Cercetarea arheologică a avut un caracter preventiv, impus de proiectul amenajării Autostrăzii ”Transilvania”. Este vorba despre tronsonul 3C al autostrăzii, iar situl din punctul ”Husău” se află între km. 2+870 – 3+050 ai acestui tronson care începe în localitatea Ip (jud. Sălaj) şi se sfârşeşte la Borş (jud. Bihor). Situl arheologic este amplasat în extravilanul loc. Marca, la est de sat, către loc. Ip, în lu...nca Barcăului. Actualmente cursul râului se află la circa 200 m sud de zona investigată a sitului. Situl a fost descoperit în toamna / iarna anului 2003 cu ocazia unor cercetări de suprafaţă, însă ceramica descoperită nu a fost suficient de ilustrativă pentru a putea preciza încadrarea culturală şi cronologică a sitului. În primăvara anului 2012, cu ocazia diagnosticului de teren a fost stabilită întinderea sitului pe traseul proiectat al autostrăzii. Totodată am putut dovedi că situl se întindea pe o suprafaţă mult mai mare, spre sud, întrucât în malul Barcăului se observă foarte bine un strat de cultură cu materiale ceramice simulare celor din zona unde a fost efectuată cercetarea arheologică. Aşezarea pare să fi fost amplasată de-a lungul unui meandru al râului. Spre est, respectiv sud-est am surprins urma bancului nisipos al râului. Situarea sitului în zona de luncă a unui râu cu un traseu capricios, foarte meandrat, care adesea a produs inundaţii serioase a făcut ca în cele cca. 3 milenii care au urmat părăsirii aşezării, aceasta să fie suprapusă de un strat consistent de aluviuni. Stratul depunerilor antropice, aferent locuirii din Bronzul Târziu este suprapus de un strat consistent de sol maroniu-lutos, compact, adesea cu lentile de nisip ori pietriş, care-i trădează originea aluvionară. Grosimea maximă a stratului de cultură atinge 0,20-0,30 m, iar cea a stratului aluvionar care-l suprapune atinge 0,80 -1,00 m. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că situl a fost locuit în preistorie pe parcursul unei singure etape, în perioada Bronzului Târziu. Au fost descoperite în sectorul cercetat 90 de complexe arheologice. Este vorba despre nouă construcţii, de presupus locuinţe, două depuneri constând din câte un vas precum şi un depozit de vase (9 recipiente în total) şi 78 de gropi. Inventarul arheologic recuperat constă mai ales din ceramică. Ceramica ce provine din locuinţe nu este foarte numeroasă şi cel mai adesea este în stare foarte fragmentară. Acest aspect lasă impresia că aşezarea nu ar fi fost părăsită în grabă, fapt ce a permis locuitorilor să-şi recupereze cea mai mare parte a bunurilor. Surprinde şi lipsa cvasi-totală a metalului din suprafaţa cercetată a aşezării (un singur fragment de bronz). Însă dat fiind faptul că este vorba despre un rest de turnare, iar în cuprinsul aşezării a mai fost descoperit şi un cep de turnare confecţionat din gresie avem dovada clară a prezenţei unui / unor meşteri artizani care prelucrau bronzul în aşezarea de la Marca ”Husău”. Suprafaţa cercetată a sitului de la Marca ”Husău” aparţine unei aşezări care evoluează pe parcursul unei anumite etape a Bronzului Târziu din zona sud-estică a Tisei Superioare. Ceramica sugerează o aşezare în evoluţie. Este vizibilă trecerea de la forme şi ornamente caracteristice grupului cultural Cehăluţ-Hajdúbagos, documentat în primele două etape ale Bronzului Târziu între cursul Crasnei şi Barcăului spre forme, tehnici de confecţionare a ceramicii şi ornamente caracteristice fazei de formare a culturii Gáva, în etapa Bronz Târziu III. Între cele două aspecte pare să nu existe nicio cezură. Situaţia este analoagă celei documentate în alte situri contemporane de pe cursul inferior al Someşului, precum cea de la Petea ”Vamă” unde însă fondul din care evoluează cultura Gáva este cel de tradiţie Suciu de Sus II – Lăpuş I. Aşezarea de la Marca ”Husău”, teoretic este contemporană, cel puţin parţial cu cea din punctul ”Sfărăuaş 2”, aflată la mai puţin de 1 km spre vest. În cazul celei de-a doua însă, fondul genetic de tip Cehăluţ-Hajdúbagos este mai puţin sesizabil, dar situaţia poate fi pusă şi pe seama faptului că a fost cercetată doar o mică parte a aşezării, o zonă mărginaşă, cu puţine complexe. La cel mult 5 km, în amonte pe cursul Barcăului a fost sondată în urmă cu cca. 3 decenii o altă aşezare datând din aceeaşi etapă de formare a culturii Gáva. Astfel baza documentară pentru definirea etapei de început a acestei culturi devine mult mai consistentă. Rămâne un deziderat pentru viitor, precizarea relaţiei acestor aşezări cu aşezarea fortificată de la Marca ”Iertaşul Petacilor” care străjuia intrarea dinspre est în defileul Barcăului din zona acestei localităţi.