Ostrov | Judeţ: Constanţa | Punct: Păcuiul lui Soare | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5739
Anul cercetarii:
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Cetate;
Cod RAN:
| 62547.02 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Ostrov
Localitate:
Ostrov
Punct:
Păcuiul Lui Soare
Sector:
Poartă
Localizare:
| 62547.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Damian | Oana | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Paraschiv-Grigore | Eugen Marius | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Vasile | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Săpăturile arheologice sistematice iniţiate în 1956 şi continuate până în prezent au pus în evidenţă, în capătul nord-estic al insulei Păcuiul lui Soare, existenţa unei cetăţi construite a fundamentis de către bizantini la sfârşitul secolului al X-lea, astăzi distruse în cea mai mare parte de apele Dunării. Începând cu primii ani ai veacului al XI-lea, cetatea de la Păcuiul lui Soare îşi pierde caracterul eminamente de bază navală, la adăpostul zidurilor urmând să se desfăşoare o intensă vieţuire care va dura, cu o întrerupere în secolul al XII-lea, determinată de un incendiu provocat de invazia cumanilor, până în prima jumătate a secolului al XV-lea, momentul ocupării Dobrogei de către turci. Vieţuirea din aşezarea insulară, documentată prin şase niveluri, este atestată de descoperirile de locuinţe adâncite şi de suprafaţă, cu pereţii sprijiniţi pe temelii de piatră, de cuptoare şi materiale arheologice, precum ceramică, unelte de metal, os sau piatră, arme şi piese de harnaşament, podoabe.
În campania 2016, cercetările au fost reluate în sectorul Poartă, în cadrul suprafeţei S I U, în vederea finalizării studiului locuirii din sectorul de nord-vest al cetăţii. După curăţarea suprafeţei (cu dimensiunile de 10,60 × 6,50 m) de vegetaţie şi de depunerile aluvionare acumulate după campania din 2014, din cauza variaţiilor nivelului Dunării, cercetarea s-a reluat de la o adâncime medie de aproximativ 1,40 m.
În S I U, au fost cercetate nivelurile aparţinând secolelor XIII–XIV şi, parţial, cel databil în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Complexe de locuire au fost identificate cu precădere în jumătatea nordică a suprafeţei. În partea nord-vestică a S I U a fost descoperită în campania 2014 o locuinţă de suprafaţă, cu dimensiunile de 4,70 × 4,40 m, identificată după resturile de lipitură arsă ale pereţilor, cu lăţimea de 0,50 m, o grupare de pietre, cu aspect de amenajare interioară, cu dimensiunile de 2,40 × 2 m (E-V), şi resturile de podea de pământ galben bătătorit. Locuinţa, vizibilă pe profilul nordic al suprafeţei pe o lungime de 2,40 m, aparţinea, probabil, după poziţia stratigrafică şi materialul ceramic, nivelului de locuire din secolul al XIV-lea. Continuarea cercetării complexului în campania 2016 a permis: identificarea instalaţiei sale de încălzit-gătit în partea nord-vestică, sub forma unei vetre simple, circulare, cu diametrul înregistrat pe profilul nordic al secţiunii de 0,70 m şi în plan de 1,10/1,70 m, cu grosimea de 0,20 m; dezvelirea spre vest a podelei de pământ galben, bordată de pietre de dimensiuni mari, aparţinând temeliei locuinţei; stabilirea traseului gropilor de par, cu diametre cuprinse între 0,15–0,30 m, identificate sub forma a două şiruri, la distanţă de circa 3 m între ele, pe lungimea reconstituită de 4,40 m. Complexul este secţionat de malul vestic. În partea nord-estică a S I U, a fost cercetat colţul nord-vestic al unei locuinţe cu bază de piatră, cu dimensiunile identificate de 3,50 × 2 m, cu o intrare, cu lăţimea de 0,70 m, pe latura sa sud-vestică, complex de locuire a cărui datare în a doua jumătate a secolului al XI-lea este asigurată de poziţia stratigrafică (aparţine stratului castaniu roşiatic compact) şi de descoperirea in situ a unui urcior acoperit cu verde măsliniu descoperit in situ. Complexul este secţionat de malul estic.
Materialul arheologic descoperit constă dintr-o mare cantitate de ceramică fragmentară şi de material osteologic animal, la care se adaugă: piese de metal din categoria uneltelor, ustensilelor şi componentelor sistemului constructiv al caselor, greutăţi pentru plasa de pescuit, fusaiole, mărgele şi brăţări fragmentare de sticlă, monede de bronz.
Este necesară continuarea cercetării S I U, prin extinderea acestei suprafeţe spre est, pentru epuizarea nivelurilor de locuire din zonă şi verificarea limitelor necropolei medievale. ... Vezi mai mult Vezi mai puțin