Costeşti | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Costeşti -Blidaru | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5981
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 90379.05 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăştioara de Sus
Localitate:
Costeşti
Punct:
Costeşti -Blidaru
Localizare:
| 90379.05 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Florea | Gelu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Vestigiile cetăţii dacice de la Blidaru au intrat în atenţia specialiştilor cu predilecţie de la începutul secolului XX, iar cercetările arheologice sistematice au debutat odată cu mijlocul veacului amintit. Atunci a fost remarcată prezenţa mai multor turnuri dispuse pe întreg cuprinsul dealului, unele dintre ele fi ind şi sondate. Pe Platoul Faeragului era cunoscută prezenţa a trei turnuri, cercetate într-o campanie din anul 1944 condusă de Constantin Daicoviciu. Ele sunt dispuse aproape coliniar pe un platou cu o lungime de cca. 300 m şi cu o lăţime care variază între 20 şi 40 de m, altitudinea maximă, înregistrată la mijlocul platoului, fi ind de 563 m. Campania din anul 2013 a vizat turnul afl at în extremitatea sudică, respectiv pe cel de la mijlocul platoului. Aspectul terenului diferă în cele două situaţii. În cazul primului turn, notat convenţional T. I, terenul se prezintă sub forma unei terase patrulatere cu lăţimea de cca. 15 m şi cu o alveolare în poziţia mediană. În cel de-al doilea caz, terenul are forma unei movile de mari dimensiuni (diametrul la bază este de 36 m, iar în partea superioară de 15 m). În campania din anul 2013 au fost deschise trei secţiuni, notate S. I/2013 (aferentă turnului nr. I), S. II/2013 şi S. III/2013 (aferente turnului nr. II). Secţiunea notată S. I/2013 a fost amplasată în perimetrul T. I şi a avut următoarele dimensiuni: 7 m lungime şi 3 m lăţime (Pl. 1). Ea a fost orientată NNV-SSE şi a fost poziţionată în aşa fel încât să permită pe viitor trasarea unor noi secţiuni paralele, încât la fi nalul cercetării arheologice să fi e dezvelită atât suprafaţa turnului, cât şi a zonei din jurul său. Stratigrafi a generală a fost următoarea: 1. strat vegetal (0 - 0,10 m); 2. strat de pământ galben (-0,10 - 0,50 m); 3. strat de pământ galben compact, cu pietre mici de micaşist (- 0,50 - 0,70 m); 4. strat de pământ maroniu cu bucăţi de cărămizi, olane şi ţigle – mortar (-0,70 - 0,80 m); 5. strat compact de pietre de micaşist (-0,80 - 0,90 m); 6. strat de lut maroniu (-0,90 - 1,00 m); 7. stânca nativă, îndreptată. Aici au fost identifi cate trei segmente de ziduri. Din primul, descoperit în zona nordică a secţiunii, s-au păstrat trei blocuri din calcar, aşezate într-un şanţ săpat în stâncă, ce aparţineau paramentului interior al zidului şi o parte din emplecton. În colţul nord-vestic al secţiunii au fost observate urmele unui alt segment de zid (o parte din emplecton şi un singur bloc de calcar din paramentul interior), perpendicular pe cel descris mai sus. Un al treilea segment de zid a fost găsit în zona sudică a secţiunii. Intervenţiile moderne au afectat puternic zona şi, în consecinţă, din structura zidului amintit a rămas in situ un singur bloc de calcar, amplasat la rândul său într-un şanţ săpat în stâncă. În interior a fost descoperită o podea care consta dintr-un strat de mortar cu bucăţi de tegule şi pietre mărunte, dar care nu acoperea întreaga suprafaţă a turnului, alternând cu un strat de pământ maroniu cu bucăţi de tegule. Sub el se afl a un strat compact din pietre de micaşist, urmat de un altul din lut, ultimul aşezat pe stânca nativă îndreptată. Pe suprafaţa din interior au fost descoperite mai multe fragmente de la un perete pe care erau vizibile încă urme de pictură. Materialul arheologic a constat doar într-o cheie din fi er şi o cute. Secţiunea notată S. II/2013, aferentă turnului nr. II (T. II), a avut o lungime de 8 m, o lăţime de 3 m şi a fost orientată N-S (Pl. 2). Stratigrafi a constatată pentru partea sudică a secţiunii s-a prezentat astfel: humus modern (0-0,10 m), pământ provenit din intervenţiile moderne (0,10 – 0,50 m), strat de lut galben foarte bine tasat (0,50 – 0,90 m), mortar cu fragmente de tegule (0,90 – 1 m), strat de bucăţi de micaşist (1 – 1,1 m), strat de lut (1,1-1,2 m), aşezat peste stânca nativă îndreptată. În partea nordică a secţiunii, stratigrafi a se prezenta în modul următor: humus modern (0-0,10 m), strat de pământ lutos (0,10 – 0,70 m), strat de lut galben foarte bine tasat (0,70 – 0,90 m), nivel de sfărâmătură de micaşist (0,90 – 1,1 m) şi roca nativă, îndreptată. În partea mediană a secţiunii a apărut un segment de zid cu o grosime de 2,80 – 2, 90 m. Între cele două paramente a fost observat emplectonul, păstrat foarte bine pe unele porţiuni (a putut fi determinat inclusiv traseul bârnelor de lemn care străbăteau emplectonul atât pe lungime, cât şi pe lăţime). Este de notat că paramentele diferă ca mod de realizare. Dacă paramentul interior este compus din blocuri de calcar aşezate alternativ, unul pe lungime, altul pe lăţime, cel exterior este compus exclusiv din blocuri amplasate pe lungime. Totodată, liniile celor două paramente nu sunt perfect paralele (Pl. 3). Pentru ambele paramente s-au păstrat doar blocurile de la prima asiză. Alte blocuri de calcar afl ate în suprafaţa cercetată, erau în poziţie secundară. Similar situaţiei constatate pentru turnul nr. I, şi aici a fost identifi cată o suprafaţă (cca. 6 m2 ) cu mortar în care erau prinse numeroase fragmente de tegule (bucăţi mici de ţigle şi de olane). Secţiunea notată S. III/2013 a fost trasată la 4 m distanţă spre nord faţă de S. II/2013, a avut 4 m lungime şi 3 m lăţime. Ea a fost orientată N-S. S-a ajuns până la adâncimea de 0,6 m, fără a se contura vreun complex de interes arheologic. În campaniile viitoare va fi continuată cercetarea arheologică în cadrul acestei secţiuni, ea nefi ind fi nalizată în cursul anului curent. Ambele turnuri investigate pe parcursul anului 2013 prezintă o serie de caracteristici inedite, cu un potenţial arheologic şi istoric considerabil. Astfel, dacă pentru toate turnurile din jurul cetăţii dacice de la Blidaru cercetate în campanii mai vechi sau mai noi (turnurile din Poiana Perţii, de La Vămi, din Poiana lui Mihu etc.) era consemnată o singură fază de utilizare a lor, pentru cele două turnuri situate pe Platoul Faeragului au fost documentate două faze, cu diferenţe notabile între ele. Conform datelor arheologice disponibile în prezent, în prima fază au fost ridicate două turnuri cu ziduri din blocuri de calcar, dispuse pe mai multe asize, după care, în faza a doua, se asistă la demantelarea lor parţială şi la amenajarea spaţiului interior cu ajutorul mortarului. În decursul campaniei din anul 2013 a fost efectuată ridicarea topografi că în coordonate STEREO 70 („Costeşti-Blidaru. Platoul Faeragului, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara). ... Vezi mai mult Vezi mai puțin
Bibliografie: