Staţiunea se află la 2 km SV de oraş, pe prima terasă de pe malul stâng al Visei. Ea a fost identificată cu mult timp în urmă cu prilejul cercetărilor întreprinse în aşezarea eneolitică aparţinând culturii Petreşti. Materialul arheologic strâns cu prilejul acestor cercetări indică o comunitate de norico-pannoni, foarte probabil colonizaţi în legătură cu exploatările de sare de aici. Partea inferioară a terasei ...pe care se află situl este degradată continuu de eroziunea apelor Visei şi de alunecările de teren. Cercetări arheologice sistematice au început în anul 2004. Rezultatele preliminarii au fost prezentate în Sesiunea naţională de rapoarte 2006 de la Constanţa şi în CCA, 2005, p. 240-241 şi într-un studiu separat1. Cercetările din anul 2006 şi-au propus să extindă suprafaţa cercetată anterior pentru a obţine informaţii mai cuprinzătoare cu privire la topografia aşezării (amplasarea ei în raport cu panta terasei), caracteristicile habitatului (tipul de locuinţe din aşezare, activităţile economice) şi trăsăturile particulare ale culturii materiale, îndeosebi ceramica, precum şi alte informaţii privitoare la evoluţia istorică a aşezării (începutul, sfârşitul). Au fost executate două secţiuni de 10 x 2 m, amplasate în prelungirea celei executate în 2005 adică S 2, amplasate la capetele de SE şi respectiv NV ale ei, pe care le-am numerotat cu S 2 B, cea din SE şi S 2 C, prelungirea spre NV. În felul acesta s-a realizat o secţiune lungă de 28 m orientată pe direcţia pantei terasei formată din trei tronsoane, iar pentru uniformitatea notării am redenumit pe S 2 (2005) ca S 2 A. În fiecare din cele trei tronsoane numerotarea carourilor începe de la 0 şi din capul sud-estic. Situaţia stratigrafică în S 2 B: până la ad. de 0,55-0,60 solul este uniform ca aspect şi de culoare maroniu-deschisă cu nuanţe cenuşii. Primele materiale arheologice apar de la ad. de 0,48 m şi constau din fragmente ceramice de mici dimensiuni, foarte probabil antrenate de pe zona mai înaltă a terasei. Între m. 0-6 ai secţiunii şi începând de la -0,70 m adâncime solul devine lutos de culoare galben-castaniu, cu numeroase concreţiuni calcaroase dar lipsit de urme arheologice. Această observaţie indică faptul că limita de S a aşezării se afla la o oarecare distanţă (astăzi 18 m) de marginea de jos a terasei. Situaţia ar putea fi interpretată prin prezenţa unui drum antic care şerpuia pe la marginea de jos a terasei, între aşezare şi Visa sau prin evitarea locuirii zonei datorită eroziunii pe care Visa o execută permanent în buza terasei. În c. 6-10 ale secţiunii începând de la ad. de 0,65 m solul devine negru cenuşos, afânat şi foarte bogat în materiale arheologice: ceramică, fragmente de chirpic şi lipitură de vatră, resturi osteologice menajere, cărbune. La m. 10 şi la -0,70 s-a descoperit un sestertius de la împăratul Antoninus Pius, bătut la Roma între anii 140-144, catalog RIC III, Nr. 612, p. 109, iar la m. 6 şi la -1,03 m o fibulă de bronz fragmentară. Contextul arheologic arheologic surprins în aceste carouri reprezintă continuarea unuia identic surprins în campania din 2005, care se întindea pe primii 2 m ai secţiunii S 2 A, între adâncimile de 0,7-0,83 şi în care am surprins, într-o groapă un vas întreg în poziţie aproape verticală. Coroborând observaţiile din cele două campanii se conturează cu multă certitudine amplasamentul unei locuinţe de suprafaţă, a cărei planimetrie şi dimensiuni nu putem deocamdată să le precizăm. Situaţia stratigrafică în S 2 C este identică până la ad. de 0,70 m adică un sol de culoare maroniu-deschisă cu nuanţe cenuşii, iar primele fragmente ceramice apar începând cu -0,55-0,60; ele nu formează un strat de cultură şi după aspect par scurgeri de pe panta terasei. Un strat de cultură bine conturat începe la -0,80. Solul devine cenuşiu închis aproape negru şi conţine numeroase fragmente ceramice, resturi de chirpic şi lipitură de vatră. În c. 2-4 şi la -1,10 m se conservă foarte bine resturile unui complex, posibil o locuinţă de suprafaţă. Conturul unor cărămizi, care după tăria materialului au fost puţin - sau chiar deloc- arse se conturează în ambii pereţi ai secţiunii şi pe o porţiune din lăţimea acesteia, sugerând resturile unui zid, executat în această tehnică, ce traversa secţiunea prin dreptul m. 4. Observaţiile stratigrafice indică faptul că acest zid a fost ridicat direct pe solul antic fără nici o fundaţie. Pe peretele estic al secţiunii sub urma cărămizii a apărut un adevărat pat de fragmente ceramice neolitice. Am menţionat anterior că aşezarea romană se află la limita vestică a unei mari aşezări Petreşti, iar materiale sporadice fără a forma un nivel propriu-zis s-au găsit în multe puncte la baza stratului arheologic. Nu putem preciza dacă fragmentele aflate sub cărămida romană aparţineau acestui nivel neolitic, ca materiale in situ sau au fost intenţionat aduse şi aşezate sub zidul construcţiei romane. Oricum piatra este foarte rară în zonă. S-a conservat de asemenea un strat de lutuială gros de 3-4 cm aflat la S de resturile liniei de cărămidă ce conturau acest zid ceea ce ar putea indica resturile unui paviment din interiorul locuinţei. Contextul arheologic surprins în c. 2-4 ai secţiunii S 2 C se află în prelungirea platformei de chirpic surprinse în S 1 B (2005) în c. 1-2 şi la ad. de -1,05, iar dunga de culoare roşie ce traversa secţiunea între m. 3-4, considerată atunci ca marcând limita de NV a unei locuinţe, ar putea reprezenta tocmai amplasamentul unui astfel de zid executat din cărămidă slab arsă sau numai uscată la soare. La -1,10 m se conturează clar pe ambii pereţi ai secţiunii S 2 C un nivel de călcare marcat prin numeroase fragmente ceramice, mult cărbune şi fragmente de chirpic şi lutuială. Limita inferioară a nivelul roman se află la -1,20 m sub care apar doar sporadice fragmente eneolitice iar solul devine lutos de culoare galben-castanie. Este evident că locuinţa ale cărei resturi le-am surprins era una de suprafaţă. În c. 8 la ad. de 0,65-0,80 m s-a descoperit o fibulă fragmentară din bronz, iar în c. 10 la -0,93 m un cui din fier. Materialul arheologic cel mai bogat rezultat din ambele secţiuni îl formează ceramica. Din analiza caracteristicilor tehnice: calitatea şi culoarea pastei, modelajul, a formelor şi a modalităţilor de ornamentare putem distinge în lotul ceramic de la Ocna Sibiului următoarele categorii ceramice: A- ceramică terra sigillata de import şi locală, ceramică terra nigra B- ceramică fină din pastă roşie şi cenuşie C- ceramică zgrunţuroasă roşie şi mai ales cenuşie, lucrată la roata olarului D-ceramică cenuşie zgrunţuroasă lucrată cu mâna. Analiza formelor şi a ornamentelor materialului ceramic din aşezarea de la Ocna Sibiului, indică cu multă certitudine originea norico-pannonică a coloniştilor care au locuit aici. Elementele inconfundabile şi cu mare grad de certitudine în stabilirea etnicului sunt formele între care numeroasele fragmente de dreifußschüsseln şi decorul în cele două tehnici Kammstriche şi Besenstrich prezent pe majoritatea oalelor din pastă zgrunţuroasă. Analogii foarte bune în ceramica din complexele norico-pannonice se găsesc şi pentru alte forme îndeosebi pentru străchini şi farfuriile din pastă fină cenuşie şi roşie 2.