Analiza arheozoologică a Zonei 3 de la Taraschina În prezentul studiu vom analiza fauna descoperită în Zona 3 de la Taraschina. Fauna prezintă toate caracteristicile unor deşeuri menajere şi anume o accentuată fragmentaritate cauzată atât de factorul antropic dar şi de numeroasele procese tafonomice extrem de complexe care sunt legate mai ales de îngheţ/dezgheţ, umezeală, urme de dinţi de carnivore/suine ...şi de vegetale etc. S-au analizat materiale faunistice din ansamblul ENS 3 (Us 3004, 3005), Us 3007 şi unitatea domestică 1-UND1 (Us 3008 si 3009). Determinările anatomice şi taxonomice ale faunei de la Taraschina au fost realizate cu ajutorul colecţiei anatomice de comparaţie a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” şi a Muzeului Naţional de Istorie a României, ambele din Bucureşti. Din punct de vedere metodologic am folosit metodele prezentate în lucrările lui V. Radu pentru moluşte, peşti şi reptile şi A. Bălăşescu pentru mamifere. Material Eşantionul prelevat din zona 3 însumează 1522 resturi faunistice care au aparţinut diferitelor clase de animale: moluşte (8 specii), peşti (6), reptile (2), păsări (1) şi mamifere (12). Atât per ansamblu, cât şi dacă comparăm cele 2 contexte arheologice principale E2 şi UND 1 observăm ca număr de resturi (NR), că moluştele sunt cele mai numeroase (43,82%) urmate de mamifere (38,9% ) şi peşti (15,37%). Moluşte Au fost înregistrate un număr de 667 resturi de moluşte. Dintre acesta bivalvele din genurile Unio şi Anodonta sunt cele mai frecvente (440) cu procente variind între 65.12% în Us 3004 şi 72.91% în Us 3009. Deoarece materialul este foarte fragmentat au putut fi măsurate (înălţimea cochiliilor) doar 15 (4.2%) valve de Unio tumidus din ENS3. Media este de 31,29 mm. Speciile intrusive precum gasteropodele Helix sp. şi Cepaea sp. sunt prezente în toate structurile cercetate atingând un procent de 19.64%. Alte specii prezente în acest material sunt gasteropodul Viviparus sp. (13.34%) şi două cochilii ale bivalvei marine Cardium sp. Peşti Pentru această campanie au fost studiate 234 resturi de peşte. Speciile prezente sunt de apă dulce precum ştiuca, crapul, babuşca, somnul, şalăul dar şi specii anadrome ce se hrănesc cea mai mare parte din timp în Marea Neagra şi intră pentru reproducere pe Dunăre precum sturionii sau babuşca de mare (Rutilus frisii). Speciile cele mai bine reprezentate atât cu resturi craniene cât şi de la rahis sunt crapul, somnul şi şalăul. Diferenţele, între cele două contexte studiate, sunt minore în acest stadiu al cercetării. Dimensiunile reconstituite pentru cele 3 specii dominante sunt în general mari şi foarte mari în cazul crapului şi şalăului şi medii în cazul somnului. Astfel media lungimii totale a crapului este de 72 cm LT (5,8 kg) pentru ENS3 şi de 68 cm LT (5,2 kg) pentru UND1, somnului îi corespunde o medie de 124 cm LT (19,8 kg) pentru ENS3 şi de 99 cm LT (9,3 kg) pentru UND1, în timp ce şalăul prezintă 75 cm LT (4 kg) pentru ENS3 şi 65 cm LT (2,7 kg) pentru UND1. Observăm o uşoară scădere a taliei în eşantionul UND1 pentru această etapă a studiului dar în general toţi aceşti indivizi se încadrează în categoria reproducătorilor. Reptile Cele două ţestoase de apă (Emys orbicularis) şi de stepă (Testudo graeca) sunt prezente cu resturi de la carapace şi plastron dar şi de la membre. Păsări Şi în nivelul 3 resturile de păsări sunt rare. Au fost identificate doar două resturi câte unul pentru fiecare structură cercetată. Mamifere În cazul oaselor de mamifere se observă o puternică fragmentare a acestora mai ales longitudinală, astfel că 90% dintre oase sunt sparte de aceasta manieră. În aceste condiţii putem înţelege de ce foarte puţine oase de mamifere au putut fi analizate din punct de vedere biometric (sub 3 %). În material s-au identificat 592 de resturi de mamifere care cântăresc 3740 grame dintre care au fost determinate din punct de vedere specific circa 231 (39%) care reprezintă 2877 grame (76,9%). Spectrul faunistic nu este extrem de bogat. Astfel s-au identificat 11 taxoni dintre care cinci domestici – vită (Bos taurus), oaie (Ovis aries), capră (Capra hircus), porc (Sus domesticus), câine (Canis familiaris) şi 6 sălbatici – cerb (Cervus elaphus), mistreţ (Sus scrofa), cal sălbatic (Equus ferus), vulpe (Vulpes vulpes), o specie de de mustelid (Mustelidae), iepure (Lepus europaeus). La acestea se mai adaugă şi grupul suinelor indeterminabile (Sus domesticus/Sus scrofa) care datorită fragmentarităţii acestor oase nu au putut fi încadrate de o maniera precisă în cadrul unei specii. Raportul dintre animalele domestice şi cele sălbatice este ca NR de 94% la 6% în timp ce ca greutate avem 84,5% la 15,5% -nota 25. Acest fapt sugerează că activitatea de creştere a animalelor juca un rol foarte important în cadrul paleoeconomiei animaliere de la Taraschina. Astfel se creşteau în primul rând ovicaprine (43,7%) şi bovine (38,96%), în timp ce ca greutate bovinele (57,2%) depăşesc cu mult ovicaprinele (20,8%). Această răsturnare de situaţie ne arată importanţa cântăririi resturilor faunistice în condiţiile în care fragmentaritatea este extrem de accentuată datorită condiţiilor tafonomice care au afectat eşantionul faunistic iniţial. Astfel şansele de distrugere a oaselor care provin de la animale de talie medie (cum sunt ovicaprinele, suinele de vârste mici, carnivorele) sunt mult mai mari decât cele ale animalelor de talie mare (bovine, equide, cerb, mistreţ, etc.) Ca de obicei ca şi în cazul celorlalte zone/sectoare studiate din punct de vedere arheozoologic porcul are o pondere extrem de redusă (1,7% ca NR şi 3% ca greutate). Câinele este extrem de bine reprezentat ca NR (4,7%), dar având în vedere talia sa relativ mai mică în comparaţie cu ceilalţi taxoni acesta nu depăşeşte 2% ca greutate. Vânatul nu este foarte bogat, doar 6 taxoni, dintre care cea mai mare pondere o au cerbul (1,3% ca NR şi 2,92% ca greutate) şi calul (1,3% ca NR şi 11,4% ca greutate), care sunt animale de talie mare şi care furnizează cantităţi foarte mari de carne, dar şi alte produse cum ar fi pieile, coarnele, tendoanele etc. Cu toate că eşantioanele sunt relativ mici de circa 101 resturi determinate în UND 1 şi 130 în ENS 3 se pot face câteva observaţii care trebuie luate sub rezerva că acestea sunt relativ reduse numeric şi că UND 1 este încă în curs de cercetare/studiu. Astfel în ENS 3 remarcăm că resturile de caprine sunt mai numeroase decât cele de vită (46,9% la 37,7%) în timp ce în UND 1 bovinele depăşesc cu puţin ovicaprinele (40,6% la 39,6). Porcul si vânatul sunt mai bine reprezentate în UND 1 decât în ENS 3 (porc - 2,9% la 0,8%; vânat 8,9% la 3%). Câinele este relativ constant (4,6% in ENS 3 şi 4,9% în UND 1). Ca greutate remarcăm ponderea foarte mare a resturilor de bovine care depăşesc 55%. Ceea ce este surprinzător este ponderea vânatului care în UND 1 atinge 22,2% faţă de ENS 3 unde avem 4,5%). Toate aceste observaţii vor trebui însă urmărite cu atenţie în perspectiva viitoarelor cercetări arheologice realizate în Zona 3. În acest moment nu putem decât să remarcăm cele câteva diferenţe care există între ENS 3 şi UND 1.