Scurt istoric Oraşul antic Tibiscum era situat pe graniţa de vest a provinciei Dacia, într-o zonă depresionară, traversată de râul Timiş (Τιβισκος) şi Bistra. Aşezarea a avut la început statutul de vicus militar, iar la începutul secolului III p. Chr. primeşte statutul de municipium, în timpul împăratului Septimius Severus (193 – 211 d. Chr Pe parcursul secolului al III-lea municipiul roman Tibiscum cunoaşte ...o dezvoltare deosebită reprezentând unul din cele mai importante oraşe din Provincia romană Dacia. Ruinele antice se află răspândite astăzi pe raza satelor Jupa şi Iaz (Caraş-Severin). Din păcate o mare parte din vestigiile romane (mai bine de 75 %) au fost distruse de cursul fluctuant al râului Timiş. Cercetările arheologice sistematice sunt iniţiate şi conduse de profesorul Marius Moga, până în anul 1976, când responsabilitatea ştiinţifică a şantierului îi revine Doinei Benea, iar din anul 2011 cercetările arheologice la Tibiscum sunt coordonate de dr. Adrian Ardeţ de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş. Obiectivele cercetării - Continuarea cercetărilor arheologice La edificiul descoperit în anul 2016 şi la clădirea XV, din cadrul aşezării civile de la Tibiscum - Jupa - Cercetări arheologice în cadrul castrului roman de la Tibiscum - Jupa, cercetarea sistemului defensiv şi a laturii nordice a castrului - Cercetarea arheologică a sistemului defensiv al oraşului/ zidul de incintă de la Tibiscum – Jupa - Realizarea de cercetări arheologice non- destructive (cercetări geo-fizice şi geo-magnetice) în cadrul siturilor de la Tibiscum – Jupa şi Tibiscum – Iaz - Cercetarea arheologică a necropolei romane de la Tibiscum – Iaz - Punerea în valoare atât turistică şi muzeală a Rezervaţiei Arheologice de la Tibiscum Rezultate şi interpretarea lor Campania arheologică din anul 2018 a fost deschisă luni 02 iulie 2018 şi s-a desfăşurat până pe data de 28 septembrie 2018, pe patru sectoare distincte, trei aflate în interiorul rezervaţiei arheologice, al patrulea sector fiind în necropola romană de la Tibiscum – Iaz. Tibiscum Jupa, Sector 1 Responsabil sector: Lucia Carmen Ardeţ, membrii: Dimitrie Pavel Negrei şi Iulian Leonti Urmare a finalizării programului de cercetare non intrusivă dintre Universitatea Warşovia şi Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, respectiv Universitatea de Vest din Timişoara, în anul 2016 s-a materializat prin deschiderea a două secţiuni aflate la nord de incinta castrului militar. Secţiunea S/1 orientată nord-sud care are dimensiunile de 21 X 1.5 m şi secţiunea S/2 orientată est – vest care are dimensiunile de 8 X 2 m. După înlăturarea gliei moderne au apăru fundaţiile din piatră de râu ale unei construcţii patrulateră cu dimensiunile aproximative de 8 X 8 m, aflată la 50 de metrii de incinta nordică a castrului militar. Cele trei ziduri au grosimea de 0,80 m şi reprezintă fundaţia construcţiei din piatră de râu din care s-au mai păstrat doar trei rânduri de piatră de râu legată cu mortar. Cercetările din anul 2016 s-au oprit la adâncimea de 1.20 m surprinzându-se două nivele reprezentate printr-un strat de pământ cu lut de cca. 0,30 m, care acoperă un nivel de 0,40 m care reprezintă stratul de distrugere a construcţiei din lemn. Menţionăm ca acest nivel acoperă podeaua din lut ce este arsă, urmare a unui puternic incendiu. Pe această podea a fost descoperită o structură circulară cu diametrul aproximativ de 1,40 m formată dintr-o bază de cărămidă care este înconjurată de fragmente prelucrate din cărămidă sub forma unui arc de cerc. În centrul acestei amenajări, cărămizile sunt sparte ca urmare a prezenţei în antichitate a unui stâlp de susţinere, probabil pentru o „masă circulară. Cercetările din campania 2017 s-au concentrat în mod special pentru dezvelirea parţială a construcţiei atât în interior cât şi în exteriorul acesteia, materializate printr-o suprafaţă de 12 X 6 m. (Su.1/2017). În urma cercetărilor arheologice pe lângă cele trei ziduri dezvelite în campania anterioară a mai fost decopertat şi cel de-al patrulea zid tot din piatră de râu, ce conţine foarte puţin mortar. În anul 2018 au fost continuate cercetările în Su1/2017 şi a fost deschisă o nouă suprafaţă, cu dimensiunile de 5 x 4 m, numerotata Su2/2018. Cele două suprafeţe aflându-se pe latura de sud- vest a clădirii şi fiind despărţite de un martor cu o lăţime de 1 m. În această campanie a fost dezvelit zidul, aflat pe latura de sud-vest, care are o lungime de 8,30 m şi lăţimea de 0,80 m, în Su2/2018, zidul este distrus, păstrându-se doar patul fundaţie format din nisip şi pietriş. Suprafaţa Su1 /2017 a fost cercetată până la adâncimea de 0,90 m, dezvelind fundaţia unui perete din lemn, care despărţea două încăperi, reprezentând faza a două de lemn a construcţiei. În suprafaţa Su.2/2018, atât în interiorul clădirii, cât şi în exteriorul ei, s-a ajuns la adâncimea de 1,90 m, oprindu-ne pe podeaua unei construcţii din lemn, reprezentând cel mai probabil prima faza de lemn, de la Tibiscum. (Fig. 2-3) În această suprafaţă, Zidul 1, surprins în S1/2016 se păstrează mult mai bine, fiind distrus doar la colţul cu Z4. (Fig. 1) Din punct de vedere stratigrafic menţionăm următoarele. La adâncimea de 1,90 m. se află prima faza de lemn. În care am descoperit fundaţiile din bârne arse ce reprezintă talpa construcţiei din lemn. (Fig. 3) În exteriorul clădirii, în carourile 6 D-E, la adâncimea de 1,40 m, a fost descoperită o structură patrulateră din piatră de carieră, ce are lungimea de 1,50 m. şi lăţimea surprinsă în săpătură de 1,00 m, grosimea este de aproximativ 0,30 m. Această amenajare taie fundaţiile construcţiei din prima fază de lemn. În interiorul acesteia a fost descoperite fragmentele unei amfore de tip agora 65-67, cu o singură toartă, datată în secolele I-II d.Hr. Prima fază este acoperită de un nivel de dărâmătură, constând în chirpici, şi mult lemn ars, cu o grosime de 10 cm. Peste acest strat se află un nivel de chirpici, provenit de la pereţii clădirii, cu grosime de 10-15 cm. Între 1,40 m. şi 1,10 m. se află un strat compact, de pământ de culoare galbenă, amestecat cu nisip. Peste acest strat se află o podea din lut galben, cu o grosime de aproximativ 15 cm, reprezentând faza a doua de lemn, Această podea este acoperită de un strat de nivelare, cu o grosime de circa 35-40 cm, având în componenţă pietriş, nisip, mortar şi fragmente de cărămidă. Stratul de amenajare este acoperit de podeaua fazei a treia de lemn, cu o grosime de 20 cm, constând din lut galben. În această podea a fost surprins un perete intermediar din chirpici, cu grosimea de aproximativ 20-25 cm. acest perete se compune dintr-o peliculă exterioară din lut, de aproximativ 3 cm, ce reprezintă finisajul peretelui. În interior se observa urmele gropilor de par. Acest nivel este acoperit de un strat de dărâmătură, format din chirpici şi având o grosime de aproximativ 22 cm, care este acoperit de glia modernă. Fundaţia construcţiei este din piatră de râu, legată cu mortar, din care s-au mai păstrat doar trei rânduri. Aceste ziduri acoperă până la adâncimea de 1,20 m straturi succesive de pietriş, nisip, piatră de râu care fac parte din patul fundaţiei din piatră şi taie ultimele două faze de lemn, ce credem că stau la baza construcţie din piatră. Tibiscum Jupa, Sector 2 Responsabil sector: Mariana Crânguş, membrii: Doina Benea şi Atalia Ştefănescu. În campania din 2018, în zona cercetată de UVT din vicus, s-a continuat identificarea elementelor component ale edificiului XV. Au fost trasate două suprafeţe. S1/2018 a avut dimensiunile de 5x3 m şi a fost dispusă la 0,50 m de S2/2017. În interiorul acestei suprafeţe am surprins colţul de NV al edificiului, la adâncimea de 0,30 m. Cele două ziduri care închid clădirea pe laturile de nord, respectiv de vest, sunt construite în aceeaşi tehnică, anume din piatră de râu legată cu mortar. Lăţimea zidului de nord este de 0,80m, iar a celui de vest de 0,90 m. Din acestea se mai păstrează 4 asize din elevaţie. În această suprafaţă am surprins o intervenţie mai veche, în zonă, necunoscută nouă, intervenţie care a distrus o parte din zidul vestic pe o lungime de 0,70-0,8 m. Această intervenţie se poate observa pe profilul de sud şi pe cel de est. Până în acest moment putem spune că latura de nord a clădirii a fost cercetată în totalitate, remarcându-se aşa cum am menţionat şi în rapoartele anterioare o depunere intenţionată de vase ceramice găsite de noi sub forma fragmentelor ceramice de-a lungul întregului zid, cu urme mai reduse cantitativ la conţurile pe care acest zid le face în mod firesc cu zidurile de est, respectiv de vest. S2/2018 a avut dimensiunile de 6x2,5 m şi a fost dispusă în continuarea lui S1/2017 lăsând între cele două un martor de 0,5 m. Aici a apărut aşa cum era şi normal continuarea zidului care desparte latura de nord a clădirii în două spaţii egale, posibil acestea fiind cellae-le edificiului de cult. Lăţimea acestui zid este de 0,80 m. Starea sa de păstrare este precară. În interiorul acestor două spaţii a apărut o monedă ilizibilă, precum şi partea inferioară dintr-un opaiţ cu urmele unei ştampile de meşter pe care însă nu o mai putem citi. De asemenea, tot aici a apărut un fragment de cărămidă care mai păstrează doar literele....CH, posibil să fie vorba de [P]CH. Campania din anul 2018 a adus încheierea cercetării laturii de nord a clădirii, urmând ca în campaniile viitoare să ne concentrăm atenţia asupra jumătăţii de sud a clădirii. Tibiscum Jupa, Sector 3 Responsabil sector Simona Daniela Glicheria Regep, membru: Doina Benea Cercetările arheologice din anul 2018 au continuat investigarea sectorului de nord-vest al castrului mare, prin extinderea săpăturilor pe axa ce leagă colţul de nord-vest al castrului mare de colţul de nord-vest al comandamentului. Secţiunea din SI/2018, trasată la 0,50 m faţă de secţiunea din anul precedent, a avut lungimea de 12 m şi lăţimea de 1,50 m, caroiaj din 1 m în 1 m; cercetarea a avut ca scop surprinderea structurii interne a castrului mare, în apropierea principiei. Stratigrafia este următoarea: 1. 0,00 - 0,10 m humus vegetal; 2. 0,10 - 0,40 m strat de depunere eoliană, fără materiale arheologice, strat cu pământ nisipos de culoare gălbuie; 3. 0,40 - 1,10 m nivel de distrugere în castrul mare, cu pământ de culoare negricioasă amestecat cu piatră de râu, pietriş, sporadic fragmente de ţigle şi ceramică; 4. 1,10 - 1,20 m strat de locuire, cu pământ de culoare neagră, amestecat cu lemn ars şi chirpic, nivel ce aparţine castrului mare; 5. 1,20 - 1,35 m strat de lut de amenajare; 6. 1,35 - 1,45 m strat lutos, negricios; 7. 1,45 – 1,60 m strat de lut de amenajare. Materialul arheologic descoperit este slab reprezentat, fiind găsite fragmente ceramice. Pentru realizarea cercetărilor au fost utilizate mijloacele clasice de cercetare arheologică. Tibiscum Iaz, Sector 4, Necropolă Responsabil sector: Lucia Carmen Ardeţ, membrii: Dimitrie Pavel Negrei şi Iulian Leonti, Livio Zerbini, Cristina Failla. După finalizarea programului de cercetare non intrusivă dintre Universitatea Warşovia şi Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, în anul 2018, au fost deschise patru casete, cu dimensiunile de 4 x 4 m, între ele a fost lăsat un martor de 0,50 m. Aceste casete au fost numerotate A,B,C şi D. În urma cercetări arheologice, în cele patru casete au fost descoperite trei ziduri, cu o lăţimea de 60 cm, construite din piatră de râu. Aceste ziduri au fost puternic deranjate de lucrările agricole, pietrele fiind împrăştiate în stânga şi în dreapta acestora. Al patrule zid, care închide această construcţie, aflat în partea de sud - est, nu a fost decopertat, de la acest au apărut în casetele A şi B doar aglomerări de pietre, provenite de la deranjarea lui, în urma lucrările agricole, ca şi în cazul celorlalte trei ziduri. Construcţia are lungimea de 6,50 m, iar lăţimea cercetată de 5,60 m. (Fig. 4) Materialele ceramice sunt foarte fragmentate şi rulate. Materialul descoperit Materialul ceramic a fost bogat, fiind reprezentat de vase romane târzii, dar şi fragmente de vase de sticlă, cuie, mărgele, aplici şi fibule – extrem de importante în datarea nivelelor. Materialul rezultat în urma cercetării arheologice se află în depozitele MJERG Caransebeş. Tehnici de cercetare În săpătura realizată în anul acesta au fost utilizate mijloacele clasice de cercetare arheologică, combinate cu tehnica fişelor de context arheologic şi tehnici moderne, prospecţiuni geomagnetice şi aerofotometrie. Obiectivele cercetării viitoare şi propuneri de conservare, protejare şi punere în valoare Pentru anul 2019 ne propunem continuarea cercetării arheologice în cadrul zonei clădirii VI şi a drumului roman, dar şi realizarea unor lucrări de conservare primară, prin refacerea zidăriei şi punerea în valoare a acestei construcţii. Se doreşte o acţiune conjugată la care să participe şi autorităţile locale prin sprijinirea unui program de conservare şi punere în valoare a acestei importante zone arheologice din România.