Jac | Comuna: Creaca | Judeţ: Sălaj | Punct: Pomet | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4948
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Castru;
Cod RAN:
| 142159.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Creaca
Localitate:
Jac
Punct:
Pomet
Toponim:
Porolissvm
Localizare:
| 142159.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Oprean | Coriolan Horaţiu | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Cociş | Sorin Ilie | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Lăzărescu | Vlad Andrei | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Stanciu | Ioan | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Pop | Horea Dionisiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Tamba | Dumitru Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Castrul roman. Praetentura dextra (clădirea B6 şi zona limitrofă)
Ca şi în anul precedent, principalul obiectiv al cercetărilor din anul 2012 a constat în determinarea exactă a dimensiunilor reale ale clădirii B6, identificată şi cercetată parţial în săpăturile din anul precedent, precum şi relaţia dintre această construcţie şi sistemul de fortificaţie al castrului. Reperul de bază pentru amplasarea suprafeţelor cercetate a fost constituit de rezultatele prospecţiunilor geofizice realizate anterior şi completate prin noi mijloace tehnice (electrometrie) înainte proiectării săpăturilor din 2012.
În vederea atingerii obiectivelor amintite au fost săpate următoarele suprafeţe: A4 (11 x 10 m începută în anul 2011 şi săpată în 2012 până la adâncimea de 3,5 m), A5 (4 x 9 m) şi A6 (10 x 9 m). Principalul rezultat al cercetărilor a fost descoperirea şi dezvelirea unui bastion de curtină (necunoscut până acum) situat pe latura de nord, între porta praetoria şi colţul de nord-est („Bisericuţă”). Colţul de nord-est al clădirii B6 a fost descoperit încă din campania trecută, cercetările actuale concentrându-se pe completarea planului clădirii şi cercetarea exhaustivă a acesteia. În acest sens, secţiunea A5 a identificat traiectul zidului scurt al clădirii pe latura sa vestică în vreme ce suprafaţa A6 a avut drept scop descoperirea colţului de sud-est al clădirii şi cercetarea unei zone cât mai mari din interiorul acesteia.
Campania arheologică din anul 2012 a elucidat dimensiunile şi tehnica de construcţie a clădirii B6. Ne aflăm în faţa unei construcţii rectangulare cu ziduri de piatră având dimensiunile de 25 x 10 m (poziţionată între porta praetoria şi bastionul de curtină nou identificat în anul 2011). Zidurile exterioare avea grosimea de circa 0,80 m fiind realizate în tehnica opus incertum din piatră de granit provenită din cariera vecină. O menţiune specială se referă la tehnica de construcţie a colţurilor clădirii. Ambele colţuri situate pe latura de est a clădirii au fost concepute identic: au fost identificate deocamdată cel puţin 3 asize alcătuite din pietre mari de gresie de culoare alb-gălbuie, relativ friabilă, cioplite în blocuri cu feţe perfect fasonate cu dalta, având dimensiunile 0,90 x 0,60 x 0,40 m. Această gresie provine de asemenea dintr-o sursă locală situată şi ea în imediata vecinătate a castrului. Aceeaşi tehnică de edificare a fost documentată la colţurile primei faze de piatră a clădirii comandamentului (principia) datată de autorii săpăturilor în vremea lui Hadrian, ceea ce sugerează posibila lor contemporaneitate.
În suprafaţa A4 au fost de asemenea surprinse urmele fazei de lemn şi pământ a castrului. A fost secţionat valul de pământ constatându-se că este vorba despre o amenajare din glii (caespites) suprapuse şi tasate. Insuficient documentată şi înţeleasă este o structură arheologică alcătuită dintr-o dărâmătură masivă de piatră şi mortar situată în spatele zidului de incintă al castrului şi aparent suprapusă de valul de pământ. Dintr-o fază ulterioară valului, este evident bastionul de piatră. În interiorul său nu există un nivel ferm de călcare, singurele concluzii certe fiind acelea că acesta a avut o singură fază constructivă şi probabil doar partea inferioară a fost construită din piatră.
Planul clădirii B6 a fost completat cu ajutorul informaţiilor provenite dintr-o nouă secţiune, A5. Aici, în apropierea porţii praetoria, situaţia stratigrafică şi gradul de conservare a monumentului sunt total diferite faţă de latura opusă. Zidul clădirii a fost dezafectat în antichitate, din acesta păstrându-se doar un singur rând de pietre. Deasupra a fost aşezat un strat masiv de nivelare alcătuir din lut roşu. Peste acest nivel, se aşează dărâmătura clădirilor situate la sud de B6.
Suprafaţa A6 a urmărit stabilirea stratigrafiei interne a clădirii B6. Cu această ocazie am constatat că zidul estic (cel scurt) al clădirii s-a prăbuşit la un moment dat în epoca romană nefiind refăcut , dărâmătura acestuia nefiind îndepărtată. Deasupra acestui strat masiv de dărâmătură există un altul, alcătuit din pământ pigmentat, conţinând mult material arheologic din care menţionăm două fibule de factură barbară databile începând cu prima jumătate a secolului al III-lea p.Chr. Nivelul de călcare al clădirii se afla imediat sub stratul de dărâmătură neputându-se vorbi despre existenţa unei podele propriu-zisă, ci sub forma unor pete de mortar deasupra cărora exista o depunere de pământ negru, bogat în material arheologic, cu grosimea de aproximativ 0,15 m. acest strat a fost identificat şi în porţiunea de clădire cercetată în anul 2010.
Pe acest nivel de călcare se găseau aproximativ 90 de proiectile rotunde, cioplite din gresie, având diametrul de 0,10-0,15 m, utilizate probabil pentru maşinile de luptă. Această descoperire este extrem de relevantă întrucât, pe de-o parte proiectilele s-au găsit într-un nivel sigilat de dărâmătura clădirii, pe de alta ele par să fi fost aşezate fie pe un fel de poliţe de lemn sau în interiorul unor lăzi de lemn. În acest fel ne putem forma o părere cu privire la funcţionalitatea acestui edificiu; cu siguranţă în apropiere apărătorii castrului utilizau maşini de luptă care aruncau peste ziduri astfel de proiectile. Destinaţia clădirii atâta vreme cât aceasta a funcţionat în mod efectiv, era foarte probabil aceea de a servi ca depozit pentru proiectile, alte arme şi echipament militar, precum şi pentru depozitarea maşinilor de luptă atunci când acestea nu erau folosite.
O altă importantă realizare a campaniei din anul 2012 a constat în elaborarea unui nou plan al castrului şi a întregului sit arheologic, cu amplasarea corectă a noilor structuri descoperite precum şi corelarea acestor date cu prospecţiunile geofizice.
Săpătura arheologică a fost realizată prin intermediul unor suprafeţe, planul adâncimile şi materialul arheologic fiind înregistrate cu ajutorul unei staţii totale. Cercetarea a fost documentată cu planuri, profile, fotografii precum şi utilizându-se fişele de înregistrare a contextelor stratigrafice după modelul MoLAS. Materialele arheologice au fost înregistrate într-o bază de date, precizându-se pe lângă descrierea lor şi poziţionarea exactă cu ajutorul coordonatelor geografice.
În campania viitoare principalul obiectiv va consta în cercetarea integrală a clădirii B6 în vederea stabilirii cât mai exacte a destinaţiei şi a etapelor sale de funcţionare, precum şi clarificarea relaţiilor cronologice şi spaţiale dintre aceasta şi elementele de fortificaţie ale castrului şi a celorlalte clădiri apropiate. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin