Moigrad-Porolissum | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Porolissum - Măgura Moigradului | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4646
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Industrial; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare fortificată; Structură de cult/religioasă;
Cod RAN:
| 142159.03 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Mirşid
Localitate:
Moigrad-Porolissum
Punct:
Porolissum - Măgura Moigradului
Localizare:
| 142159.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Matei | Alexandru | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Csók | Zsolt | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pop | Horea Dionisiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Marchiş | Ioana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Wanner | Robert | participant | University of Leicester, UK |
Raport:
Prezenţa aşezării fortificate de pe Măgura Moigradului în zona Porţii Meseşene nu este întâmplătoare. Punct obligatoriu de trecere, principala cale de acces nord-vestică spre şi dinspre Transilvania, locul ne apare ca o importantă cale de comunicaţie frecventată atât de negustori cât şi de oricine căuta să iasă sau să intre în Transilvania.
Deal de origine vulcanică, o masivă masă de piatră (andezite, granite, etc.) care este exploatată în prezent de o carieră situată pe versantul de SV al dealului, Măgura Moigradului ne apare ca un impresionant trunchi de con cu altitudinea maximă de 514 m şi o diferenţă de nivel de 224 m faţă de valea Ortelecului, care a creat trecătoarea amintită. Platoul superior al conului vulcanic amintit, de formă ovală, are un diametru mare de cca. 400 m, iar cel mic de cca. 250 m, suprafaţa totală a acestuia fiind de 7 ha.
Pe Măgura Moigradului au fost făcute fortuit descoperiri arheologice încă din anul 1855 (descoperirea unui dacic tezaur din podoabe din argint), dar cercetări sistematice începând cu anii 1940, 1958 - 1959, însă cu o anumită constanţă şi rigoare doar în anii 1984, 1987 - 1995, 2002. Considerată iniţial ca necropolă dacică de incineraţie, Măgura Moigradului ne apare tot mai mult şi mai sigur ca un spaţiu sacru destinat depunerilor rituale (sec. I a.Chr.), iar mai apoi o întinsă aşezare dacică fortificată (sec. I p.Chr.), precedată de locuiri sporadice preistorice şi succedată de o fortificare romană (sec. II - III) şi mai apoi medievală (sec. XII - XIV) a dealului.
Obiectivul principal al cercetării preventive de pe Măgura Moigradului, l-a constituit salvarea vestigiilor şi eliberarea terenului de sarcină arheologică în vederea predării amplasamentului pentru obiectivul Drum de acces şi extindere exploatare carieră.
Planimetria staţiunii arheologice de la Moigrad, precizarea cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia sa, stabilirea caracterului sitului, a etapelor evolutive, toate au reprezentat obiective prioritare ale cercetării. Nu în ultimul rând ne-am propus, precizarea relaţiei şi succesiunii fazelor evolutive şi componentelor staţiunii. Toate aceste aspecte sunt dificil de sesizat, mai ales datorită faptului că am avut suprafeţe cercetate anterior, greu de sesizat acum în teren, iar în urma amenajărilor antropice realizate de carieră, în anii 80, terenul a căpătat o configuraţie relativ nouă.
Campania anului 2009-2010 a constat în trasarea a 8 unităţi de cercetare menite atât să ofere profile prin sit (S1, 2, 4) cât şi imagini generale de ansamblu prin decopertare în suprafaţă (S3, 5). Suprafeţele 1-6 au căutat să investigheze zona platoului, iar suprafeţele S7 şi S8 au completat, pe drumul de acces, imaginea oferită de evaluarea de teren pentru acest obiectiv, evaluare realizată anterior în anul 2009.
Pentru o evidenţă primară a săpăturii, fiecare complex a fost marcat din momentul conturării cu un număr scris pe un material rezistent la intemperii, iar datele minimale de identificare au fost notate pe o fişă împreună cu evidenţa fotografierii, desenării şi descrierea aspectului umpluturii şi a inventarului arheologic. Materialul arheologic a fost conservat şi o parte restaurat, prelucrarea primară a acestuia fiind deja realizată.
Pentru degajarea umpluturilor moderne care suprapuneau nivelele arheologice (acumulate din cauza exploatării de piatră din anii 80) au fost utilizate mijloace mecanice de decapare. Astfel au fost investigate suprafeţele S1-5 de pe platou.
Stratigrafia generală a sectorului
Din punct de vedere stratigrafic situaţia sitului nu este complexă. În toate suprafeţele excavate se observă aceeaşi succesiune cu mici excepţii privind grosimea straturilor. În general humusul nu depăşeşte 0,10-0,25 m. Sub acesta de obicei apare sterilul locului în care se conturează complexele arheologice. În alte situaţii există şi un nivel de cultură gros cât humusul. Toate aceste situaţii sunt determinate de poziţia complexului faţă de înclinaţia terenului. Spre perimetrul fortificat dacic grosimea depunerilor creşte simţitor. Pe de altă parte din cauza exploatărilor de piatră mai vechi se constată masive nivelări cu pământ care au suprapus zona cercetată. În plus investigaţiile arheologice anterioare au schimbat şi ele parţial peisajul anterior.
Sector drum de acces
Evaluarea de teren, pentru acest sector (efectuată în luna septembrie 2009) a fost necesară deoarece în anul a fost amenajată o nouă cale de acces spre platoul superior al dealului Măgura Moigradului (beneficiarul fiind S.C. GRANDEMAR S.A. CLUJ). Suprafaţa supusă evaluării de teren, lungă de 150 m, lată de 10 m, a relevat existenţa unor complexe arheologice şi în acest sector aparent nelocuit în antichitate. Conform documentaţiei existente, tronsonul noului drum amenajat permite SC GRANDEMAR SA accesul la treapta superioară de exploatare a pietrei din cariera Moigrad. Obiectivul principal al evaluării a fost acela de identificare şi salvare a vestigiilor arheologice de pe traseul proiectului investiţional. Evaluarea s-a făcut în baza Autorizaţiei de evaluare de teren nr. 63/2009. Fiind cunoscute descoperiri mai vechi pe acest versant (o groapă dacică rituală în anul 1992, alte complexe din 1998), luând în calcul posibilitatea apariţiei altora, am efectuat cercetarea de teren pe întreg perimetrul supus evaluării. În spaţiul supus evaluării au apărut vestigii arheologice, în special în profilul vestic al drumului. În vederea conturării complexelor arheologice s-a "împrospătat" manual acest profil şi au fost fotografiate şi desenate complexele identificate cu acest prilej. Unele complexe au fost cercetate integral cu prilejul evaluării din anul 2009 (C1, 2/1, 3, 4, 8), celelalte (C2, 5, 6, 7) rămânând pentru campania anului 2010.
Cercetarea noastră a permis, în final, identificarea a 10 complexe arheologice care se desfăşoară la V de drumul recent amenajat, supus evaluării. Complexele descoperite au fost amenajate în sterilul locului (rocă sau argilă sterilă). Foarte probabil aceste complexe sunt legate de vechiul drum antic de acces spre platoul superior, în interiorul incintei fortificate dacice şi mai apoi medievale.
Sector platou
În buza carierei, spaţiu investigat parţial în campaniile anilor 1984-1989, au fost identificate şi cercetate 121 complexe arheologice. În acest sector, "frământat" de amenajările vechii cariere şi de secţiunile anterioare, decaparea a fost realizată cu succes prin mijloace mecanice care au grăbit şi eficientizat cercetarea preventivă.
Astfel, din punct de vedere tipologic, au fost cercetate 75 de gropi (de provizii, menajere, de stâlp şi rituale), 15 locuinţe, 10 cuptoare menajere, 7 vetre de foc, 8 tălpi de implantare a palisadelor, un şanţ defensiv. Cinci complexe s-au dovedit a fi doar nivele de cultură sau secţiuni mai vechi.
În cel puţin 17 dintre cazuri au fost „reinvestigate" complexe cercetate în anii precedenţi.
Din punct de vedere cronologic majoritatea complexelor aparţin epocii dacice (Latène D1-2). Situaţia, din acest punct de vedere, se prezintă în felul următor: complexe preistorice (neolitice 5), dacice (99), din epoca romană (7) şi evul mediu (10).
Cercetările de la Moigrad-Măgură, de mare anvergură, desfăşurate într-un timp relativ scurt, au evidenţiat, încă o dată, faptul că spaţiul investigat este unul cu un potenţial arheologic deosebit. Mai mult, în zona drumului de acces, unde existau slabe indicii de locuire, au apărut complexe arheologice. Chiar dacă sărace în materiale arheologice, acestea demonstrează faptul că cel puţin în preajma căii de acces au fost amenajate construcţii, gropi şi instalaţii de foc (vetre şi cuptoare).
Din punct de vedere cronologic majoritatea complexelor aparţin epocii dacice (Latène D1-2). Situaţia, din acest punct de vedere, se prezintă în felul următor: complexe preistorice (neolitice 5), dacice (99), din epoca romană (7) şi evul mediu (10).
În sprijinul încadrărilor cronologice făcute cu prilejul cercetării complexelor arheologice a venit prelucrarea primară a materialului recoltat. Din nefericire nu în toate complexele au fost descoperite materiale relevante, dar în general nu au fost probleme privind datarea lor.
În ceea ce priveşte perioada neolitică, materialele, nu foarte numeroase cantitativ, şi complexele aparţinând acestei perioade, au fost astfel datate prin analogie cu altele descoperite şi publicate anterior. Multe din materiale au fost descoperite în poziţie secundară, fiind rulate în epocile anterioare.
Perioada dacică se poate divide în două orizonturi cronologice distincte în funcţie de materialele descoperite. Un prim orizont cronologic debutează în a doua jumătate a sec. II a.Chr. şi se încheie în perioada augustee, la începutul sec. I p.Chr. În general în acest orizont pe platou au fost amenajate în special gropi în care era depus un inventar care le poate atribui caracterul ritualic. Gropile dacice de „tip Porolissum" nu au excelat în inventare deosebite (ceramică fragmentară, cenuşă, lemn ars, lipitură de perete şi de vatră, mici ustensile: cute, fusaiole, fragmente de râşniţe etc.), iar forma (circulară şi ovală în plan şi cilindrică în profil, mai rar tronconică) şi dimensiunile (de la 0,8 la 1,8 m diametru la gură şi adâncimi de la 0,2 la 0,9 m) au păstrat parametrii cunoscuţi anterior. Excepţie au făcut gropile C11, 15, 55B, 81 cu inventare metalice şi ceramice deosebite.
Pentru acest orizont locuinţele dacice surprinse complet sunt circulare cu diametre de maxim 3 m, puţin adâncite (0,2-0,3 m), dar cu inventar bogat (ceramică întregibilă, unelte, ustensile din fier, piatră, lut, os, ceramică) ceea ce sugerează faptul ca au fost surprinse de un eveniment neprevăzut (C63). Unele locuinţe aveau instalaţii de foc (cuptoare sau vetre).
Caracterul profan al descoperirilor datate în acest interval cronologic este sesizabil mai ales în zona drumului de acces, chiar dacă numărul complexelor descoperite este relativ mic.
Pentru cel de-al doilea orizont cronologic dacic de pe Măgura Moigradului numărul complexelor scade, dar caracterul lor cultic dispare, deoarece sunt reprezentate de locuinţe cu instalaţii de foc şi o serie de gropi (din S4), masate mai ales în preajma palisadei complexe ridicată în acest interval de timp (încep. sec. I - încep. sec. II p.Chr.).
Palisada prezintă caracteristici speciale nemaiîntâlnite până acum în cercetările noastre. În spatele şanţului defensiv, la 4,5 m de icul şanţului a fost săpat în stâncă un şanţ de implantare a feţei exterioare a palisadei cu o lăţime de 0,35m şi adâncime de 0,3-0,4m. La 3m în spatele acestei tălpi a fost descoperit un şir de gropi de stâlpi săpate aprox. din 2 în 2 m, care ţineau de faţa interioară a palisadei complexe.
Materialele arheologice speciale dacice descoperite în campania 2009-2010, sunt reprezentate de piese din fier: unelte (seceri, cuţite, ciocănel bijutier, foarfecă), arme (spade, cuţite de luptă, săgeţi), piese de harnaşament şi echipament (pinteni, zăbale, pafta), ustensile (stilusuri), dar şi din bronz (ciocănel bijutier, pandantiv, fibulă, monedă) şi argint (pandantiv-aplică?). Ceramica este tipologic identică cu cea descoperită în întreg arealul dacic. Cea specială este reprezentată de ceramică pictată celtică, jetoane, fusaiole.
Piesele din piatră sunt reprezentate de fragmentele de râşniţă, cute, proiectile, gresii pentru tipare (?), frecătoare.
Majoritatea acestor materiale se datează în primul orizont cronologic dacic de pe Măgura Moigradului (a doua jum. a sec. II a.Chr - încep. sec. I p.Chr.) ajutând la încadrarea cronologică a complexelor.
Perioada romană este caracterizată prin prezenţa unor gropi care ţin probabil de amenajări de locuit specifice mediului militar. Totodată au fost redescoperite şi reinterpretate două tălpi de palisade (C76, 78) care se închid în unghi drept şi care pot ţine de un posibil fort roman din lemn din jumătatea e sud a platoului Măgurii. Materialele arheologice romane sunt însă puţine şi greu de încadrat mai strâns cronologic.
Epoca medievală prezintă la rândul său elemente de habitat mai ales în preajma palisadei amenajate în acest interval de timp (sec. XII - XIV). Locuinţele sunt poligonale, cu instalaţii de foc (cuptoare), dar cu un inventar arheologic sărac. Palisada a fost surprinsă doar în S5, dar probabil exista şi în sectorul S4, dar erodarea cauzată de exploatarea de piatră din anii 80, au făcut-o nedetectabilă de către noi. Foarte probabil şanţul mai vechi dacic a fost refolosit în epoca medievală, măcar pe unele tronsoane mai bine conservate, mai uşor de reajustat.
Suprafaţa cercetată: 3.454,9 m2.
Cercetarea arheologică preventivă a fost necesară deoarece suprafaţa respectivă a fost afectată de amenajarea unui drum de acces spre platoul superior al Măgurii Moigradului, zonă de asemenea supusă investigaţiilor arheologice pentru extinderea treptei superioare de exploatare. Drumul permite accesul pe treptele superioare ale carierei de piatră exploatate de S.C. GRANDEMAR S.A. Cluj Napoca şi a fost amenajat în anul 2009 pe versantul estic al dealului.
Cercetările anterioare sugerau existenţa unor posibile complexe arheologice în spaţiul supus investigaţiilor. Obiectivul principal al acestei operaţiuni a fost acela de identificare a posibilelor vestigii arheologice pe traseul acestei noi căi de acces şi pe platou unde au mai fost efectuate săpături în anii 1984-1989. În zona cercetată arheologic au fost descoperite 132 complexe arheologice, majoritatea datând din epoca dacică clasică (sec. II a.Chr. - I p.Chr.). [Horea Pop] ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: