Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Anton | Alin | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova | |
Ciupercă | Bogdan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Grigore | Nina | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Cercetările arheologice de la Biserica mănăstirii Suzana au avut ca scop fundamentarea studiului de arhitectură necesar pentru restaurarea monumentului, urmărindu-se structura fundaţiilor şi determinarea eventualelor faze constructive ale bisericii Mănăstirii Suzana, judeţul Prahova. Pornind de la informaţiile orale dar şi de la cele documentare, săpătura arheologică preventivă trebuia să confirme sau să infirm...e dacă sub actuala biserică a mănăstirii există urme ale bisericilor mai vechi, ridicate la 1740, respectiv 1840. Informaţiile obţinute în urma acestei cercetări arheologice sunt absolut indispensabile pentru realizarea proiectului de arhitectură privind restaurarea şi consolidarea bisericii principale a Mănăstirii Suzana, judeţul Prahova. A fost practicată o secţiune longitudinală (S I), dispusă pe axul est - vest al bisericii, pornind din exteriorul pridvorului şi terminându-se în exteriorul altarului. În această campanie, din S I, a fost cercetată suprafaţa situată dintre uşa de intrare în naos şi treptele din faţa altarului, având dimensiunile de 14,80 x 2 m şi porţiunea situată în exteriorul altarului, pe latura de est, având indicativul Cas 1. Pe laturile de est, sud şi nord ale edificiului au fost proiectate casete dispuse perpendicular pe axul est - vest al bisericii, în zona principalelor elemente constitutive ale bisericii (altar, abside laterale, naos şi pronaos). Astfel, au fost deschise un număr de opt casete, după cum urmează: Caseta 1 (Cas. 1) a fost trasată pe latura de est a bisericii, în exteriorul altarului, constituind prelungirea secţiunii S I în exteriorul edificiului. Dimensiuni: L=4 m, l=2 m. Cas. 1 a fost prelungită pe latura de sud cu lăţimea de 1 m pe o lungime de 2,50 m de la marginea platformei de beton care înconjoară biserica. Caseta 2 (Cas. 2) a fost trasată pe latura de sud, în exteriorul edificiului, în zona dintre altar şi naos. Dimensiuni: L=2 m, l=2 m. Ulterior această casetă a fost prelungită spe est, spre cas. 7, cu o suprafaţă având dimensiunile de 1,5 m lungime şi 1 m lăţime. Caseta 3 (Cas. 3) a fost trasată pe latura de sud, în exteriorul edificiului, în zona dintre absida laterală sudică şi naos. Dimensiuni: L=2,5 m, l=1,5 m. Caseta 4 (Cas. 4) a fost trasată pe latura de nord, în exteriorul edificiului, în zona dintre altar şi naos. Dimensiuni: L=2 m, l= 2 m. Această casetă a fost prelungită spre nord cu 1 m, ajungând la lungimea de 3 m. Caseta 5 (Cas. 5) a fost trasată pe latura de sud, în exteriorul edificiului, în zona dintre absida laterală nordică şi naos. Dimensiuni: L=2,5 m, l=1,5 m. Caseta 6 (Cas. 6) a fost trasată pe latura de nord, aproximativ în colţul de nord-est al altarului, la est de cas. 4 şi la vest de cas. 8. Dimensiuni: L=3,5 m, l=2 m. Caseta 7 (Cas.7) a fost trasată pe latura de sud, aproximativ în colţul de sud-est al altarului, la est de cas. 2. Dimensiuni: L=3,5 m, l=2 m. Caseta 8 (Cas. 8) a fost trasată pe latura de est a bisericii, în exteriorul altarului, la nord de cas 1. Între cas. 1 şi cas. 8 a fost păstrat un martor stratigrafic cu lăţimea de 1 m. Dimensiuni: L=3 m, l=2 m. Complexe arheologice: În interiorul Bisericii Mănăstirii Suzana au fost identificate urmele a cinci fundaţii şi a doi piloni din cărămidă aparţinând unor construcţii anterioare actualei construcţii. Pornind de la intrare spre altar, zidurile identificate sunt următoarele: Prima fundaţie este construită din piatră de carieră legată cu mortar. S-a păstrat şi o porţiune din elevaţia acestui zid care era realizată din cărămidă legată cu mortar. S-a observat şi una din laturile ancadramentului pentru uşă realizat din piatră. A doua fundaţie este realizată din piatră legată cu mortar de slabă calitate, mai îngustă decât prima. Fundaţia era foarte prost conservată, observându-se mai bine în cele două profile ale S I. A treia fundaţie este realizată din piatră legată cu pământ. Se păstrează o singură asiză de pietre. Doi piloni din cărămidă legată cu mortar, de formă aproximativ pătrată suprapun parţial cea de-a treia fundaţie identificată. Unul dintre piloni este situat spre latura de nord a S.I, iar cel de-al doilea pilon a fost observat în profilul sud al S.I. A patra fundaţie este realizată din piatră legată cu pământ şi în acest caz se păstrează o singură asiză de pietre. A cincea fundaţie, observată în S.I, este situată în faţa treptelor din faţa altarului actualei biserici. Fundaţia este realizată din piatră legată cu pământ şi în acest caz se păstrează o singură asiză de pietre. După prăbuşirea parţială a unei porţiuni din profilul de nord al S.I a fost observată existenţa unei fundaţii situată perpendicular pe cea de-a cincea fundaţie. Această fundaţie este realizată din pietre legate cu mortar. În cas. 1 la adâncimea de 0, 60 m a fost observată la început ca o aglomerare de pietre de râu legate cu