.
Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac | Anul: 2012
Anul:
2012
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Cetate;
Necropolă
Județ:
Tulcea
Localitate:
Nufăru
Comuna:
Nufăru
Punct:
Trecere bac
Toponim:
Proprietatea A. Petre
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Apostol Virgil Muzeul Naţional de Istorie a României
Bâlici Ştefan Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti
Damian Oana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Dumitraşcu Valentin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Ene Daniel Lucian Muzeul Naţional de Istorie a României
Mărgineanu-Cârstoiu Monica Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Olteanu Radu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Stoica Otilia Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti
Vasile Mihai Muzeul Naţional de Istorie a României
Vasile Sandu Gabriel Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN:
Raport:

Cercetările arheologice derulate în campania 2012 în cetatea bizantină situată în intravilanul localităţii Nufăru s-au concentrat în regiunea nordică a promontoriului pe care se desfăşoară aşezarea, în punctul Trecere bac (încă proprietatea Enache Şinghi), reprezentând o zonă complexă din punct de vedere arheologic, incluzând un tronson din curtina nordică a fortificaţiei bizantine şi instalaţia portuară a aces...teia, construite la sfârşitul secolulul al X-lea, cu necropola şi locuirea medievale care le suprapun (secolele XI–XIII). La est de zona înglobând instalaţia portuară a cetăţii bizantine, descoperită în 19991, a fost cercetată în campaniile 2002, 2004–2011 o suprafaţă de circa 300 mp,2 menită a pune în evidenţă elementele de fortificaţie adiacente debarcaderului, precum şi o serie de complexe funerare şi de locuire ulterioare3. Campania 2012 a urmărit în principal continuarea cercetării necropolei şi a locuirii care o suprapune, în cadrul unor suprafeţe deschise anterior, S 8, orientată N-S, cu dimensiunile de 10 x 8 m, şi S 9, orientată N-S, cu dimensiunile de 10 x 8 m. S-a intenţionat de asemenea şi dezvelirea pavajului instalaţiei de acostament pe o suprafaţă cât mai mare, în partea vestică a suprafeţei cercetate, în cadrul S 11–S 11A, lărgite spre est, orientată V-E, cu dimensiunile de 15 × 10 m, precum şi degajarea structurii cu reţea de piloţi de lemn, legată de accesul din/spre cetate, identificate în 2010, în partea estică a suprafeţei cercetate, în cadrul S 9. Achiziţiile de ordin stratigrafic ale campaniei 2012 în punctul Trecere bac nu aduc elemente în plus faţă de situaţia cunoscută, înregistrându-se prezenţa depunerii de pământ cenuşiu prăfos în care au fost descoperite gropi menajere conţinând fragmente osteologice animale şi fragmente ceramice din secolul al XIII-lea, complexe care secţionează nivelul înmormântărilor. Complexele funerare cercetate în 2012 se caracterizează prin aceleaşi aspecte de rit şi ritual definind necropola cercetată în campaniile anterioare, localizată în zona nord-estică a promontoriului nufărean (Piatră/km 104 şi Trecere bac) şi încadrată între mijlocul secolului al XI-lea – începutul secolului al XIII-lea. Celor 307 morminte cercetate în campaniile 1999–2002 şi 2004–2011, li se adaugă încă 73 descoperite în 2012 în S 8, numărul total de complexe funerare ridicându-se la 380. Gropile mormintelor au fost săpate în depunerea de sediment cenuşiu prăfos sau de sediment cenuşiu gălbui cu pigmenţi de mortar. Orientarea mormintelor este vest-est. În general s-a practicat înhumarea individuală, într-o serie de cazuri fiind vorba de reînhumări şi deranjamente, produse fie de înhumări ulterioare, fie de nivelul de locuire care suprapune necropola; există o serie de situaţii de suprapuneri ale complexelor funerare de către complexele de locuire, ceea ce a dus la distrugerea complexelor funerare, din care s-au putut identifica doar părţi din schelet. Scheletele apar în decubit dorsal, aparţinând unor adulţi şi unor copii, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii – variantele cu antebraţele pe piept, abdomen, bazin, umeri sau pe lângă corp, cu subvariantele lor –, cu picioarele întinse, uneori uşor flexate. Două dintre mormintele cercetate conţineau inventar, reprezentat de piese de podoabă (verigi de bronz) şi de cult (o cruciuliţă relicviar de bronz), specifice necropolelor epocii. Zona necropolei din punctul Trecere bac este suprapusă de un nivel ocupaţional, cercetat în 2012 în S 8, S 9 şi S 11–S 11 A, reprezentat prin 22 de complexe de locuire, cinci locuinţe, adâncite sau cu baze de piatră, în trei cazuri adosate zidului de incintă, cu latura variind în jurul valorii de 3 m, cu instalaţii de foc reprezentate de cuptoare de piatră cu paturi calorice din fragmente ceramice, şi 17 gropi menajere, cu formă circulară, cu diametre de 1–3 m şi adâncimi de 1–1,50 m, care afectează profund nivelul necropolei. Materialul arheologic descoperit constă în ceramică, obiecte mărunte din lut, bronz, os, corn, monede din bronz. Din punctul de vedere al conservării primare, s-a procedat, după degajarea monumentului de protecţia cu carton asfaltat, la intervenţii cu mortar de var şi pământ galben asupra porţiunii lungi de 14 m a zidului instalaţiei portuare şi la acoperirea pavajului legat de funcţia de acostare, degajat pe o suprafaţă mai mare de 60 mp, precum şi a structurii cu reţea de piloţi de lemn, degajată pe o suprafaţă de 10 mp. Marea adaptabilitate a locuitorilor din vechime este vizibilă atât în privinţa utilizării stâncii pentru realizarea fortificaţiei şi amenajarea necropolei, cât şi în sensul schimbării rapide a statutului zonei, de la rolul de spaţiu fortificat şi de acostament la acela de zonă funerară şi apoi de locuire. Continuarea cercetării până la finalizarea ei va permite conservarea şi punerea în valoare a unui ansamblu important pentru istoria aşezărilor fortificate de la Dunărea de Jos.

Note Bibliografice:

1. CCA 2000, p. 67–68.


2. CCA 2008, p. 207, n. 2.
3. Vezi CCA 2000, p. 67–68; CCA 2001, p. 164; CCA 2002, p. 216–217; CCA 2003, p. 213–214; CCA 2005, p. 245–246; CCA 2006, p. 237–238; CCA 2007, p. 242–243; CCA 2008, p. 207–208; CCA 2009, p. 156; CCA 2011, p. 84–85; CCA 2012, p. 90–91.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO