Moşniţa Veche | Comuna: Moşniţa Nouă | Judeţ: Timiş | Punct: Obiectiv Moşniţa Veche 17 | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5907
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 157861.01 |
Județ:
Timiș
Unitate administrativă:
Moșnița Nouă
Localitate:
Moșnița Veche
Punct:
Obiectiv Moșnița Veche 17
Localizare:
| 157861.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Micle | Dorel | responsabil | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Stavilă | Andrei | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Craiovan | Bogdan | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Situl arheologic Moşniţa Veche 17 este amplasat la 1,64 km NV faţă de biserica ortodoxă din localitatea Moşniţa Nouă şi la 1,77 km V faţă de biserica ortodoxă din localitatea Moşniţa Veche, aflându-se din punct de vedere administrativ în teritoriul celei din urmă localităţi. Geografic situl se află poziţionat în Câmpia Timişoarei, aceasta reprezentând o subunitate a Câmpiei de Vest, speculând unul dintre grindurile caracteristice zonei. Situl arheologic a fost identificat în contextul unor cercetări sistematice de teren realizate în hotarul localităţii Moşniţa Veche, pe parcursul anilor 2010-2011, de către o echipă de cercetători a Universităţii de Vest din Timişoara -nota 1.
Cercetarea arheologică desfăşurată în vara anului 2017 a debutat ca urmare a excavării nesupravegheate a unui şanţ destinat introducerii de infrastructură specifică reţelei electrice, distribuită perimetral pe străzile Jimbolia şi Lugoj a localităţii Moşniţa Veche, fapt care a dus la distrugerea în diverse proporţii a unor complexe arheologice aflate în acest areal. Obiectivele principale ale cercetării s-au legat de identificarea, salvarea şi documentarea complexelor afectate de lucrări, stabilirea stratigrafiei zonei şi descărcarea de sarcină arheologică a întreg perimetrului integrat proiectului investiţional. Metodologia de cercetare a presupus practicarea în jurul complexelor afectate de către proiect şi surprinse în cele două profile ale şanţului, a unor casete cu dimensiuni variabile. Au fost astfel cercetate doar complexele afectate de lucrările edilitare, punctual fiind abordate şi alte structuri arheologice aflate în relaţie cu acestea.
Cercetările realizate în cadrul proiectului au relevat 78 de complexe arheologice, acestea putând fi încadrate în cuprinsul mai multor perioade precum finalul neoliticului târziu (grupul cultural Foeni), sfârşitul epocii bronzului (cultura Cruceni-Belegiš), începutul epocii fierului (grupul cultural Susani); secolele II-IV d.H (Sarmaţi); Evul Mediu Timpuriu şi Dezvoltat.
Orizontul de locuire încadrabil perioadei de final a neoliticului târziu a fost documentat prin prezenţa a două gropi (Cx.79 şi 82) din cadrul cărora a fost salvat material ceramic specific manifestărilor culturale ale grupului Foeni. Totodată din cele două complexe au fost recoltate numeroase piese litice constând în lame sau aşchii de silex.
Complexele a căror datare se leagă de etapa finală a epocii bronzului pot fi clasificate din punct de vedere al funcţionalităţii în spaţii de locuit şi gropi de provizii, transformate ulterior în gropi menajere. Locuinţele sunt de tipul celor adâncite, a căror forme sunt circulare sau rectangulare cu colţurile rotunjite şi fundul neregulat. Locuinţele sunt în general de dimensiuni mari, astfel suprafaţa acestora variază între 10 m2 şi 15 m2. În cadrul categoriei structurilor de locuit se individualizează Cx.6 reprezentând o locuinţă adâncită, de formă rectangulară cu colţurile rotunjite a cărei dimensiuni surprinse au fost de 1,8 m × 2,3 m şi o adâncime maximă de 1,46 m. Cercetarea complexului a presupus în primă fază documentarea a trei nivele de material ceramic şi chirpici, acestea fiind definite între adâncimea de 0,56 m şi 0,78 m faţă de nivelul actual de călcare. În cadrul acestor aglomerări se remarcă trei piese de tip ansa cornuta, o cană miniaturală şi un fragment de pyraunos. Complexul s-a adâncit ulterior până la cota de 1,46 m raportat la nivelul actual de călcare, fiind documentate în acest sens două straturi constând într-un sol lutos, afânat în amestec cu cenuşă (Pl.1/1-5). Complexul poate fi încadrat manifestărilor culturale de tip Cruceni-Belegiš, faza a II-a, ocupând astfel din punct de vedere cronologic etapa Bronzului Târziu II -nota 2. Totodată în cadrul acestui tip de structură se remarcă Cx.56-57 având o formă elipsoidală cu dimensiunile de 2,6 m × 4,2 m şi o adâncime maximă de 1,1 m faţă de nivelul său de conturare. Umplutura complexului a fost una stratificată, comportând trei nivele de umplere. Atât pe latura sudică, cât şi în cea vestică a complexului a fost posibilă documentarea a patru situaţii în care locuinţa este tăiată de o serie de gropi încadrabile epocii bronzului sau secolelor II-IV d.Hr (Pl.1/6-8).
Grupul cultural Susani s-a evidenţiat printr-un singur complex arheologic reprezentând o groapă a cărei funcţionalitate nu poate fi precizată, de formă rectangulară cu colţurile rotunjite. Din cadrul complexului au fost salvate fragmente ceramice şi vase tipice ale acestei manifestări culturale, în acest sens evidenţiindu-se o cană cu decor canelat dispus în arcade pe corpul acesteia şi în benzi la baza vasului, aceasta găsindu-şi bune analogii la Susani -nota 3.
Locuirea sarmatică (sec. II-IV d.H), este documentată prin gropi de provizii, a căror formă este cilindrică sau bitronconică, având un diametru la gură care variază între 1,2 m şi 1,6 m. În categoria structurilor de locuit poate fi încadrat un bordei de formă rectangulară cu colţuri rotunjite, acesta având o stare slabă de conservare, fiind afectat atât de lucrările edilitare, cât şi de alte complexe medievale. De această etapă cronologică se leagă şi cele patru morminte de inhumaţie cercetate în latura de vest a sitului. Două dintre morminte (M.2 şi M.4) au fost distruse prin săparea necontrolată a şanţului necesar introducerii de utilităţi, din cadrul acestora fiind salvate părţi ale membrelor inferioare, precum şi vasele ceramice depuse ca ofrandă (Pl.2/2). Un al treilea mormânt (M.1) a fost identificat într-o stare slabă de conservare, păstrându-se doar fragmente ale craniului defunctului şi vasul depus ca ofrandă în zona membrelor inferioare. O stare de conservare mai bună a presupus-o M.3, acesta fiind însă răscolit din Antichitate. Inventarul mormântului a fost format dintr-un vas ceramic depus între membrele inferioare ale defunctului şi parte a unei fibule din fier (Pl.2/1).
Complexele arheologice încadrabile evului mediu timpuriu se leagă de o fântână (C.21) şi părţile inferioare ale unor gropi menajere (Cx.41; Cx.62; Cx.64). Materialul arheologic recuperat este puţin numeros şi se rezumă la fragmente ceramice decorate cu incizii dispuse în val, caracteristice perioadei, iar buzele de vas reconstituie în general oale borcan. Evului mediu dezvoltat îi poate fi încadrat un cuptor de olar (Cx. 37), două locuinţe adâncite (Cx. 70; Cx. 75) şi o groapă menajeră (Cx.72). Iniţial cuptorul a prezentat o stare de conservare bună, fiind păstrată şi cupola acestuia, însă şanţul practicat de către constructor a traversat complexul prin mijlocul acestuia distrugând mare parte din el. Cuptorul a presupus o singură gură de alimentare, fiind prevăzut cu placă de reverberaţie dispusă în cruce sau în stea. Din interiorul cuptorului au fost recuperate fragmente ceramice care reîntregeau vase borcan (Pl.2/3-6). Locuinţa adâncită (C.70) este de formă circulară, se adânceşte în sol cu 0,9 m faţă de nivelul său de conturare, din cadrul acestuia fiind salvate cinci lame de cuţit aflate în diferite stări de conservare (Pl.2/7-8).
Note:
[1]. 1)Măruia, L.; Micle, D.; Floca, C.; Stavilă, A.; Berzovan, A.; A.; Bolcu, L.; Borlea, O.; Rogozea, O.; Forţiu, S.; Magina, A.; Pîrpîliţă, E.; Vedrilă, I.; Horak, P.; Vidra, L.; Gogoşanu, A. (2012), Geografia istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele cercetărilor arheologice de teren, Editura BioFlux, Cluj-Napoca, 2012, p. 614-678.
2)Fl. Gogâltan, Aspecte privind metalurgia bronzului în bazinul carpatic. Ciocanele şi nicovalele cu toc de înmănuşare din România, în Ephemeris Napocensis, IX-X, 1999-2000 (2000), p. 40.
3)I. Stratan, Al. Vulpe, Der Hügel von Susani, în PZ, 52, 1, 1977, Taf. 8.
2)Fl. Gogâltan, Aspecte privind metalurgia bronzului în bazinul carpatic. Ciocanele şi nicovalele cu toc de înmănuşare din România, în Ephemeris Napocensis, IX-X, 1999-2000 (2000), p. 40.
3)I. Stratan, Al. Vulpe, Der Hügel von Susani, în PZ, 52, 1, 1977, Taf. 8.
Bibliografie: