Terenul pe care a fost realizată cercetarea se află la sud de valul de piatră, relativ aproape de o zonă cu patrimoniu arheologic reperat, reprezentând descoperiri din secolele X-XI. În aria municipiului Medgidia nu este cunoscuta locaţia exactă a castrului valului de piatră. Se presupune că acesta se află în partea estică a oraşului, la cariera fabricii de ciment. Totuşi, mai multe descoperiri, relativ din cen...trul oraşului, făcute în ultimele decenii, documentează existenţa unei aşezări medievale timpurii. Acestea se află pe străzile Republicii, Nicolae Bălcescu, Dumbrava Roşie, Poporului şi Decebal. Nu excludem posibilitatea ca aşezarea să se fi constituit în preajma castrului XV Schuchhardt al valului de piatră. De menţionat că la nord de punctul cercetat, pe str. Poporului nr. 48, a fost identificat în anii 1997-1999 un segment al valului de piatră (1). Totodată, constatăm că terenul supus investiţiei se află în aria castrului 25 Schuchhardt al valului mare de pământ (conform hărţilor militare din prima jumătate a secolului al XX-lea). Cercetarea a avut drept scop descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului supus investiţiei. Săpătura arheologică a debutat cu efectuarea unei secţiuni stratigrafice în partea de nord - nord-vest a terenului studiat, de 3 x 9 m. Ulterior au fost făcute: caseta în perimetrul viitoarei anexei ( de 3 x 3,5 m), o secţiune (de 11 x 4,5 m) paralelă cu cea de control, respectiv o casetă pe latura de sud a S2 ( de 3 x 4 m), pentru decopertarea unui complex. Succesiunea stratigrafică generală a perimetrului cercetat este următoarea: nivel cu pământ brun, lemn ars, olane fragmentare, piatră şi resturi diverse – umplutură modernă rămasă după prăbuşirea vechiului imobil de pe teren, cu o grosime variind între 0,40 şi 0,50 m; urmează un strat de umplutură, brun-negricios, cu piatră sporadică şi fragmente de cărămidă de proastă calitate, gros de circa 0,35 m; apoi, la - 0,80 m de actualul nivel de călcare se află un nivel brun compact, cu rare oase şi obiecte ceramice fragmentare, de perioadă otomană, nivel a cărui grosime variază între 0,30-0,40 m; acesta era urmat de un nivel brun-gălbui, compact, cu rare fragmente ceramice medieval-timpurii, gros de maxim 0,40 m; apoi pământ galben viu (loess). În zona beciului vechii clădiri toate aceste straturi au fost distruse, fiind gasite doar gunoaie moderne aruncate în ultimii ani. S-a săpat pe un teren care a suferit diverse intruziuni antropice de-a lungul timpului. Astfel, în perimetrul cercetat, a existat o construcţie anterioară care a avut spre partea vestică un beci de circa 4 x 3 m. Acesta era adâncit până în loess şi avea pereţii din piatră neregulată prinsă cu mortar galben, sfărâmicios. Groapa beciului era acum umplută cu gunoi menajer modern (bucăţi de fier, haine, sticle etc.) şi resturi de la vechea construcţie. De altfel, pe întreaga suprafaţă cercetată a fost constatat un strat provenind de la nivelarea terenului după strângerea resturilor vechiului imobil, locuit abuziv de familii de romi în ultimele decenii. Aceste resturi formau un strat cu o grosime de 0,40 – 0,50 m. În S2, spre sud, au fost surprinse parţial fundaţiile vechiului imobil. În urma cercetării au fost identificate două complexe medieval-timpurii, reprezentând locuinţe adâncite (bordeie), şi două gropi menajere cu material de perioadă otomană. Cpl. 1 – Bordei. S-a conturat la – 1,18 m prin observarea în profilul de sud al S2 a marginii vetrei cuptorului. Pentru cercetarea acestuia a fost realizată o casetă de 3 x 4 m, dar a fost surprins parţial, pe suprafaţa de 3,20 x 3,30 m. Bordeiul avea cuptor săpat în peretele nordic, a cărui vatră se mai păstra pe 1,10 x 1,32 m, fiind distrusă spre gură. Podeaua bordeiului era din lutuilă galben-brun şi avea grosimea de 1,5 – 2 cm. Starea de conservare a bordeiului era precară. Din inventarul acestuia amintim numeroase fragmente ceramice medieval-timpurii, arse reducător şi în atmosferă oxidantă, şi material osteologic. Cpl. 2 – Bordei. S-a conturat la – 1,70 m şi are podeaua, din lutuială, la -1,85 m. A fost surprins parţial, mare parte intrând sub profilul de sud, sub temelia din piatră a vechiului imobil. Suprafaţa cercetată este de 3,40 x 0,83 m, incluzând o parte din vatra cuptorului, de 1,30 x 0,70 m. Cuptorul a fost săpat în latura de vest a bordeiului. În faţa cuptorului erau câteva pietre mai mari, probabil cu rol de protecţie. Din inventarul bordeiului amintim fragmente ceramice medieval-timpurii şi material osteologic. Cpl. 3 – Groapă menajeră din caseta 1. S-a conturat la – 0,65 m şi are fundul la – 1,80 m. Deschiderea maximă surprinsă a acesteia era de 2,55 x 1,37 m, prezentând formă neregulată. În umplutura gropii se găsea un numeros material osteologic, piatră, cărămidă fragmentară, ţigle sparte şi sporadice fragmente ceramice, care proveneau de la vase cu smalţ verde. Un fragment provine de la gura unui urcior. Cpl. 4 – Groapă menajeră din S2. S-a conturat la – 0,60 m şi are fundul la – 1,67 m. Deschiderea maximă surprinsă a acesteia era de 1,60 x 1,70 m, prezentând formă relativ ovală. În umplutura gropii se găsea material osteologic, fragmente de cărămidă şi sporadice fragmente ceramice, care proveneau de la vase cu smalţ verde închis, precum şi un vas fragmentar cu smalţ, de formă sferoidală. Acesta a avut o toartă şi tub de scurgere a lichidului. Din totalul descoperirilor, destul de reduse, materialul ceramic este cel mai numeros. În cadrul celui medieval-timpuriu, predomină ceramica modelată din pastă comună, la roata cu învârtire lentă, arsă oxidant şi decorată prin tehnica inciziei (cu linii orizontale, peste care în zona umărului au fost trasate benzi de linii în val sau fascicule de linii oblice, de diferite mărimi). Câteva fragmente prezintă crestături dispuse sub formă de şir deasupra liniilor orizontale. Puţinele fragmente confecţionate din pastă fină, arse în atmosferă reducătoare, au décor lustruit (linii verticale sau lustruire mecanică). Ceramica din caolin a fost confecţionată la roata cu învârtire lentă, era arsă oxidant şi a fost decorată prin tehnica inciziei. Materialului ceramic I se adaugă, din complexe şi din strat, cel faunistic. În timpul cercetării, nu a fost descoperită nici o piesă monetară. Din cele două gropi menajere şi din strat au fost recoltate câteva fragmente ceramice de perioadă otomană şi modernă, printre care şi o pipă. Cercetarea preventivă efectuată în Medgidia, pe str. Griviţei, nr. 4, a confirmat existenţa aşezării medievale timpurii în acest perimetru. Realităţile oferite de săpăturile arheologice efectuate în ultimele decenii, pe străzile Republicii, Nicolae Bălcescu, Dumbrava Roşie, Poporului şi Decebal, ne determină să presupunem că ele fac parte din aceeaşi aşezare, constituită probabil în jurul castrului XV Schuchhardt al valului de piatră. Caracteristicile complexelor şi cele ale ceramicii din perimetrul cercetat relevă o locuire specifică secolului al X-lea. Materialul rezultat a fost depozitat la MINA Constanţa.