mortar. Pentru cercetarea completă a acestui complex a fost trasată cas. 8 situată la nord de cas 1. După finalizarea săpăturii s-a constat că această structură este un osuar, cu o formă dreptunghiulară. Pe profilul de vest al cas. 4 a fost observată amprenta unui canal de drenaj, care în timp a fost umplut şi acoperit cu mai multe nivelări. În cas. 1, pe profilul sudic al casetei, se observă amprenta gropilor a doi stâlpi dispuşi paralel. Datorită amplasării acestor gropi în linie este posibil ca acestea să fi făcut parte dintr-o construcţie uşoară (acoperiş pentru osuar sau pentru o troiţă). Complexele funerare descoperite în campania 2011 au fost identificate exclusiv în exteriorul Bisericii Sfântul Nicolae. Au fost identificate un număr de 9 morminte care au aparţinut unor călugăriţe care au vieţuit în cadrul Mănăstirii Suzana. Mormântul 1 (M 1) a fost observat în cas. 2, la adâncimea de 1 m, este vorba de un înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. În partea stângă a craniului, spre zidul bisericii, au fost identificate 3 cărămizi având inscripţii cu litere chirilice şi a patra cărămidă fără inscripţie. Din acest înhumat se păstrează craniul. La o distanţă aproximativă de 20 cm au fost identificate oase umane ce fac parte din partea inferioară a bazinului unui înhumat. Mormântul 2 (M 2) a fost identificat în cas. 1, la adâncimea de 1, 55 m, înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. Lângă zona craniului se află depuse două cărămizi, dispuse pe cant. Acestui schelet îi lipseşte craniul. Mormântul 3 (M 3) a fost observat în cas. 2, la adâncimea de 1,35 m, este vorba de un înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. M 3 a fost identificat sub nivelul de depunere al M1. A fost cercetat integral. Mormântul 4 (M 4) a fost observat în cas. 2, la adâncimea de 1.40 m, este vorba de un înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. Lângă craniu a fost depusă o cărămidă, dispusă pe cant. Corpul intră în profilul nord al secţiunii, tăiat de fundaţia bisericii actuale. M 4 a fost identificat sub nivelul de depunere al M1. Mormântul 5 (M 5) a fost identificat în cas. 4, la adâncimea de 1,20/1,30 m, înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. Din acest mormânt s-au păstrat câteva oase într-o stare precară de conservare. Intră în profilul de est al cas. 5. Groapa lui M5 este suprapusă de o nivelare cu pietriş. Mormântul 6 (M 6) a fost identificat în cas. 3, la adâncimea de 1,40/1,60 m, înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. Mormânt cercetat parţial, corpul intră în profilul de vest al casetei. Mormântul 7 (M 7) a fost identificat în cas. 3, la adâncimea de 1,60 m, înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. Mormânt cercetat parţial, corpul intră în partea de est a casetei, fiind distrus de fundaţia bisericii Sfântul Nicolae. Capul era poziţionat într-o casetă constituită din patru cărămizi, dintre care cea plasată în spatele capului conţine o inscripţie cu caractere chirilice. Numele inscripţionat pe cărămidă este Dorotea monahea şi data decesului: 19.10.1844. Mormântul 8 (M 8) a fost identificat în cas.7, la adâncimea de 1,57 m, înhumat, depus în decubit dorsal, orientare vest-est. Defunctul avea pe piept o cruciuliţă confecţionată din bronz. În jurul gropii acestuia au fost descoperite şi o serie de cuie din fier lucrate manual. Posibil să fi făcut parte dintr-un coşciug. Mormântul 9 (M 9) a fost identificat în cas. 1 la adâncimea de 1,25 m, înhumat, depus în decubit dorsal, orientat vest-est. Se afla imediat sub M 2, groapa acestuia o tăia pe cea a lui M 9. Acestui mormânt îi lipsesc oasele de deasupra bazinului, probabil înlaturate cu ocazia săpării gropii lui M 2. Coroborând informaţiile obţinute în această campanie (poziţia mormintelor, faptul că unele dintre morminte au fost deranjate de fundaţiile actualei biserici, informaţiile de pe cărămizile cu înscripţie) considerăm că aceste complexe funerare sunt contemporane bisericii cu fundaţia construită din piatră de carieră legată cu mortar. În acest stadiu al cercetărilor se desprind câteva concluzii preliminare. Prima fundaţie şi cei doi piloni aparţin unei construcţii ce avea fundaţia realizată din pietre de carieră legate cu mortar, iar elevaţia din cărămizi legate cu mortar. Această construcţie ar putea fi biserica ridicată în jurul anului 1840. Celelalte patru fundaţii, precum şi fundaţia observată la prăbuşirea unei părţi a profilului nord al S I aparţin cel mai probabil unei singure construcţii. Aceasta avea fundaţiile exterioare realizate din piatra de carieră legată cu mortar (slab din punct de vedere calitativ), iar fundaţiile interioare erau realizate din piatră de carieră legată cu pământ. Astfel de fundaţii nu puteau susţine decât o construcţie din lemn şi aceasta ar putea fi biserica ridicată pe la 1740. Cercetările din acest an de la Biserica mănăstirii Suzana au confirmat în mare parte istoria orală şi informaţiile documentare existente. Urmează ca cercetări viitoare să determine planimetria completă a celor două biserici mai vechi ale mănăstirii descoperite în acest an.