.
Ocolişu Mic | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: La Vămi (Blidaru) | Anul: 2005
Anul:
2005
Epoca:
Epoca bronzului;Hallstatt;Latene
Perioade:
La Tène târziu
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Locuire militară;
Cetate
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Ocolişu Mic
Comuna:
Orăştioara de Sus
Punct:
La Vămi (Blidaru)
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bodó Cristina Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Glodariu Ioan responsabil Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Pescaru Adriana Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Pescaru Eugen Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Cod RAN:
Raport:

Aflată pe mamelonul de pe dealul Blidaru (altitudine 705 m), cu vizibilitate excelentă atât înspre Valea Mureşului cât şi spre Grădiştea Muncelului (antica Sarmizegetusa Regia), cetatea, ce a avut rosturi pur militare, este cea mai impozantă lucrare de acest gen din zonă. Primele săpături arheologice au avut loc în 1953, continuând apoi în 1954-1956, 1961, 1964, 1986, 2002-2005. Pentru a face propriu terenul ...ridicării cetăţii, vârful mamelonului a fost îndreptat şi lărgit, fiind amenajate suprafeţele netede din interiorul cetăţii iar ceva mai jos, la cota şeii ce-l leagă de dealurile din S şi V, a fost amenajată o terasă îngustă, suportul zidului de incintă. De pe platoul superior există o vizibilitate bună asupra cetăţii de pe dealul „Cetăţuia” de la Costeşti şi asupra turnurilor ce se înşiruie pe culmea dealului Faeragul. La câteva sute de metri depărtare, în punctul „Pietroasa lui Solomon”, se află urmele a două sanctuare patrulatere. Cetatea de la Blidaru se remarcă prin faptul că în jurul ei se află cea mai densă reţea de turnuri de apărare/pază, care alături de pantele abrupte ale mamelonului şi de fortificaţia din vârful lui creşteau dificultăţile pentru orice inamic. Deşi semnalate de la începutul cercetărilor din zonă, doar o parte dintre aceste turnuri de pază au fost cercetate sistematic. Astfel în 1944 au fost cercetate trei turnuri pe culmea Dealului Faeragului1 (558 m) (la SE de Blidaru) – acestea se aflau pe drumul care urca dinspre Valea Faeragului. Din capătul de S al platoului Faeragului se ajunge la Curmătura Faeragului, unde se văd urmele unui turn2, iar ceva mai sus – pe înălţimea Poiana Popii se găseşte alt turn de pază3. De asemenea, pe muchia Todirici se află un turn pe la mijlocul muchiei, iar altul pe o terasă superioară, sub Blidaru4. Sunt semnalate o serie de turnuri pe prima terasă a apei Grădiştii care se ridică la stânga văii5. Înălţimile de la S de şaua de legătură domină dealul Blidaru6, astfel că şi în această zonă s-au ridicat turnuri. Turnul lui Mihu se află în apropierea drumului actual ce leagă gura Văii Faeragului de Luncani-Târsa, fiind amplasat pe o ridicătură dominantă7. La E de acest turn, pe o terasă la câţiva zeci de metri depărtare se află câteva blocuri care par să indice prezenţa unui alt turn8. Continuând drumul spre Luncani, la vreo 300 m depărtare, pe muchie, a fost semnalat alt turn, de la care drumul coteşte spre S. Acest ultim punct semnalat se află imediat lângă locul numit „La Vămi”: o cale îngustă, ca un pod, de trecere spre Luncani–Târsa. Deşi în bibliografia de specialitate9 se vorbeşte de posibilitatea existenţei unui turn de pază în acest punct, după un sondaj efectuat în 199810, doar în toamna anului 2003 turnul semnalat aici a fost cercetat prin săpături arheologice sistematice11. Este situat la circa 400-500 m de cetatea de la Blidaru; coordonatele acestui punct fiind 45039’91’’latitudine nordică, 23009’66’’ longitudine estică, iar altitudinea este de 750 m. La construirea turnului s-au utilizat blocuri de calcar transportate de la Măgura Călanului. Turnul are formă patrulateră, cu laturile de 11,90 m în exterior şi 6,80 m în interior. Lăţimea zidului este de 2,60 m. Şanţul de fundaţie a fost săpat în stâncă, apoi, fără alte amenajări direct pe stâncă s-a aşezat prima asiză a zidului. În ceea ce priveşte modul de ridicare al zidului s-a constatat că s-a folosit tehnica elenistică, cu butise la intervale de 3-4 blocuri. Scopul campaniei de săpături din acest an a fost de a continua săpătura spre interiorul turnului pentru a ajunge la nivelul de călcare din antichitate şi a surprinde eventuale amenajări; respectiv dezvelirea unui segment cât mai mare din zidul turnului, ţinând cont de scopul final: introducerea în circuitul turistic al acestui monument. Pornind de la traseul secţiunii SII/2003, s-a trasat o secţiune de 3 x 15 m, orientată N-S, perpendiculară pe laturile turnului. De asemenea s-a deschis o casetă cu dimensiunile de 7 x 3,70 m, la E de secţiune, cu un martor de 0,50 m. Secţiunea: s-a descoperit integral intrarea. S-a descoperit o parte a interiorului zidului de S, constatându-se că aici s-au păstrat în picioare trei asize deasupra nivelului de călcare din antichitate. În interiorul turnului, în jumătatea nordică a secţiunii am ajuns până la nivelul de călcare din epoca dacică, adâncimea faţă de nivelul de călcare actual fiind de 2,30–2,50 m. Am putut constata că în interior a fost doar o podină din lut, care a fost pus peste stâncă. La 2,15 m de intrare (la 6,40 m de capătul nordic al secţiunii) s-a aflat un cuptor, de formă aproximativ circulară, cu diametrul maxim de 1,35–1,40 m. În casetă am descoperit o parte din zidul estic al turnului, ajungând la adâncimea de 1,50 m. Din paramentul exterior s-a păstrat o asiză, iar din cel interior două asize. Pe blocul de la colţ se află profilaturi specifice tehnicii de construcţie elenistice. Se remarcă şi aici numărul mare de babe practicate în blocurile de la colţuri. În final s-a desfiinţat parţial martorul, pentru a pune în evidenţă paramentul exterior al zidului de pe latura de S. În ultima etapă a campaniei s-a astupat secţiunea, pentru a evita degradarea monumentului, până la descoperirea sa integrală şi găsirea finanţării necesare protejării. Materialul arheologic constă din două fragmente atipice. La acest fapt se adaugă observaţia că nu sunt urme de incendiere la acest turn, astfel că ne punem întrebarea dacă nu cumva a fost părăsit înainte de războaiele daco-romane. Realizarea unui acoperiş de protecţie a turnului din punctul „La Vămi”, a unui sistem de protejare a intrării; includerea turnului în circuitul turistic al cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, sectorul Costeşti – Blidaru.

English Abstract:

Situated on the top of Blidaru hill (705 m high) and enjoying an excellent view both to Mureşului valley and to Grădiştea Muncelului (the Ancient Sarmizegetusa Regia), the fortress which served for military purposes, is the most imposing work of this kind in the area. The archaeological investigations started in 1953 and continued with some interruptions until 2005. The fortress is remarkable due to the large number of guard towers surrounding it. One of these towers is that of “La Vămi” site which was systematically investigated starting from 2003. Its walls were constructed by using the Hellenistic technique. A 3x15m profile and a 3.70x7m cassettes were conducted. We continued to uncover the tower wall, and inside, the walking path level was reached (over a small distance) and a kiln was found.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO