Castrul roman: Praetentura dextra (clădirea B6) şi retentura sinistra (clădirea C8 şi zonele limitrofe) Obiectivele cercetării: Ca şi în anul precedent, principalul obiectiv al cercetărilor din anul 2013 a constat în determinarea exactă a dimensiunilor reale ale clădirii B6, identificată şi cercetată parţial în săpăturile din anul precedent. În cadrul proiectului multianual de cercetare dedicat aşa- numitelo...r „clădiri târzii” amplasate peste via sagularis şi valul de pământ, am început cercetările şi la clădirea C8 din retentura sinistra, identificată încă din anii `80. Reperul de bază pentru amplasarea suprafeţelor cercetate l-au constituit rezultatele prospecţiunilor geofizice realizate anterior şi completate prin noi mijloace tehnice (electrometrie) înainte proiectării săpăturilor din 2013. Cu această ocazie a fost cercetată în amănunt zona praetorium-ului, fiind realizat un plan de detaliu al clădirii. Rezultatele şi interpretarea lor: În vederea atingerii obiectivelor amintite au fost săpate următoarele suprafeţe: A7/B6 (12,5 x 5 m până la adâncimea de 2,5 m), şi A1/C8 (7 x 4 m, până la adâncimea de circa 3,5 m). Principalul rezultat al săpăturilor a fost cercetarea integrală a clădirii B6 şi identificarea peretelui care compartimenta structura în două părţi separate situat aproximativ la jumătatea laturii lungi a clădirii. Odată cu cercetarea suprafeţei A7 a putut fi completat şi întregit planul general al clădirii precum şi stabilirea stratigrafiei generale a acesteia. Ne aflăm în faţa unei construcţii rectangulare cu ziduri de piatră având dimensiunile de 25 x 10 m (poziţionată între porta praetoria şi bastionul de curtină nou identificat în anul 2011) fiind compusă din două camere relativ egale. Zidurile exterioare aveau grosimea de circa 0,80 m fiind realizate în tehnica opus incertum din piatră de granit locală. O menţiune specială se referă la tehnica de construcţie a colţurilor clădirii. Ambele colţuri situate pe latura de est a clădirii au fost concepute identic din blocuri mari de gresie, cioplite cu feţe rectangulare. Zidul intern destinat compartimentării clădirii a fost construit în tehnica opus incertum din aceleaşi materiale de construcţie din care a fost construită întreaga clădire. Suprafaţa cercetată în acest an a completat cu noi situaţii arheologice observaţiile efectuate în anii trecuţi, respectiv faptul că zidul estic (cel scurt) al clădirii s-a prăbuşit la un moment dat în epoca romană nefiind refăcut, dărâmătura acestuia nefiind îndepărtată. De asemenea, au fost confirmate observaţiile din 2010 referitoare la existenţa unor etape constructive diferite între zidurile de N şi S ale clădirii. Deasupra acestui strat masiv de dărâmătură există un altul, alcătuit din pământ pigmentat, conţinând mult material arheologic databil pe parcursul secolului al III-lea p. Chr. Nivelul de călcare al clădirii se afla imediat sub stratul de dărâmătură neputându-se vorbi despre existenţa unei podele propriu-zise, ci sub forma unor pete de mortar deasupra cărora exista o depunere de pământ negru, bogat în material arheologic, cu grosimea de aproximativ 0,15 m. acest strat a fost identificat şi în porţiunea de clădire cercetată în anul 2010. Şi anul acesta au fost recoltate în jur de 20 de proiectile rotunde cu diametrele cuprinse între 0,10-0,15 m, utilizate probabil pentru maşinile de luptă, o situaţie care ridică numărul unor astfel de artefacte recoltate din camera de E a clădirii B6 la aproximativ 120, o realitate care întăreşte convingerea că ne aflăm în faţa unui depozit pentru proiectile, alte arme şi echipament militar, precum şi pentru depozitarea maşinilor de luptă atunci când acestea nu erau folosite. Cel de-al doilea obiectiv al campaniei din acest an a fost verificarea unei alte clădiri, poziţionată în zona porţii principalis sinistra a castrului, similară din punct de vedere structural cu clădirea B6. Dispusă perpendicular pe latura de NV a perimetrului de incintă a castrului mare, aceasta porneşte de pe „coama” valului către interior, pe o direcţie NV-SE. Săpătura a dezvelit colţul de SE al edificiului identificat prin intermediului prospecţiei geofizice. Analiza grundurilor succesive dar mai ales a profilelor au permis o serie de observaţii privind fazele constructive şi a evoluţiei zonei în epoca romană. Au putut fi identificate cel puţin două faze distincte din punct de vedere cronologic după cum urmează: într-o primă etapă în această zonă a fost amenajat agger-ul castrului, supraînălţat cu pământul excavat din şanţul situat în faţa sa pentru ca în cea de-a doua fază, arealul să fie nivelat spre interiorul castrului, creându-se o zonă cu pantă redusă, pe care se va ridica o construcţie rectangulară, din care a fost dezvelită aproape integral latura scurtă şi o mică porţiune din latura sa lungă. Clădirea suprapune valul castrului, în care îi este săpată fundaţia. În profilul de NE a fost identificată urma unui zid scos, dispus paralel cu „coama” valului, care pare a fi latura de NV a clădirii. Latura scurtă, dispusă perpendicular pe val, urmează panta acestuia. Se păstrează doar nivelul fundaţiei, puţin adânci (15-25 cm de la nivelul de călcare actual), din piatră de carieră legată cu mortar. Aceasta se adânceşte spre colţul clădirii, aici păstrându-se şi resturi din prima şi eventual a doua asiză a elevaţiei sale. La intersecţia cu cel de-al doilea zid, urmele acestor asize dispar, putându-se presupune existenţa unui prag. Fragmentul de zid de pe latura lungă a construcţiei are o structură destul de diferită. În primul rând fundaţia este mult mai adâncă, fiind observată o mai mare grijă în aranjarea asizelor, în special la colţul clădirii. Tipul de piatră şi mortarul utilizat par totuşi aceleaşi. Acest fragment de zid este înclinat spre exterior,spaţiu în care trebuie să presupunem existenţa unui drum de acces O altă importantă realizare a campaniei din anul 2013 a constat în elaborarea unui nou plan al castrului şi a întregului sit arheologic, cu amplasarea corectă a noilor structuri descoperite precum şi corelarea acestor date cu prospecţiunile geofizice, obiectivul cel mai intens cercetat prin mijloace non-invazive fiind praetorium-ul. Tehnici de cercetare utilizate: Săpătura arheologică a fost realizată prin intermediul unor suprafeţe, planul adâncimile şi materialul arheologic fiind înregistrate cu ajutorul unei staţii totale Leica TS06. Cercetarea a fost documentată cu planuri, profile, fotografii precum şi utilizându- se fişele de înregistrare a contextelor stratigrafice după modelul MoLAS. Materialele arheologice au fost înregistrate într-o bază de date, precizându-se pe lângă descrierea lor şi poziţionarea exactă cu ajutorul coordonatelor geografice. În ceea ce priveşte metodele de teledetecţie şi investigare non- invazivă a structurilor arheologice îngropate, care compun complexul arheologic de la Porolissum, a fost continuată seria de prospecţii geofizice prin mijloace electrometrice în special în zona praetorium- ului. Cu această ocazie au fost utilizate două metode, respectiv 8 profile de rezistivitate plasate în puncte cheie relevate de investigaţia magnetometrică, în vederea stabilirii suprapunerilor anumitor structuri, dar mai ales pentru identificarea adâncimilor maxime la care sunt situate structurile romane. Bazându-ne pe aceste informaţii a putut fi calculată adâncimea ideală pentru cea de-a doua metodă folosită, respectiv inducţia electrică. Pe baza celor două tipuri de analiză au putut fi aduse noi informaţii în ceea ce priveşte structura şi planul complet al praetorium-ului de la Porolissum. Doar spaţiul de nord- est al acestui complex nu a oferit rezultatele aşteptate, fapt datorat în principal dărâmăturilor masive din acea zonă. Din acest motiv a fost începută o campanie de profilare din metru în metru a zonei de interes pentru ca ulterior prin interpolarea datelor să se poată crea un model vizual al datelor, la diferite adâncimi, în speranţa unor rezultat mai bune. Această acţiune nu a putut fi terminată cu ocazia acestei campanii arheologice, motiv pentru care va fi continuată şi anul viitor. Concomitent, informaţiile arheologice şi geofizice au fost completate prin mijloace de investigare la scară largă prilejuite de analizele de tip LiDAR pe o suprafaţă totală de 10km2, care a cuprins atât zona sitului devenit rezervaţie arheologică, dar şi arealul acoperit de pădure situat în faţa acestuia. Cu această ocazie au putut fi cartate foarte exact principalele structuri care compun sistemul defensiv avansat al zonei (împreună cu toate elementele sale componente – turnuri de observaţie, val, şanţ sau ziduri) precum şi castrul de pe Citera şi posibile fragmente ale drumului roman. Obiectivele cercetărilor viitoare: În campania viitoare principalul obiectiv va consta în finalizarea clădirii B6 în vederea stabilirii cât mai exacte a destinaţiei şi a etapelor sale de funcţionare, precum şi clarificarea relaţiilor cronologice şi spaţiale dintre aceasta şi elementele de fortificaţie ale castrului şi a celorlalte clădiri apropiate. De asemenea, va fi definitivat planul clădirii C8, prin dezvelirea celorlalte colţuri şi se va stabili cronologia ei. Vor fi efectuate primele sondaje şi în clădirea C1 din apropierea porţii principalis dextra. Pentru verificarea rezultatelor prospecţiilor geofizice din oraşul roman se vor săpa suprafeţe peste incinta dublă şi în alte locuri unde există situaţii de suprapuneri de clădiri. Sondaje arheologice vor avea loc şi în zona elementelor avansate de apărare din faţa castrului pentru verificarea unor turnuri şi alte elemente defenssive care au fost surprinse în scanarea aeriană LiDAR din anul 2013.