Peştera 36 - Urşilor este situată pe versantul stâng al Vârghişului, la 85 m deasupra talvegului, prezentând trei deschideri, două cu orientare nord- est şi şi una sud-est şi trei săli principale Prima sa semnalare se datorează studenţilor Haáz Ferenc şi Jodál Károly, în studiul lor din 1941. Aceştia menţionează existenţa unui zid sec de piatră care despărţea două săli, dar nu au efectuat şi săpături arheologic...e. Ulterior, în anul 1953, Zoltan Szekely a identificat pe patul peşterii ceramică Wietemberg. Un plan detaliat al peşterii (fig. 1) a fost realizat de T. Orghidan şi M. Dumitrescu, în anul 1958 (T. Orghidan, M. Dumitrescu, 1963). Aceştia menţionează existenţa zidului în culoarul D, construit din blocuri de calcar şi care delimitează un spaţiu de 2 m între el şi perete, dar consideră că acesta este relativ recent. În anul 1994, speologul I. Deneş (1954-2005) a colectat din galeriile peşterii ceramică Coţofeni şi doi denari din argint, emisie Bela al III – lea, dar a efectuat şi mici sondaje, în vederea evaluării potenţialului arheologic. Rezultatele obţinute nu au fost publicate, dar materialele descoperite sunt descrise în carnetul său de săpătură, aflat la Muzeul Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe (pentru accesul la informaţii, dorim să mulţumim domnului dr. Sándor József Sztáncsuj). Pachetul sedimentar al Peşterii 36 nu a fost afectat de cercetări ample, mai vechi sau recente, în scopul recuperării de faună preistorică, cum este cazul majorităţii peşterilor accesibile din Cheile Vârghişului. I. Deneş a efectuat o serie de sondaje, dar rezultatele nu au fost publicate. Din proximitatea unui astfel de sondaj am recuperat o aşchie de bazat retuşată. Aşa cum precizam în raportul din anul 2017, peştera este greu accesibilă şi nu este inclusă în circuitele de vizitare turistică, iar acest fapt a permis conservarea zidului menţionat anterior. Cercetarea arheologică a avut ca obiectiv recuperarea „in situ” a materialului arheologic în vederea evaluării succesiunii, cronologiei şi componentei culturale a etapelor de locuire. A fost deschis un sondaj (S1) în zona de portal a galeriei F, cu dimensiunea 1/2 m. Săpătura a atins 1,50 m. şi nu a dus la identificarea e materiale arheologice. La aproximativ 1 m. de la nivelul de călcare a fost identificată o lentilă de cenuşă vulcanică, dispersată pe 15-20 cm. Un astfel de eveniment a fost înregistrat şi de Peştera Ursului – nr. 18 (Vereş et al, 2017). Această prezenţă ne va permite în viitor să obţinem repere cronologice precise pentru locuirea de paleolitic mijlociu din aria carstului Cheilor Vârghişului.