.
Ovidiu | Judeţ: Constanţa | Punct: Proprietatea Mănăilă | Anul: 2016
Anul:
2016
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I î.Hr. – I d.Hr.)
Perioade:
Epoca romană timpurie
Categorie:
Alimentare cu apă şi drenaj;
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată
Județ:
Constanţa
Localitate:
Ovidiu
Comuna:
or. Ovidiu
Punct:
Proprietatea Mănăilă
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Nopcea Cătălin-Mircea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Petcu Radu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN:
Raport:

A fost cercetată o suprafaţă de 74 mp, destinată construirii unui imobil P+1E (fig. 2). Deoarece terenul a fost supus unei compactări foarte puternice cu pietriş s-a preferat efectuarea săpăturii cu mijloace mecanice. O primă secţiune de control a fost executată pe latura de N a suprafeţei cercetate. Deoarece stratigrafia s-a dovedit a fi destul de simplă, am hotărât cercetarea în suprafaţă a întregului perimet...ru. Profilele magistrale de pe laturile săpăturii (fig. 9) indică următoarea succesiune a straturilor: A – Depuneri şi intervenţii recente: - strat de piatră compactată depusă de proprietarii terenurilor din zonă în perioada 2008 – 2012 (cu grosime cuprinsă între 0,10 şi 0,25 m); - urmele a două sondaje (S 9 şi S 10) efectuate de arheologii M. Bucovală şi Gh. Papuc în anul 1994 au fost reperate în colţul de NV şi în zona de S a suprafeţei cercetate; - în profilul de S a fost surprinsă o porţiune din secţiunea S 1 efectuată în cursul diagnosticului din anul 2012. B – Stratigrafia antică: - strat de pământ vegetal post-antic, de culoare neagră; - strat de pământ brun-negricios, cu rare fragmente ceramice şi piatră măruntă (strat de cultură din perioada romană timpurie); - groapa de implantare a apeductului, care pleacă din acest nivel roman; - strat steril de culoare brun închis; - strat steril de culoare brun-gălbui. Singurul complex arheologic identificat este încă un tronson al cunoscutului apeduct de tip canalis structilis. Situaţia stratigrafică înregistrată în acest caz ne permite observaţia importantă că groapa de implantare a apeductului este efectuată de la nivelul de călcare identificat în acest perimetru. Acest strat de cultură este în legătură cu locuinţa identificată în apropiere de M. Bucovală şi C. Paşca (secţiunea S7 din anul 1994). Diagnosticul efectuat în anul 2012 a permis înregistrarea topografică a acestei locuinţe, în cazul de faţă aceasta situându-se la circa 6 m spre SV de suprafaţa cercetată. Pe baza materialului ceramic descoperit în locuinţă, dar şi a unor fragmente din stratul de cultură, încadrarea cronologică a momentului de construcţie al apeductului ar putea fi coborâtă către secolul II p. Chr. (şi nu la sfârşitul sec. III - începutul sec. IV cum au presupus arheologii Gh. Papuc şi M. Ionescu). Bolta apeductului apare la -0,60 m faţă de nivelul actual în colţul de NE al săpăturii şi la -0,70 m în profilul de S. Deşi pânza freatică este foarte ridicată, un sondaj efectuat în profilul de sud a permis înregistrarea lăţimii totale a blocajului (circa 1,40 m). În colţul de NE al săpăturii a fost descoperit un cămin de vizitare al apeductului (fig. 10, 11), ceea ce a permis studierea inclusiv a structurii interioare a acestuia. Căminul are dimensiunile exterioare de 1,90 x 1,65 m, iar cele interioare de 0,90 x 0,65 m, zidurile fiind groase de 0,50 m. Este construit din piatră legată cu mortar şi face corp comun cu apeductul propriu-zis. Pe latura de N se mai păstrează un orificiu care ar putea fi interpretat ca loc pentru fixarea şi manipularea capacului. Deşi infiltrarea rapidă a apei freatice a fost un real obstacol, s-a reuşit golirea căminului până la bază. Umplutura constă în pământ negru-brun cu foarte multe pietre mijlocii şi mari, fragmente de ţigle şi cărămizi, oase de animale şi rare fragmente ceramice, ceea ce denotă o acţiune intenţionată de scoatere din uz a apeductului. Pe baza unor fragmente ceramice, momentul umplerii poate fi datat după mijlocul sec. V p. Chr. O monedă de la Justinian I (follis databil în anii 541/542) găsită în stratul de cultură roman din profilul de Vest al săpăturii ar putea indica totuşi continuarea utilizării apeductului şi în sec. VI p. Chr. Construirea fortificaţiei de tip quadriburgium din apropiere a fost pusă de altfel în legătură cu necesitatea apărării acestui obiectiv strategic (vezi contribuţiile arheologilor M. Bucovală, Gh. Papuc şi C. Băjenaru pe acest subiect).

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO