună, a cărui grosime ajunge până la 0,30 m. Deasupra acestei amenajări a fost identificată o platformă compactă de mortar, având o formă rectangulară (2,57 x 1,50 m) în plan şi o grosime de aproximativ 0,10 m (context 16) corespunzătoare nivelului patru de locuire. În acelaşi timp zidul din partea nordică (context 10) pare să fi fost refăcut, noua sa elevaţie fiind mai îngustă cu cca. 0,10 m. Deasupra platformei există un strat (context 3) de pământ cenuşiu-albicios având în compoziţie numeroase oase de animale mari şi fragmente ceramice.
Cel de-al cincilea nivel de locuire (context 2) este în realitate o depunere de pământ negru cu piatră şi fragmente de cărămidă, gros de aproximativ 0,35-0,40 m, pe acest nivel, în jumătatea sudică a suprafeţei fiind surprinsă dărâmătura post-romană provenind de la un zid neidentificat în săpătura de faţă, dar situat undeva înspre S, alcătuită din pietre mari de carieră, fragmente de ţigle şi cărămizi, precum şi fragmente ceramice.
Ultima depunere constatată este reprezentată de humus-ul modern (context 1) care prezintă grosimi cuprinse între 0,20 şi 0,50 m.
Ca urmare a metodelor prezentate mai sus s-au putut aduce corecţii cu privire la amplasarea clădirii B6 pe planul general al castrului; aceasta se află în realitate pe aceeaşi linie cu latura din spate a bastioanelor porţii.
În nici una dintre etapele de locuire stabilite nu a fost identificat vreun drum (via sagularis), în poziţia presupusă pentru acesta fiind şanţul umplut cu dărâmătură.
În nivelele de locuire 1 şi 2, spaţiul dintre cele două ziduri cu siguranţă nu a fost acoperit, o posibilă clădire putând fi presupusă doar pentru nivelul de locuire 3, realitate sugerată de existenţa podelei de mortar (context 13) şi a stratului bogat în materiale arheologice (context 8) care se întind neîntrerupt de la un zid la altul. Nivelele de locuire 4 şi 5 aparţin, foarte probabil, din nou unui spaţiu deschis.
Nivelul de locuire 3 conţinea numeroase piese de bronz aparţinând echipamentului militar, vârfuri de suliţă şi de săgeţi de fier, jetoane şi ace de os, precum şi numeroase fragmente ceramice şi resturi osteologice animale. Dintre artefactele cu expresivitate cronologică, amintim o fibulă de bronz cu genunchi databilă în ultimele decenii ale sec. II şi la începutul sec. III şi un fragment de cupă terra sigillata lisă de tip Dragendorff 40, produsă probabil la Rheinzabern începând cu cea de-a doua jumătate a sec. al II-lea. Acest indiciu cronologic, alături de poziţia stratigrafică a nivelului nu confirmă ipoteza conform căreia am avea de-a face cu o clădire romană târzie, ridicată abia spre mijlocul sec. al III-lea, ci de o construcţie mai timpurie. Un fragment de ţiglă ştampilată cu numele legiunii a VII-a Gemina Felix se alătură altora similare descoperite în secţiunea vecină, S71/1983. În aceste circumstanţe nu putem exclude ca la activitatea constructivă din această zonă să fi participat la un moment dat şi vexilaţii ale acestei legiuni.
Un alt element cronologic este fibula de bronz cu corpul puternic profilat şi piciorul trapezoidal databilă în epoca lui Traian şi prima parte a domniei lui Hadrian descoperită în primul nivel de locuire (context 15).
Sector: Castrul roman – Clădirea C3
Colectiv: Nicolae Gudea, István Bajusz, Silvia Mustaţă, Szilamér-Péter Pánczél, Dávid Petruţ, Lóránt Vass, Alpár Dobos, Ünige Bencze, Gregor Döhner, Manuel Fiedler, Susanne Jahns, Veit Stürmer, Thomas Fischer, Constanze Höpken, Christoph Merzenich, Zsolt Vasáros
Săpăturile din vara anului 2010 întreprinse în cadrul proiectului Porolissum 2009-20112 s-au axat pe cercetarea clădirii C3 din castrul auxiliar de pe dealul Pomet. Clădirea situată în latus sinistrum în vecinătatea clădirii comandamentului a fost identificată în 1984 prin secţiunile S84 şi S85. Încăperea subterană are ziduri construite în tehnica opus incertum. Pe baza vechilor cercetări s-a ştiut că lăţimea externă a clădirii este de aprox. 7,5 m, cea internă de aprox. 5,5 m, iar lungimea trebuie să fie de min. 10 m (distanţa dintre S84 şi S85).
Proiectul şi-a propus cercetarea clădirii pentru a clarifica funcţionalitatea ei şi maniera în care structura s-a integrat în ansamblul arhitectural al castrului. Cadrul financiar este asigurat de programul Socrates IP sub forma unui şantier şcoală interdisciplinar şi internaţional.
În vara anului 2008 şi în primăvara anului 2009 s-au efectuat măsurători magnetometrice şi de electrorezistivitate a solului în colaborarea cu Institutul de Geofizică a Universităţii Eötvös Lóránd din Budapesta, iar pe baza măsurătorilor s-a putut aproxima şi lungimea clădirii la 27-28 m.
Pentru a proteja structurile subterane, deasupra zonei care urma să fie cercetată în 2009, s-a construit o clădire provizorie de protecţie de 12 x 20 m, fiind extinsă cu încă 12 x 15 m în 2010.
În 2009 s-au golit cele două secţiuni din 1984 (S84 şi S85) pe o porţiune de 8 m (redenumite G1 şi G2) pentru a verifica stratigrafia şi starea de conservare a structurilor. În ambele secţiuni s-a păstrat podeaua de cărămizi şi o parte din stratul de opus signinum folosit la izolarea pereţilor, zidul exterior al clădirii, iar în G2, pe axa centrală, s-a constatat prezenţa unui bloc de gresie montată în podea (folosit eventual drept fundaţie a unui postament).
În 2009 s-au trasat patru casete (B2, C3, D2, E3) de 4 x 4 m pentru a cerceta interiorul clădirii. În toate casetele s-a putut identifica traseul zidului exterior, izolarea externă hidrofugă, iar după îndepărtarea diferitelor straturi de nivelare şi umplutură, la adâncimi variind între 1,5-2 m, s-a ajuns la straturile de dărâmătură aparţinând clădirii. Cercetările pe aceste suprafeţe au continuat şi în 2010, în caseta B2 atingându-se podeaua.
În 2010 s-au deschis patru casete noi de 4 x 4 m (C2, D3, H3, I2). În C2, D3 şi H3 s-a ajuns la straturile de dărâmătură aparţinând clădirii, iar în I2 s-a ajuns la podea. Ataşat de zidul sudic al clădirii în SI2, pe partea exterioară a zidului, s-a identificat un contrafort construit în tehnica opus incertum, iar în partea interioară, la nivelul podelei, s-a descoperit un tub de ceramică folosit probabil la evacuare apei.
Fragmentele de opus signinum şi de tencuială, respectiv restul materialului special au fost conservate şi restaurate de specialiştii şi studenţii de la secţia de restaurare conservare a Colegiul Tehnic Erfurt. Materialul arheologic va intra în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Paralel cu săpăturile specialiştii şi studenţii de la secţia de arhitectură a Universităţii Tehnice şi de Studii Economice din Budapesta au documentat clădirile conservate din parcul arheologic de la Porolissum pentru a pregăti propuneri de reconstrucţii 3D.
Specialiştii în geofizică de la Universitatea Eötvös Lóránt din Budapesta au efectuat măsurători geomagnetice în praetentura şi latus praetorii din castrul de pe dealul Pomet. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
1.
1. La săpături au participat următorii studenţi, masteranzi şi doctoranzi: Henriette Engel, Robert Haas-Zens, Franziska Lehman, Daniel Mahlack, Martin Ronkowski, Sebastian Stiefel, Juan-Manuel Tablío-Hernandez, Dorothée Zommbronner, Monique Wittig - Berlin; Katharina Büngel, Stefan Franzkowiak, Marie-Hélène Grunwald, Jan Müller, Kevin Otten - Köln; Friederike Junghans, Julia Ziemens - Erfurt; András Szabó, István-Geregő Farkas, Tímea Papp, Barbara Szőlösi - Budapest; Tamás-Károly Balog, Antal-Árpád Bakk, Anna Bajusz, Katinka Bajusz, Mátyás Bajusz, Britta Burkhardt, Ünige Bence, Dan Deac, Mihai Dunca, Andrea Elekes, Réka Éva, Ágota Ferencz-Mátéfi, Emese Hompoth, Daniel Horincar, Enikő Karácsonyi, Lóránd Konyelicska, Timea-Dorottya Kiss, Ştefania Lalu, Angela Lumezeanu, Imre Matka, Mónika Nagy, Koppány-Bulcsú Ötvös, Anamaria-Izabella Pazsint, Kata Sidó, Csaba Szabó, Norbert Szeredai, Noémi Székely - Cluj-Napoca.
2. În proiect colaborează un consorţiu universitar format din Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Universitatea Humboldt Berlin, Universitatea Albertus Magnus Köln, Universitatea Tehnică şi de Studii Economice Budapesta şi Colegiul Tehnic Erfurt, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.