.
Ovidiu | Judeţ: Constanţa | Punct: malul de V al lacului Siutghiol | Anul: 2008
Anul:
2008
Epoca:
Epoca greacă şi elenistică;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade:
Epoca romană timpurie;
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
Epoca greacă
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Structură de cult/religioasă
Județ:
Constanţa
Localitate:
Ovidiu
Comuna:
Ovidiu
Punct:
malul de V al lacului Siutghiol
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Nopcea Cătălin-Mircea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Papuc Gheorghe responsabil Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN:
Raport:

Săpăturile arheologice de la Ovidiu au avut ca obiectiv principal în acest an cercetarea bazilicii identificate în zona extramurană a fortificaţiei de tip quadriburgium şi corelarea stratigrafiei acestui monument cu un edificiu contemporan situat la V (edificiul B). Datorită nivelului foarte ridicat al apei freatice nu am reuşit să cercetăm în totalitate zona bazilicii. De aceea, ne-am limitat la prelungirea... caroului K1’’ către E, pentru a mai dezveli o porţiune din zidul de N al bazilicii, şi la extinderea ariei I1’’- H1’’, unde se află o anexă a edificiului. Observaţiile făcute în campania anterioară se confirmă şi de această dată: construcţia edificiului înainte de ridicarea fortificaţiei (cel mai probabil în cursul primei jumătăţi a sec. V), folosirea zidurilor perimetrale ale bazilicii ca pereţi ai unor construcţii adosate în cursul sec. VI şi, în sfârşit, demantelarea sistematică a edificiului în a doua jumătate a sec. VI. Atât la N, cât şi la S de bazilică a fost surprins un strat foarte gros de dărâmătură (în special ţigle şi olane de acoperiş) aparţinând locuinţelor adosate bazilicii în sec. VI, după construcţia fortificaţiei. Un terminus post quem pentru scoaterea din uz a acestora este o monedă de la Justin II (565-578) descoperită în stratul de ţigle şi olane de la N de bazilică, ceea ce ne face să credem că momentul distrugerii ar putea fi datat încă din timpul acestui împărat. Distrugerea construcţiilor adosate este urmată foarte rapid de demantelarea sistematică a zidurilor bazilicii. Demnă de amintit este cantitatea apreciabilă de amfore de tip Gaza apărută în acest strat de demantelare. Lipsa unor dovezi elocvente de cultură materială specifică sec. VI în interiorul bazilicii poate fi explicată deocamdată prin pierderea caracterului religios în această perioadă (o dată cu prăbuşirea cupolei cert atestate de pilaştri de la interior şi de mortarul abundent care acoperă podeaua de lut). Anexa situată la S de bazilică este de fapt o construcţie (fără acoperiş ?), închizând un spaţiu a cărui lăţime este de 2,90 m (lungimea nu poate fi aproximată deocamdată). Este constituită dintr-un rest de zid în formă de L, cu laturile de 1,60 m, realizat din piatră legată cu pământ, care aminteşte de pilaştri de cărămidă din prima fază a narthex-ului bazilicii. În ultima fază de existenţă a bazilicii interiorul şi exteriorul acestei anexe este pavat cu fragmente de ţigle, foarte bine îmbinate. Acest pavaj, care a fost surprins mai bine în campania din anul 2002, este la acelaşi nivel cu trotuarul din dale de calcar care înconjoară bazilica. În acest an s-a identificat o porţiune din acest trotuar chiar în interiorul anexei, cu precizarea că în el este cruţat un canal de scurgere a apelor pluviale, orientat către est (deci către golful de odinioară). Al doilea sector cercetat este reprezentat de edificiul B, situat la V de bazilică şi cuprins în parte de zidurile fortificaţiei. Din observaţiile anterioare se ştie că acest edificiu este în mod cert abandonat o dată cu construcţia quadriburgium-ului. Pe ultimul nivel de funcţionare al acestei construcţii a fost descoperit în 1984 un tezaur de monede cu ultimele exemplare de la împăratul Zenon (477-491), acesta fiind deocamdată cel mai sigur terminus post quem pentru construcţia fortificaţiei. Prin cercetarea aproape integrală a carourilor J 2 şi K 2 avem acum o succesiune stratigrafică elocventă pentru acest edificiu, care se prezintă după cum urmează: - strat vegetal - nivel de locuire din secolul VI, având ca suport o şapă de mortar rămasă de la construcţia sau reparaţia incintei fortificaţiei; - nivel de construcţie al fortificaţiei, compus din sfărâmătură de piatră, mai gros către incintă; - strat gros de umplutură (nivelare) cu pământ brun, afânat, provenit cel mai probabil din şanţul de fundaţie al curtinei de est a fortificaţiei; acest strat stă peste un nivel de călcare format dintr-un pământ negricios amestecat cu lentile de lut galben, cu o pantă foarte accentuată către est şi care acoperă depunerile aparţinând edificiului B; - nivelul de locuire în interiorul edificiului (de altfel şi singurul), reprezentat de o podea de lut la circa –0,80/0,90 m faţă de nivelul actual; la exterior este completat de un nivel de călcare amenajat în pantă către est (cote – 1,20/1,35 m); - strat de pământ negru-brun afânat, având la bază o peliculă de mortar (căruia îi corespunde o mare groapă cu mortar situată la V de zidul mare al edificiului); - nivel de călcare anterior construcţiei edificiului, reprezentat de o podea foarte bună de lut, completată către est de o simplă bătătorire a pământului şi având aceeaşi pantă către est (mai lină de această dată); pe acest nivel s-au surprins şi unele lentile de arsură; - strat de pământ negru, cu siguranţă un vegetal antic (în care apar mici fragmente ceramice din epoci diverse, mai ales greceşti şi romane timpurii). Pe baza acestei stratigrafii se poate avansa ipoteza construirii edificiului B într-o perioadă ulterioară bazilicii şi edificiului A situat la S de aceasta. Conform materialului arheologic şi în special a monedelor, încadrarea cronologică a acestui edificiu poate fi făcută în a doua jumătate a sec. V. Groapa de mortar şi pelicula fină de mortar (elemente suprapuse sau tăiate de zidurile edificiului B) ar putea fi puse în legătură cu momentul de construcţie al bazilicii, aflată la o distanţă de circa 7-8 m spre est. Nivelul cel mai timpuriu de podea (pentru care avem un terminus post quem reprezentat de o monedă tip GLORIA ROMANORVM din anii 402-408), aflat pe vegetalul antic, se datează pe baza materialului arheologic la începutul sec. V şi nu poate fi pus în legătură cu un edificiu anume, din lipsa unor cercetări pe o arie mai largă. Moneda amintită ne arată însă foarte clar începuturile aşezării anterioare fortificaţiei (şi anume primele decenii ale sec. V).

English Abstract:

Location: West bank of the Siutghiol Lake

The archaeological excavations at Ovidiu were mainly conducted this year in order to investigate the basilica identified in the area outside the walls of the fortification of the quadriburgium type and correlate the stratigraphy of this monument to the contemporary building situated to the West (building B).

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO