Jac | Comuna: Creaca | Judeţ: Sălaj | Punct: Pomet | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5336
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată; Locuire militară; Castru; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 140734.08 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Creaca
Localitate:
Jac
Punct:
Pomet
Sector:
Castrul roman - Drumurile romane
Toponim:
Porolissum, Moigrad
Localizare:
| 140734.08 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pop | Horea Dionisiu | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pripon | Emanoil | responsabil sector | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Deac | Dan | responsabil sector | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Tamba | Dumitru Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Cercetarea arheologică a avut drept scop dezvelirea traseului drumului roman din castru (via praetoria, via principalis sinistra şi via decumana), ca parte integrantă a Proiectului “Circuitul castrelor din Sălaj”, iniţiat de Consiliul Judeţean Sălaj. Lucrările de decopertare a drumului din castru au debutat în data de 27 iulie 2014 şi s-au încheiat la 10 octombrie 2014.
a.) Via decumana
Pentru atingerea obiectivului propus, au fost trasate 9 unităţi de cercetare numerotate de la S I la S IX. Dimensiunile: 10 x 5 m. Intervalele dintre ele (martor) au fost de 0,50 m. Numerotarea suprafeţelor de cercetare şi a carourilor a început din spatele clădirii comandamentului (de la baza zidului) şi a continuat până la porta decumana, situată pe latura de SV a castrului.
Stratigrafia acestui sector a fost relativ simplă. În 7 dintre cele 9 unităţi cercetate (S1-S5 şi S7-S 8) a fost constată următoarea situaţie startigrafică:
- 0,00 m – 0,20 m humus
- 0,20 – 0,60/0,75 m sol negru pigmentat, cu mult material arheologic scurs de pe panta versantului.
Drumul este mărginit pe ambele laturi de blocuri masive din piatră de carieră, de formă patrulateră. Pe amândouă laturile au fost aşezate blocuri de mari dimensiuni (pâna la 0,80 x 0,40 x 0,25 m) cu feţele drepte, iar în interior se află dale din piatră de dimensiuni diferite, de formă mai mult sau mai puţin patrulateră. Axul drumului este marcat de un şir de blocuri de piatră, cu o uşoară alveolare orientată pe direcţia drumului, cu rol de scurgere a apei. Blocurile de piatră au fost aşezate pe un strat de nisip şi pietriş ce măsoară până la 0,35 m în zona maximei bombări.
În zona secţiunilor S1 – S4 drumul este foarte puţin păstrat, piatra fiind scoasă şi folosită ca material de construcţie. În schimb, în zona secţiunilor S 5 şi în special S7 – S 9, drumul este aproape intact pe o lungime de 30 de m.
Pe latura de NV, în zona secţiuni S6, dincolo de rigolă se profilează zidul unei clădiri situate pe un bot de deal din imediata vecinătate a drumului. Dărâmătura provenită de acest edificiu a salvat practic o porţiune a drumului de jefuitorii de piatră.
În secţiunea S9, aproape de baza pantei depunerea de sol măsoară până la 1,40 m înălţime. În capătul sudic al suprafeţei a fost surprins un strat consistent de piatră şi tiglă provenit din ruinarea lentă a bastioanelor porţii decumana.
Materialul arheologic recoltat cu ocazia cercetării drumului ce duce spre porta decumana provine de la clădirile aflate în partea de sus a pantei, şi constă în cărămizi, ţigle, fragmente arhitectonice, fragmente de vase ceramice, cuie, piroane, scoabe, obiecte din bronz, fier şi 4 monede. Artefactele descoperite pe drum şi în zona rigolelor poate fi datat într-o perioadă foarte lungă de timp, de pe la jumătatea secolului II p. Chr. până după mijlocul secolului III p. Chr.
b.) Via principalis sinistra
Măsurătorile geomagnetice nu au evidenţiat prezenţa blocurilor de piatră din pavajul drumului. Ca atare am deschis pentru început două unităţi de cercetare pe sectorul de drum paralel cu clădirea comandamentului (SI – SII), cu dimensiunile de 10 m x 5 m fiecare. Deoarece nu au fost evidenţiate nici măcar
urme din fundaţia drumului, am efectuat patru sondaje la distanţe de 20 de m unul de altul, trei perpendicular pe axul drumului, cu dimensiunile de 2 m x 5m iar al patrulea paralel cu acesta, cu dimensiunea de 10 m x 2 m. Nici pe aceste sectoare ale drumului roman nu au fost evidenţiate dale din piatră sau urme de amenajare a patului rutier cu nisip sau pietriş.
c.) Via praetoria
Cercetarea şi punerea în evidenţă a acestui sector de drum a implicat deschiderea unui număr de şapte suprafeţe de cercetare, numerotate dinspre clădirea comandamentului către porta praetoria. În primele două suprafeţe cercetate (S I – S II) nu am surprins deloc elemente ale drumului roman, respectiv dale din piatră sau urme ale patului rutier amenajat cu nisip sau pietriş (Foto 13). În suprafeţele de cercetare numerotate în continuare cu S III - S V, au fost puse în evidenţă zone în care s-au păstrat doar blocurile de piatră ce mărginesc lateralele drumului. În schimb, pe sectorul cuprins între suprafeţele S VI – S VII drumul roman este
foarte bine păstrat, îndeosebi pe zona acoperită iniţial de dărâmătura provenită de la o construcţile dispuse paralel cu calea de acces către comandament.
Materialul arheologic recoltat cu ocazia cercetării drumului ce intră prin porta praetoria şi duce către comandament este bogat şi constă în cărămizi, ţigle, fragmente arhitectonice, fragmente de vase ceramice, cuie, piroane, scoabe, obiecte din bronz, fier, o monedă, o fibulă şi foarte multe fragmente de la o statuie colosală (sau mai multe) din bronz, unele cu urme de aurire. Între acestea se remarcă un fragment din zona umărului, cu dimemsiunile de 30 cm lungime şi 15 cm lăţime.
Decopertarea drumului roman din castrul de la Porolissum, contribuie cu siguranţă la creşterea atractivităţii acestui obiectiv pentru turiştii români şi străini, stârnind în acelaşi timp curiozitatea şi admiraţia vizitatorilor. Cercetările arheologice intreprinse pe via decumana, au pus în evidenţă existenţa unui zid ce ţine de o clădire situată în imediata vecinătate a drumului, aspect sugerat înainte, atât de configuraţia terenului cât şi de măsurătorile geomagnetice. Supravegherea arheologică de pe via principalis sinistra a evidenţiat faptul că întregul sector de drum a fost supus unui proces de spoliere sistematică a suprastructurii (dalelor din piatră), urmată de erodarea până la dispariţia totală a patului rutier (realizat din nisip şi pietriş). Supravegherea arheologică de pe via praetoria a vizat o zonă cercetată într-o bună măsură anterior (1943, 1977 - 1983). Pe lângă punerea în valoare a segmentului de drum relativ bine păstrat, ce iese prin porta praetoria şi se îndreaptă către comandament, a fost recoltat şi un bogat material arheologic din care amintim fragmente de statui imperiale din bronz, fragmente de statuete, o fibulă din bronz şi câteva monede.
Materialele arheologice recoltate cu ocazia cercetării celor trei sectoare de drum din castru provin de la clădirile aflate în partea de sus a pantei sau în imediata vecinătate a căilor de acces din epocă şi constau în cărămizi, ţigle ştampilate, fragmente arhitectonice, fragmente de vase ceramice, monede, cuie, piroane, scoabe, obiecte din bronz şi fier. Artefactele descoperite pe drum şi în zona rigolelor pot fi datate într-o perioadă foarte lungă de timp, de pe la jumătatea secolului II p. Chr., până după mijlocul secolului III p. Chr.
Materialele arheologice descoperite pe parcursul campaniei de supraveghere sunt depozitate la Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: