Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Ciută | Beatrice | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia | |
Ciută | Marius Mihai | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Luca | Sabin Adrian | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu | |
Suciu | Cosmin Ioan | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu | |
Şuteu | Călin | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
Campania anului 2010, desfăşurată în perioada 14-29 septembrie, a fost cea de a doua, consecutivă, de la reluarea cercetărilor arheologice sistematice în ansamblul de situri preistorice sub responsabilitatea semnatarului acestor rânduri (în anul 2009), unde au fost relevate, de-a lungul cercetărilor anterioare, mai multe locuiri sucesive aparţinând neoliticului timpuriu (Precriş, Starcevo-Criş), neoliticului d...ezvoltat (VinčaA şi VinčaB), eneoliticului (Petreşti, Coţofeni) şi epocii fierului (Hallstatt – cultura Gava). Din motive ce au ţinut de reducerea resurselor financiare, precum şi a problemelor organizatorice (legale) ce au decurs în urma renunţării Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia (din motive administrative...!?) la Protocolul de colaborare cu Facultatea de Istorie a Universităţii din Sibiu, campania acestui an a fost una mai restrânsă, rezumându-se la efectuarea unei taluzări (T3/2010 = 5 x 0,30 m) în extremitatea nordică a sectorului Vărăria, în scopul clarificării succesiunilor stratigrafice din acest areal, precum şi la deschiderea unei suprafeţe (SXVI/2010 = 10 x 5 m) în sectorul Bordane, în scopul surprinderii complexelor de locuire din această zonă centrală a complexului de situri arheologice. Colectivul a fost compus din cadre didactice şi masteranzi de la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu. Taluzarea (T3/2010), adâncită până în sterilul arheologic de la 2 m, a confirmat succesiunile stratigrafice cunoscute anterior (Starčevo-Criş, Vinča A, Vinča B1, Gava), făcând posibilă nuanţarea unor aspecte legate de nivelurile de locuire distincte neolitice timpurii, respectiv surprinderea clară a stratului superior hallstattian, puternic deranjat de lucrările agricole precum şi delimitarea nivelurilor de locuire neolitică timpurie şi dezvoltată. A rezultat un bogat material arheologic, constând din ceramică, IMDA, utilaj litic, resturi faunistice etc. Au fost prelevate probe pentru analizele arheobotanice precum şi pentru analizele palinologice, necesare pentru demersul reconstituirii peisajului şi mediului aşezărilor neolitice de pe valea mijlocie a Mureşului. Totodată s-a realizat (actualizat) sistemul de caroiere a suprafeţei ocupate de sit, în vederea efectuării de prospecţii geo-fizice. SXVI/2010 a fost trasată (delimitată) în zona centrală a sectorului Bordane, în imediata apropiere a locului în care, în anul 1998, a fost descoperit fortuit, la suprafaţă, o figurină din calcit reprezentând un onagru, adâncirea fiind reuşită doar până la cota de 0,50 m, unde a fost oprită, fiind acoperită cu folie de plastic şi conservată (prin acoperirea la loc, cu pământ), pentru a fi reluată în campania anului viitor. Materialele arheologice recuperate, deosebit de bogate, majoritatea deranjate de arătură, s-au dovedit a fi, în marea lor majoritate, vinciene timpurii (Vinča A-B şi B), alături de cele hallstattiene (Gava) şi cele eneolitice (Coţofeni) în mici proporţii. A fost acordată o atenţie specială plasticii antropomorfe descoperite în campaniile trecute în acest sit arheologic, dpuă studii văzând lumina tiparului: Consideraţii preliminare asupra plasticii antropomorfe vinčiene descoperite în situl arheologic de la Limba - Oarda de Jos (jud. Alba). I, în Apulum, XLVII, 2010 şi Considerations regarding Vinča anthropomorphic figurines discovered in archaeological site Limba - Oarda de Jos, Sectors: Bordane, Sesu` Orzii and Vărăria (Alba County), în Acta Terrae Teptemcastrensis, IX, 2010, Sibiu. În continuare sunt în derulare demersurile pentru publicarea monografiei arheologice dedicate rezultatelor celor 7 campanii arheologice din anii 1995-2001, care va vedea lumina tiparului în anul curent. Situaţia mai sus amintită, ne obligă să stăruim asupra unui fenomen inedit în arheologia românească, care ar putea să se constituie, din nefericire, într-un precedent periculos pentru oricine face cercetare arheologică în baza unor protocoale de colaborare, concepute în virtutea unei legislaţii existente în România. Situl arheologic de la Limba-Oarda de Jos a fost, iniţial, un obiectiv cercetat de specialişti ai Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia (I. Berciu şi D. Berciu în anii 40 ai secolului trecut, ulterior H. Ciugudean în anii 70 ai aceluiaşi secol). Materialele rezultate se află în proprietatea muzeului amintit, fiind parţial publicate. În anii 90, mai precis începând cu anul 1995, după înfiinţarea Universităţii ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prof. I. Paul a preluat responsabilitatea cercetării arheologice, din colectivul de cercetare făcând parte şi subsemnatul acestor rânduri, având calitatea de coordonator al cercetării de teren de-a lungul celor şapte campanii succesive de săpături sistematice. După anul 2001, ultimul al cercetărilor sistematice efectuate de universitatea apulensă în cadrul sitului arheologic au fost efectuate o serie de lucrări edilitare (construcţii de case, extinderi şi amenajări ale rigolei şoselei), fără a fi realizate necesarele (obligatoriile!) cercetări preventive (săpături şi/sau supravegheri), situaţie asupra căreia am atras atenţia în repetate rânduri pe diferite căi. Nimeni nu a luat nici o măsură legală. În anul 2009, în urma regretabilului deces al prof. I. Paul, subsemnatul (devenit între timp cadru didactic asociat al Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu) a solicitat, conform legislaţiei în vigoare şi în baza unui Protocol de colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia – semnat în anul 2009, şi reînnoit în ianuarie 2010), preluarea responsabilităţilor privind cercetare arheologică a ansamblului de situri arheologice de la Limba - Oarda de Jos. Procedura nu a întâmpinat nici un impediment, atâta vreme cât prevederile legale nu erau încălcate, iar MCC a eliberat, succesiv, două Autorizaţii de cercetare arheologică sistematică. Din motive nemotivate nici acum şi dealtfel inexplicabile pe cale deontologică, în luna februarie a anului 2010, respectiv la nici o lună de la resemnarea Protocolului mai sus-amintit, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia (cu nr. 98/25. 01. 2010) a anunţat Facultatea de Istorie a Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu, printr-o scrisoare, că din motive administrative (?) renunţă în mod unilateral la Protocolul de colaborare. În această situaţie, deoarece nici una din instituţii nu a făcut nici o trimitere la o rezolvare amiabilă, ca responsabil ştiinţific al cercetării şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, am fost nevoiţi să găsim o altă soluţie legală, recurgând la propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie, respectiv la semnarea unui Acord - Protocol cu Universitatea din Alba Iulia, realizat în data de 25. 02. 2010 şi trimis, ca atare, Comisiei. În conformitate cu acest Protocol, calitatea de Responsabil ştiinţific al cercetărilor rămâne exclusiv conf. univ. dr. Marius-Mihai Ciută, în calitate de cadru didactic asociat al Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu, iar Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia devine instituţie organizatoare a cercetărilor, cu obligaţiile ce-i reveneau conform legislaţiei. In conformitate cu legislaţia actuală a României, continuarea cercetărilor arheologice în acest sit era condiţionată de semnarea unui nou Protocol de colaborare, cu Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, aflat în curs de definitivare, (ce devenea astfel Instituţie organizatoare a cercetărilor arheologice), al cărei Rector şi-a manifestat interesul de a semna şi un Protocol de colaborare cu Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu. Uimitor a fost, în continuare în acest context, refuzul categoric al directorului DJCPCN Alba, de a ne preda Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 90/2010, emisă de Ministerul Culturii şi Patrimoniului la 26.02.2010, semnată de Consilierul superior Mircea Angelescu şi de Directorul DMIA-PC-ZP Dan Nicolae, situaţie absurdă dealtfel în care am apelat la structurile abilitate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului pentru a ni se elibera duplicatul. Pentru un funcţionar public, acest tip de comportament este, fără îndoială, mult dincolo de normele legale, deontologice şi morale, însă el a avut darul de a ne atrage atenţia asupra implicaţiilor reale şi profunde (!) ale episodului mai sus amintit. Această intervenţie din finalul raportului nostru asupra cercetării arheologice a sitului Limba - Oarda de Jos - campania 2010, se doreşte a fi un prilej de meditaţie pentru toţi arheologii atestaţi din România, care, respectând prevederile legislaţiei în vigoare (încă!), se pot trezi, fără voia lor1, puşi în situaţia de a fi excluşi, de a li se refuza un drept fundamental, acela intelectual, respectiv de a efectua cercetare ştiinţifică - chiar în condiţiile în care respectă toate obligaţiile legale - deontologice şi morale, atâta vreme cât interesele de altă natură decât cea ştiinţifică se fac auzite, tot mai puternic şi sub forma delaţiunilor, în arheologia românească. Semnale de alarmă au fost trase de subsemnatul şi în raportul publicat în volumul Cronica Cercetărilor Arheologice din anul 2010 (campania 2009), însă, se pare că într-un sistem ce tinde să devină al formelor fără fond, acestea nu sunt auzite (citite) de nimeni. Nu putem încheia fără a preciza faptul că, în conformitate cu proiectele de infrastructură de ultimă oră, peste situl arheologic de la Limba - Oarda de Jos urmează să treacă un tronson al şoselei de mare viteză Sebeş-Turda.
This year’s campaign was more restricted, as we stuck to conducting a sloping (T3/2010 = 5 x 0.30 m) in the north end of the Vărăria sector, with a view to clearing out a stratigraphic sequences in this area, as well as to opening up an area (SXVI/2010 = 10 x 5 m) in the Bordane sector, with a view to finding out the occupation levels in this central area of the archaeological site feature, confirmed the stratigraphic sequences previously known (Starčevo-Criş, Vinča A, Vinča B1, Gava), making it possible to get further into some aspects relating to distinct early Neolithic occupation levels, and to clearly find out the upper Hallstatt layer, strongly disturbed by agricultural works, respectively, as well as to delimit the early and developed Neolithic occupation levels.