Obiectivele fixate pentru acest an au fost următoarele: - extinderea suprafeţei cercetate în cadrul SI din aşezarea-tell - nivel de locuire Gumelniţa A2; - continuarea cercetărilor de suprafaţă în microzona Luncaviţa; - punerea în aplicare a unui program de cercetări geofizice în zona exterioară aşezării-tell, spre V. În suprafaţa SI cercetarea s-a concentrat pe două zone importante, ce corespund locuinţel...or nr.6 şi nr.8. Primul complex de locuire a fost identificat încă din campania 1998, în marginea de E a sectorului 2 şi în colţul de SE al sectorului 8. Cu acelaşi prilej, am precizat şi orientarea sa NV–SE. În acest an, am continuat cercetarea nivelului de distrugere pe cea mai mare parte a sectorului 3, în jumătatea de S a sectorului 9 şi în colţul de SV al sectorului 10. Nu putem preciza în acest moment dacă unele concentrări de fragmente ceramice şi oase de mamifere din marginea de V a sectorului 4 pot fi puse în legătură cu L6. Nivelul de distrugere al L6, a cărui limită superioară a fost înregistrată între -1,49 m (sectorul 3) şi -1,94 m (sectorul 10), serios afectat de numeroasele galerii săpate de animale şi de intervenţiile antropice posterioare, se individualizează în cadrul ultimului nivel de locuire ca un sediment granulos, de culoare brun-cenuşie (pe unele mici porţiuni se observă şi nuanţe de maroniu sau gălbui, în funcţie de structura depunerii), alături de care am înregistrat numeroase fragmente ceramice – unele cu dimensiuni apreciabile, oase de mamifere, pietre, granule de chirpici arşi. Doar în zona centrală a sectorului 3 a fost remarcată o concentrare evidentă a materialului (fragmente ceramice şi oase de mamifere). În stadiul actual al cercetărilor se poate afirma că distrugerea L6 nu este rezultatul unui incendiu. Fragmentele de chirpici arşi observate anterior în colţul de SV al complexului au aparţinut locuinţei nr. 1. Este puţin probabil ca incendiul care a determinat distrugerea L1 să fi afectat şi suprafaţa L6. Distrugerea locuinţei nr. 8, identificată între -2 şi -2,1 m în colţurile de NE al sectorului 4, NV al sectorului 5, SE al sectorului 10 şi SV al sectorului 11, se individualizează în cadrul SI prin fragmentele de chirpici puternic arşi, alături de care au fost înregistrate numeroase fragmente de vase, oase de mamifere şi peşti, unelte de piatră şi corn. Orientarea probabilă a complexului de locuire a fost aprox. E-V. A fost remarcată o uşoară înclinare a depunerii pe direcţiile S-N şi V-E. Suprafaţa locuinţei a fost afectată în sectorul 10 de amenajarea unui mormânt aparţinând epocii medievale. Groapa acestuia, de formă probabil rectangulară, a fost observată la -2,04 m, cota inferioară fiind înregistrată la -2,34 m. În interior a fost descoperit scheletul unui copil, întins pe spate, orientat E-V. Braţele au fost întinse pe lângă corp. Starea de conservare a complexului funerar este relativ bună, doar o parte din oasele piciorului stâng fiind deplasate în pământul de umplutură. Pe craniu, aprox. în dreptul frunţii, au fost găsite două monede de argint perforate, alte trei exemplare asemănătoare (neperforate) fiind plasate în partea superioară a toracelui, spre stânga. Luând în considerare observaţiile formulate anterior de E. Comşa, care a descoperit în secţiunile A şi B complexe funerare asemănătoare, mormântul poate fi încadrat, până la identificarea corectă a monedelor, în sec. XVIII. Cercetările de suprafaţă din acest an au condus la înregistrarea unei noi aşezări atribuite culturii Gumelniţa aflată pe o terasă înaltă (altitudine 39 m, 45°16'44" N, 28°16'73" E) din punctul "Mocuţa", în zona de SE a localităţii Luncaviţa, la aprox. 2 km de aşezarea-tell din punctul "Cetăţuia". Suprafaţa maximă de răspândire a materialului arheologic, format din numeroase fragmente ceramice, unelte şi produse de debitaj din silex, unelte de piatră, este de 165 x 75 m. În acelaşi context am fixat coordonatele şi pentru alte situri identificate anterior în cadrul microzonei Luncaviţa: - aşezare eneolitică, cultura Gumelniţa, punctul La Cioara: altitudine 6 m, 45°17'19" N, 28°17'49" E; - aşezare prima epoca fierului, Valea Joiţei: altitudine 22 m, 45°16'71" N, 28°15'74" E; - aşezare perioadă romană aflată pe partea stângă a văii Joiţa: altitudine 21 m, 45°16'60" N, 28°15'50" E; - aşezare perioadă romană, punctul Puţul Joiţei: altitudine 30 m, 45°16'46" N, 28°15'36" E; - aşezare perioadă romană, punctul Cetăţuia: altitudine 38 m, 45°15'27" N, 28°16'98" E În această campanie a fost pus în aplicare un program de cercetări geofizice care are drept obiectiv verificarea datelor înregistrate în timpul cercetărilor de suprafaţă. Într-o primă etapă, atenţia noastră se concentrează asupra zonei aflate la V de aşezarea-tell. Această alegere a fost făcută din următoarele motive: cercetările de suprafaţă au indicat existenţa unor importante concentrări de material arheologic în spaţiul amintit; necesitatea stabilirii caracterului locuirii din afara aşezării-tell; imposibilitatea realizării unei săpături arheologice pe suprafeţele menţionate, în prezent proprietăţi private. Cercetări geofizice Florin Scurtu (SC GEI-PROSECO Bucureşti) În cazul sitului gumelniţean de la Luncaviţa, metoda geofizică cea mai adecvată utilizării în scopul punerii în evidenţă a structurilor arheologice îngropate este magnetometria. Baza petrofizică a acestei alegeri în cazul Luncaviţa o constituie faptul că principala sursă de anomalii geofizice de aici este reprezentată de prezenţa zonelor de arsură, cu contrast pozitiv de susceptibilitate magnetică faţă de roca gazdă (loess). Măsurătorile de teren s-au desfăsurat în două zone aproape adiacente: Zona Est , situată imediat la V de şanţul aşezării gumelniţene în curs de cercetare de către colectivul ICEM Tulcea şi Zona Vest , situată pe o tarla cultivată cu porumb, limita estică a tarlalei coincizând cu limita estică a perimetrului cercetat de noi cu metode geofizice. În Zona Est, lucrările noastre au început prin curăţirea terenului de vegetaţia perenă, cu înălţimea de aproape un metru şi prin tăierea crengilor de la nivelul inferior al copacilor din zonă, pentru a permite o vizibilitate satisfăcătoare la trasarea profilelor pe care aveau să se efectueze măsurătorile magnetometrice. A urmat trasarea limitelor perimetrului, cu ajutorul aparaturii topografice din dotarea noastră: limita estică a fost trasată aprox. paralel cu şanţul de apărare al aşezării de pe tell, orientarea magnetică a acestei limite fiind aprox. N330V. Forma geometrică a acestui perimetru a fost adaptată la restricţiile impuse de teren: tufişuri dese la V, şanţul la E, un lan de porumb la S, astfel încât aria totală cercetată în această zonă a fost de cca. 1100 m2. Rezultatele obţinute pe această zonă sunt prezentate în harta magnetometrică. Având în vedere premizele petrofizice prezentate mai sus, atribuim anomaliile magnetometrice pozitive (colorate în nuanţe de roşu, vezi scara culorilor din partea inferioară a hărţii) unor zone cu conţinut crescut de fier sau oxizi de fier sub suprafaţa solului. Din experienţa noastră rezultă că anomaliile magnetometrice foarte puternice sunt adesea provocate de prezenţa unor obiecte din fier, vechi sau contemporane, reprezentând de cele mai multe ori piese din utilajele agricole folosite de locuitori în zona respectivă. Pe această bază, se constată că în zonă există cca. 10 anomalii foarte intense (colorate în mov închis) provocate de resturi metalice, precum şi altele, de amplitudini mai mici (colorate în mov deschis şi maron), care trebuie să corespundă unor zone de arsură. Pentru a putea pune în evidenţă şi anomaliile mai moderate dar bruiate de prezenţa anomaliilor puternice situate în imediata lor vecinătate, am eliminat manual valorile tipice prezenţei fierului şi am refăcut harta magnetometrică în aceste noi condiţii. Rezultatul este prezentat în harta din anexa 2, în care anomaliile foarte puternice au fost în general înlăturate, rămânând doar câteva anomalii de maxim mai intense, care pot corespunde unor zone de arsură mai puternică sau mai aproape de suprafaţă. Pentru interpretarea corectă din punct de vedere arheologic a anomaliilor magnetometrice, am amplasat în teren, într-o primă etapă, trei secţiuni scurte de verificare (S1, S2 şi S3 pe hartă, cu lungimea de 5 m fiecare). Rezultatul obţinut în secţiunea 1 corespunde perfect imaginii geofizice, peretele din chirpic ars descoperit în săpătură având exact poziţia, dimensiunile şi orientarea rezultate din harta magnetometrică. Secţiunea 3 a interceptat în zona superficială mai multe obiecte metalice de dimensiuni medii, care explică anomalia intensă din prima hartă, dar este posibil ca sub acest nivel să existe şi arsură, care să explice restul anomaliei rămase în cea de a doua hartă. Nu cunoaştem rezultatele secţiunii 2, dar este probabil ca şi aceasta să întâlnească o zonă de arsură. În Zona Vest am început cu trasarea limitelor unui perimetru mai amplu, care din păcate se suprapunea cu o tarla de porumb înalt de peste 2 m. Am trasat limitele vestică şi estică ale perimetrului, în lungime de 80 m şi cu orientarea magnetică N60V, precum şi limitele sudică şi nordică, de câte 70 m fiecare (în intenţia noastră era să desenăm o arie de 80 x 100 m, dar partea vestică a perimetrului proiectat se suprapunea cu un lan foarte dens de floarea soarelui). Am trasat de asemenea un profil transversal, V–E, la jumătatea perimetrului, pentru a asigura o verificare intermediară a amplasării profilelor de măsură. Aşa cum am arătat mai sus, perimetrul proiectat era acoperit de lanul de porumb, astfel încât toate aliniamentele trasate de noi au condus la afectarea parţială a recoltei agricole, ceea ce ne-a determinat să ne limităm intr-o primă fază doar la o suprafaţă mai mică pe care am acoperit-o cu măsurători de recunoaştere. Harta magnetometrică a acestei zone indică prezenţa unei zone de maxim de mare extindere în partea de N a perimetrului, explicaţia probabilă a acestei zone anomale fiind de natură geologică şi anume prezenţa unei ridicări locale a şisturilor verzi (active magnetic) prezente la zi într-o carieră aflată la cca. 200 m spre E. Anomalii de maxim de mult mai mică extindere, corespunzând unor ţinte de natură arheologică (locuinţe, cuptoare, vetre) apar în mai multe zone distribuite pe toată suprafaţa acoperită cu măsurători magnetometrice, această interpretare arheologică fiind susţinută şi de fragmente de argilă arsă şi de oase arse descoperite la suprafaţă în zonele respective. Tot în zona de V am efectuat cercetări magnetometrice de detaliu, care au pus în evidenţă în partea de N aceeaşi anomalie cu sursă geologică vizibilă in harta de recunoaştere dar şi mai multe anomalii de maxim de dimensiuni mai mici distribuite pe toată suprafaţa zonei cercetate, una dintre acestea (în zona central-vestică) având amplitudine mare şi corespunzând probabil unei piese din fier.