Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4556
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jurilovca
Localitate:
Jurilovca
Punct:
Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair
Sector:
Tumulul „Ivan Bair”, Zimbru 2
Toponim:
Orgame/Argamum
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cioinac | Adelina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Guţu | Adina | participant | Instiuție Nedefinită |
| Lungu | Vasilica | participant | Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti |
| Burlacu-Timofte | Raluca | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Danciu | Sebastian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Păuşan | Xenia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Petric | Paul-Ioan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rogobete | Carmen | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Timofte | Ştefan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Trăistaru | Florin | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Giosanu | Bogdan | participant | Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi |
| Baralis | Alexandre | participant | Université de Provence Aix Marseille I - CNRS MMSH-Centre Camille Jullian, France |
| Dolea | Alexandra | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea București |
| Muşat | Alina | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea București |
Raport:
Tumulul de la Ivan Bair ocupă zona cea mai înaltă de pe latura de N a promontoriului pe care se află cetatea Orgame / Argamum, la aproximativ 4-5 km NV de aceasta. El este situat la o altitudine absolută de 60,68 ±20cm. Suprafaţa delimitată pentru a fi cercetată a fost împărţită în 4 carouri cu laturile de 5 x 5 m, marcate cu literele A, B, C, D, şi separate de martori de 0,50 m. Numerotarea a fost făcută de la stânga la dreapta, pornindu-se de pe latura de S. Săpătura s-a efectuat de la centru spre periferia tumulului, în straturi succesive de 0,05 m grosime. Centrul tumulului a fost stabilit arbitrar în funcţie de o bornă geodezică aflată pe zona cea mai înaltă a tumulului. Diametrul suprafeţei cercetate parţial în acest an este de 10,50 m. Adâncimea atinsă pe centrul movilei oscilează între 0,70 m, în sferturile A, B şi D, şi 1,20 m în sfertul C.
După curăţarea buruienilor şi a primului strat de pământ de 0,05 m, au apărut la suprafaţă pietre cu dimensiuni variabile pe toata zona delimitată, în special în zona centrală. S-a săpat numai cu şpaclul şi cu săpăliga pentru a surprinde cât mai exact situaţia. De la suprafaţa tumulului până la 0,15 adâncime au apărut bucăţi mari de carton asfaltat, în toate carourile, în special pe zona centrală a tumulului. Stratul de pământ era subţire şi se identifica cu vegetalul actual, castaniu închis, afânat. Rar au apărut fragmente ceramice, în special panse de amfore greceşti (Lesbos, Thasos etc.), fragmente ceramice atribuibile culturii Dridu şi romano bizantine de la amfore LR2 cu decor de striuri. Din acest strat s-au mai cules din zona centrală bucăţi de sticlă modernă, ultimul fragment atingând adâncimea de 0,44 m.
Pe centrul tumulului, stratul de pământ cobora până la adâncimea de 0,30 m, oprindu-se pe un strat compact de pietre; acesta are o grosime de 0,40 m şi coboară, pe unele zone, până aproape 0,70 m.
De la centru spre periferia tumulului s-au identificat urmele unei amenajări realizate din bârne verticale din lemn, dintre care două apropiate, B1 (0,20 m x 0,16 m) şi B2 (0,18 m x 0,16 m), se aflau la o adâncime de 0,30 m şi la o distanţă de 0,50 m una faţă de cealaltă. Bârnele, în poziţie verticală, au fost protejate, fiecare în parte, de blocuri groase de calcar dispuse în formă de casetă în jurul lor. Ele au fost cercetate integral pe o înălţime de 0,40 m. În total, au fost reperate 6 bârne şi amprentele a încă 4 distribuite circular în zona centrală a tumulului, toate la acelaşi nivel.
Aceste bârne provin de la o amenajare de protecţie a unei borne geodezice instalate, probabil, în jurul anului 1930, conform unei monede din timpul lui Carol al II-lea, găsită la -0,15 m în sfertul D, în apropierea unei bârne de lemn. Construirea acestui adăpost a antrenat materiale arheologice din amenajările anterioare. Astfel, la 0,65 m pe centrul movilei a apărut, în apropierea bârnelor centrale reperate în sfertul A, un fragment izolat dintr-o mandibulă umană. La acelaşi nivel, a fost descoperit un mic fragment dintr-un vas-borcan de tip Dridu cu decor în val, antrenat în strat în timpul instalării bornei. Tot aici, a fost identificat un bloc paralelipipedic din calcar prelucrat, cu înălţimea de 0,64 m, care era aşezat peste o amenajare rectangulară din cărămizi moderne care proteja borna geodezică.
În sfertul C, asupra căruia ne-am concentrat atenţia, situaţia este mult mai complexă. După îndepărtarea stratului de pietre, cu o grosime înregistrată pe unele locuri de până la 0,30-0,50 m, au fost identificate patru morminte de inhumaţie, dintre care două suprapuse.
M1 - A fost semnalat prin apariţia unei construcţii rectangulare (casetă), realizată din plăci de calcar neregulate, aşezate vertical, care coborau până la ca 0,48-0,51 m adâncime. Au fost găsite în poziţia iniţială 5 asemenea plăci de calcar, dispuse pe laturile de V, de N şi de E; latura de S a fost complet distrusă de amenajarea unui alt mormânt, M2, aflat în zona centrală a tumulului. Mormântul a mai fost odată afectat prin instalarea bornei geodezice din 1930. Nivelul de înmormântare se afla la -0,50 m faţă de nivelul actual şi la -0,15 m faţă de nivelul de distrugere al bornei geodezice. În interiorul casetei de piatră a fost identificat un schelet incomplet aşezat iniţial în poziţie dorsală, pe direcţia N - S, cu capul la S. Acesta este conservat parţial, sub forma unor fragmente din membrele inferioare găsite în poziţia iniţială. Stratul de pământ de deasupra scheletului era castaniu deschis, întărit. Nu a fost găsit nici un obiect de inventar.
M2 - A fost identificat la S de M1, spre centrul movilei. Este vorba de un mormânt în groapă circulară, protejat cu blocuri mari de calcar. Groapa, cu diametru de cca 1,20 m, a fost surprinsă de la 0,32 m pe latura de N a profilului de V şi de la 0,50 m, pe cea de S. Aici, limita gropii a fost serios afectată de groapa celei de-a doua borne geodezice, mai recente, construite din ciment. În interiorul gropii au fost identificate mai multe fragmente de oase umane dislocate din poziţia lor iniţială într-un strat de umplutură în amestec cu blocuri mari de calcar, care coboară de la 0,40 la 1,17 m adâncime.
În interiorul gropii, spre S, de la 0,82 m apar zone de pământ întărit, în alternanţă cu blocuri mari de calcar dispuse pe verticală şi pe orizontală şi cu zone de pământ moale, care provenea din gropile de rozătoare semnalate prin prezenţa unor oase de la exemplare decedate. Pe o asemenea zonă am găsit şi un fragment de vas ceramic lucrat cu mâna din pastă grosieră. Conturul gropii este marcat la -0,30 – 0,40 m de un aliniament circular (ring) de blocuri mari de calcar. În umplutura gropii au fost găsite mai multe exemplare, aparent deranjate din poziţia lor iniţială. Sub nivelul oaselor a apărut spre sud o grupare de blocuri mari de pietre dispuse pe verticală şi pe orizontală, care anunţă un alt nivel de amenajări. Cercetarea acestuia nu a fost finalizată.
La exterior, în imediata apropiere a ringului de pietre al acestui mormânt a apărut, la adâncimea de 0,50 m, o amenajare din pietre, printre care am găsit căzute mai multe fragmente de cărbuni şi fragmente ceramice de la o amforă de Thasos şi dintr-un vas local lucrat la roata, probabil o cană. Această amenajare, cu diametrul de 0,70 m, pare să fi servit ca altar de ofrande pentru mormântul sau mormintele din apropierea lui.
M3 - În apropierea acestei amenajări şi la aproximativ 0,42 m sub nivelul acesteia, am identificat spre N un schelet de adult în poziţie chircită, culcat pe dreapta, cu capul la SE şi picioarele la NV, cu privirea spre NE; el acoperea o suprafaţă de aproximativ 0,90 x 0,70 m, la adâncimea de 0,92 m, raportată la centrul tumulului. Scheletul a fost găsit în poziţia iniţială şi se afla într-o stare de conservare parţială din cauza factorilor de mediu, a acidităţii solului şi a activităţii rozătoarelor. Cutia craniană a fost teşită de greutatea pământului de deasupra. Din păcate o parte dintre oase lipsesc, precum falangele mâinilor şi picioarelor, o parte din cutia toracică. Mormântul era protejat de o construcţie circulară de pietre surprinsă pe latura de N, în apropierea craniului. Nici în acest mormânt nu a fost găsit nici un obiect de inventar.
M4 - A fost identificat la aceeaşi adâncime ca şi M3 şi la cca. 1,30 m spre E de acesta. Scheletul avea aceeaşi poziţie ca şi precedentul şi este mai bine conservat. Maxilarul inferior s-a păstrat integral, cu dantura completă. O parte din membrele inferioare au rămas în profil. Pământul îndepărtat de deasupra oaselor era întărit, de culoare castaniu gălbui. Cutia craniană se afla la 0,10 m de colţul de NV al casetei de pietre de la M1 şi la 0,35 m sub nivelul de depunere al scheletului din acesta. Nu au fost identificate laturile gropii. Stratul de pământ de deasupra era afânat şi uşor de degajat. Cercetarea acestui mormânt este incompletă, partea inferioară a scheletului intrând sub profilul de N al casetei. În zona cercetată nu a fost găsit nici un obiect de inventar.
Săpăturile efectuate în anul 2010 în acest tumul relevă perioade diferite de frecventare a zonei, dintre care cele mai bogate în informaţii sunt cele din sec. VI-IV a.Chr. şi de la începutul sec. XX. Pentru perioada antică, cele patru morminte descoperite în acest tumul se remarcă prin practici complet diferite de cele identificate în necropola principală a aşezării de la Capul Dolojman, aflată la numai 4-5 km distanţă spre SE. Pe baza tipologiei mormintelor, toate cu amenajări de protecţie din pietre, şi a materialului arheologic identificat în stratul de deasupra lor, propunem o încadrare cronologică între sec. VI-IV a.Chr. Morminte asemănătoare au mai fost descoperite în diferite situri din Dobrogea de nord, precum cele de la Ciucurova, Sabangia sau Teliţa, sau în zonele sud-trace18. Fragmentele ceramice din alte perioade istorice (romano-bizantine sau Dridu), toate de dimensiuni reduse, sunt sporadice şi nu au fost găsite în contexte clare. Ele apar ca intruziuni antrenate în zona de implantare a bornei geodezice, mai ales în sferturile A şi D, acolo unde săpăturile s-au oprit la 0,70 m adâncime la centrul tumulului şi între 0,15-0,20 m faţă de nivelul actual, spre periferia tumulului. Sperăm ca prin continuarea săpăturilor să putem găsi elemente suficiente pentru explicarea prezenţei lor.
Cercetarea acestui tumul va fi continuată de A. Baralis şi V. Lungu şi în 2011, sub formă de săpătură arheologică sistematică, cu finanţare asigurată din bugetul proiectului franco-român. Continuarea săpăturilor în tumulul de la Ivan Bayr constituie una din priorităţile proiectului, fiind importantă pentru cercetarea teritoriului cetăţii Orgame / Argamum şi a relaţiei sale cu populaţiile locale din vecinătatea cetăţii şi din teritoriul mai îndepărtat.
Situaţia întâlnită în acest tumul se articulează cu cea de pe platoul aflat la poalele tumulului spre N, în vecinătatea lacului (vezi mai jos, Zimbru 2). Aici au fost efectuate, în cadrul aceluiaşi proiect franco-român, cercetări de evaluare a terenului, inclusiv sondaje arheologice, pe baza cărora s-a identificat o ocupare succesivă, cu indicii din aceleaşi epoci istorice. Unele dintre cele mai importante vestigii aparţin sec. VI-IV a.Chr. Pe baza informaţiilor obţinute putem avansa ipoteza că mormintele din tumulul de la Ivan Bayr, cercetat parţial în 2010, aparţin unei populaţii locale instalate în imediata vecinătate la N, la aproximativ 4-5 km distanţă de cetatea de la Capul Dolojman. [Alexandre Baralis şi Vasilica Lungu]
Zimbru 2
Colectiv: Alexandre Baralis, Vasilica Lungu, Alexandra Dolea, Alina Muşat, Raluca Burlacu Timofte, Sebastian Danciu, Xenia Păuşan, Paul Petric, Carmen Rogobete, Florin Trăistaru, Ştefan Timofte, Adelina Cioinac, Bogdan Giosan, Adina Guţu, Simona Micu
În cadrul proiectului franco-român „Orgamè – necropole et territoire” care are ca scop investigarea teritoriului cetăţii Orgame/Argamum, s-au efectuat cercetări de teren şi sondaje de verificare în punctul numit „Zimbru 2”, aflat la poalele dealului Ivan Bair, în apropierea staţiei de pompare de pe malul lacului Razelm
(http://sites.univ-provence.fr/ccj/spip.php?article789 ).
Alegerea acestei zone a fost determinată de identificarea, prin periegheză, a unor materiale arheologice aflate la suprafaţa solului, rezultate în urma unor săpături şi nivelări mecanice efectuate fără autorizaţie de proprietarul unei noi construcţii (Cherhana) pe panta de E a platoului, în apropierea malului lacului Razelm. Suprafaţa afectată măsoară 100 x 50 m şi ea a fost inclusă în proiectul de prospecţiuni sistematice al programului franco-român, care a acoperit în acest an ca 13,5 ha din aria respectivă. În această zonă au fost efectuate cercetări sistematice de suprafaţă, marcate pe un plan trasat (SIG) cu ajutorul topografului Pascal Lebouteiller (Institut Français d’Etudes Anatoliennes-Istanbul). Materialul arheologic recoltat este bogat şi variat, fiind dominat de descoperiri ceramice din mai multe epoci istorice. Raportat la cantitatea de material, dominante sunt două: epoca medievală, prin prezenţa ceramicilor de tip Dridu (vase din pastă cenuşie lustruite în suprafaţă sau decorate cu decor incizat cu motive lineare sau în val din sec. IX-XI) şi epoca Hallstatt târzie şi început de Latène (vase din ceramică cenuşie, lustruite în suprafaţă, amfore greceşti de transport din sec. VI-III a.Chr. etc.). Rar au fost identificate fragmente de amfore romano-bizantine LR 2 sau fragmente de vase neolitice de tip Gumelniţa.
Pe întreaga suprafaţă nivelată cu mijloace mecanice din apropierea noii construcţii (Cherhana) se distingeau vestigii arheologice. Pe unele locuri, stratul arabil a fost degajat complet până la pământul galben. Printre grămezile de pământ rezultate din nivelarea terenului în vederea realizării unei grădini la S de construcţie, am identificat urmele unor morminte (2 ex., Sondage 4, Sondage 5) distruse aproape integral din apropierea cărora am adunat 5 fragmente ceramice de la vase făcute din pastă gri, atribuibile Hallstatt-ului târziu, sec. VII-VI a.Chr. Adesea, se puteau distinge urme ale unor amenajări săpate în pământul galben.
Pentru salvarea informaţiei arheologice, atât cât a mai rămas în urma acţiunilor de nivelare, am procedat la recuperarea materialelor găsite la suprafaţa terenului şi în pământul deja excavat, precum şi la examinarea a două gropi (Sondage 6 şi Sondage 7) cu diametre de peste 2 m, vizibile în suprafaţa curăţată. Din umplutura acestora, care coboară până la maxim 0,60 cm în Sondage 7, am recuperat mai multe materiale arheologice printre care amintim fragmente de lemn carbonizat, fragmente de vase lucrate cu mâna de tradiţie hallstattiană, de amfore de transport din epoca arhaică şi clasică, originare din centrele Chios şi Thasos, fragmente de vase cu firnis negru, 3 vârfuri de săgeţi, dintre care două sunt semne premonetar, material osteologic şi carpologic, mai multe fragmente din construcţii de pământ cu urme de nuiele etc. Resturile paleobotanice selecţionate prin cernerea integrală a pământului au fost încredinţate spre cercetare dr. Elena Marinova-Wolff (Universitatea catolică din Leuven) şi doctorandei sale Ivanka Slavova (Universitatea St. Clément d'Ochrid, Sofia).
Au fost, de asemenea, efectuate trei sondaje de evaluare la limita de V a zonei concesionate de proprietar (Sondage 1, Sondage 2, Sondage 2b) (Pl. 7/6), acolo unde stratul de arabil de deasupra pământului galben a fost mai puţin curăţat. Sondajele au fost trasate sub forma unor secţiuni cu laturile de 2 x 5 m dispuse, una pe direcţia est-vest şi celelalte două pe direcţia N - S. Adâncimile atinse în cele trei secţiuni se înscriu între 0,70 m şi 1,30 m. Din păcate, zona respectivă a fost bulversată anterior de plantaţiile de vie exploatate şi abandonate în urmă cu câţiva ani. În două dintre secţiuni am identificat câte o groapă menajeră cu material arheologic. Din prima secţiune (Sondage 1) am recuperat din strat materiale arheologice care evidenţiază succesiunea a trei orizonturi de ocupare intensă a zonei, ilustrate prin fragmente de vase de tip Dridu (sec. IX-XI), fragmente de amfore şi alte vase de epocă elenistică (sec. IV a.Chr.) şi fragmente de amfore arhaice (Chios, Protothasiene) precum şi fragmente de vase lucrate cu mâna şi lustruite în suprafaţă de tradiţie hallstattiană (sec. VI a.Chr).19
Având în vedere frecvenţa materialelor arheologice, complexitatea şi diversitatea amenajărilor, precum şi succesiunea mai multor niveluri de locuire din epoci diferite, am recomandat direcţiei ICEM Tulcea continuarea cercetărilor în regim de urgenţă până la epuizarea completă a zonei afectate [Alexandre Baralis şi Vasilica Lungu]. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Note:
1. 1. In continuare, MCPN.2. In continuare, IAB “VP”-AR.3. In continuare, ISSEE-AR.4. In continuare, ICEM-Tulcea.5. Şantierul a mai beneficiat şi de sprijinul material al misiunii franceze în România, coordonată de Alexandre Baralis, în cadrul proiectului ANR “Orgamè - necropole et territoire” (2010-2012). Pentru detalii privin colaborarea franco-română, vezi infra, cap. 04.6. In continuare, sector SIG.7. In continuare, sector NT.8. In continuare, sector C.9. In continuare, sector EM.10. In continuare, IAI-AR.11. In continuare , MNIR.12. Vezi infra, capitolul referitor la cercetările din sectorul NT.13. Pentru etapele cercetării din acest sector, vezi M. Mănucu-Adameşteanu, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Bucureşti (mai departe, CCAR) 2008-2010, s.v. Jurilovca (Argamum): CCAR 2007, Bucureşti, 2008, p. 173-175; CCAR 2008, Bucureşti, 2009, p. 138-139; CCAR 2009, Bucureşti, 2010, p. 105-107. 14. Pentru detalii, vezi M. Mănucu Adameşteanu, în CCAR 2009, Bucureşti, 2010, p. 105-107. 15. Vezi mai jos, cap. 03. Conservare primară.16. Dorel Paraschiv studiază, în vederea publicării, inventarul ceramic din sectorul extra muros.17. La baza realizării acestor cercetări a stat Autorizaţia de evaluare a terenului nr. 56/2010, emisă de MCPN în beneficiul Institutului de Arheologie «Vasile Pârvan» al Academiei Române; responsabil ştiinţific al şantierului: Mihaela Mănucu-Adameşteanu, colectiv: Alexandre Baralis, Mihaela Iacob, Vasilica Lungu.18. Zona este cunoscută ca purtătoare de vestigii antice. M. Coja, Cuptoare antice descoperite în raza cetăţii de pe Capul Dolojman, Peuce 6, 1977, 163-180.19. G. Simion, Culturi antice în zona gurilor Dunării, Cluj-Napoca 2003, p. 174, fig. 2b; p. 197, fig. 3; p. 211, fig.1.a.20. Un raport complet va fi publicat în limba franceză într-un volum comun în cadrul proiectului franco-român, cu includerea datelor rezultate din analiza materialelor arheologice, în special ceramică, care nu au fost studiate încă.21. Le résumé a été redigé par Mihaela Mănucu-Adameşteanu, suivant l’information présentée dans les textes ci-dessus par les auteurs des fouilles. 22. Autorisation no. 56/2010 du Ministère Roumain de la Culture et du Patrimoine, pour actions d’évaluation du terrain, à la charge de l’Institut d’Archéologie «Vasile Pârvan» de l’Académie Roumaine et au nom de Mihaela Mănucu-Adamesteanu comme responsable scientifique. Membres de l’équipe: Alexandre Baralis, Mihaela Iacob, Vasilica Lungu.23. Les trois directeurs du projet franco-roumain sont : Alexandre Baralis, Mihaela Mănucu-Adameşteanu et Vasilica Lungu.24. Sur d’autres indices de fréquentation antique de la zone, voir M. Coja, Cuptoare antice descoperite în raza cetăţii de pe Capul Dolojman, Peuce 6, 1977, p. 163-180. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin