În zilele de 2 şi 3 august 2014, cetăţeanul Paul Croitoru din Cacica (com. Cacica, jud. Suceava), a descoperit un tezaur de 300 de monede dacice, la care se adaugă mai multe fragmente monetare, datând din secolele III-II a.Chr. Autorul descoperirii a utilizat detectorul de metale şi a practicat o săpătură manuală, de formă aproximativ circulară, cu diametrul de cca. 3 m, cu adâncimi variabile, mergând uneori... chiar până la 0,60 m. Domnia sa a predat piesele identificate pe teren Direcţiei Pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Suceava, ulterior, acestea intrând în patrimoniul Muzeului Bucovinei Suceava. Conform declaraţiilor descoperitorului şi a observaţiilor arheologilor suceveni, care s-au deplasat în teren, punctul în care a avut loc descoperirea monetară se află în cuprinsul satului Pârteştii de Sus, pe tarlaua „Tonog”, de pe Dealul Cojocului (coordonate GPS: 47º39'40,02'' N; 25º53'27,5'' E), într-o zonă în care nu era semnalată prezenţa vreunui sit arheologic. Cercetările preventive au fost întreprinse în perioada 1-3 septembrie 2015, în baza autorizaţiei de cercetare preventivă nr. 208 din 16.08.2014, eliberată de Ministerul Culturii şi au avut drept scop recuperarea eventuală a altor piese monetare, stabilirea stratigrafiei şi evaluarea situaţiei arheologice. Foarte importantă era reconstituirea, dacă aceasta mai era posibilă, a condiţiilor de descoperire iniţiale, întrucât în cazul oricărui gen de tezaur / depozit, indiferent de epoca istorică de care se leagă, aceste date pot clarifica anumite aspecte ce ţin de caracterul depozitului respectiv (ex. votiv, caracter funerar). Din păcate, locul descoperirii se afla chiar în mijlocul unui drum de ţară de pe platoul Dealului Cojocului, aici fiind efectuată şi „săpătura” celui care a descoperit tezaurul monetar. Au fost trasate trei secţiuni (SI-SIII) şi trei casete (C1-C3), toate orientate E-V, atât de-a lungul drumului de ţară, cât şi pe traseul acestuia. Astfel, SI: 16 m x 1 m, a avut menirea de a surprinde stratigrafia zonei în care a avut loc descoperirea, această secţiune fiind trasată adiacent drumului, la sud de acesta. SII: 6 x 1 m, a fost ulterior deschisa paralel cu SI, chiar în drumul de ţară, la 2,80 m nord de acesta. Intervalul de 2,80 m rezervat între aceste două secţiuni reprezintă porţiunea de drum afectată de săpăturile d-lui Croitoru, care au condus la descoperirea celor 300 de monede, cu ajutorul detectorului de metale şi a decopertării drumului. În aceste două secţiuni, la adâncimi variate, de la -0,05 m la -0,55 m, au fost descoperite numeroase monede (cca. 100), concentrate preponderent între metrii 8-13,70 în SI şi metrii 0-4,20 în SII. Spaţiul dintre cele două secţiuni a fost cercetat prin intermediul C1: 2,80 x 3 m şi C3: 6 x 2,80 m, aceasta din urmă suprapunând spaţiul afectat de săpătura efectuată la momentul descoperirii tezaurului. C2: 2 x 1,50 m a fost trasată cu scopul de a controla porţiunea de teren aflată la vest de marginea SII. O ultimă secţiune, SIII: 2 x 1 m a vizat verificarea porţiunii situate la est de C3. Deşi autorul descoperirii a prelevat de la faţa locului 300 de monede, prin urmare un număr consistent, în timpul cercetărilor ulterioare au mai fost identificate alte 150 de monede întregi şi fragmentare. Din punct de vedere arheologic-stratigrafic, nu a existat posibilitatea reconstituirii condiţiilor iniţiale de descoperire. Mai mult decât atât, zona drumului de ţară a fost puternic afectată în toamna anului 2013, când au avut loc importante nivelări şi îmbunătăţiri ale drumului de pe Dealul Cojocului. Stratigrafia zonei neafectate de aceste lucrări este simplă (aşa cum reiese din SI şi SII), nefiind observat nici un strat (nivel) arheologic: sol vegetal (0-0,15 / 0,20 m); sol brun-cenuşiu de pădure (0,20-0,60 / 0,70 m); solul viu, sterilul arheologic (de la 0,60 / 0,70 m). Probabil, la momentul depunerii în pământ a tezaurului monetar, în antichitate, piesele au fost aşezate în acest sol de pădure, scopul acestei acţiuni (poate legat de o practică votivă?) nemaiputând fi, din păcate, reconstituit în prezent. O menţiune specială trebuie făcută aici: în timpul cercetărilor arheologice nu au fost identificate materiale arheologice ceramice sau osteologice, singurele artefacte fiind piesele monetare. Tezaurul monetar este format dintr-un număr de 485 de monede şi fragmente monetare. Monedele din componenţa tezaurului sunt imitaţii după tetradrahmele macedoneene, fiind emise în intervalul secolelor III-II î. Hr. Tipul monetar predominant este Huşi-Vovrieşti, binecunoscut în descoperiri din zona Moldovei, la care se adaugă şi tipuri monetare atribuite tradiţional monetăriei dacice. Deşi nu se cunoşteau descoperiri de această factură în zona de nord a Moldovei, tezaurul de la Pârteştii de Sus se înscrie în cadrul larg al orizontului de tezaure cu tetradrahme macedoneene emise de către Filip II şi Alexandru cel Mare şi imitaţiile lor, acesta întinzându-se din zona central şi est europeană, până în Balcani. Având în vedere contextul descoperirii prezentat mai sus, nu putem avansa nici o ipoteză despre mărimea iniţială a tezaurului şi cât s-a recuperat din el. Totuşi, cantitatea mare de metal preţios recuperată, peste 5 kg de argint, poate fi considerată una deosebit de importantă pentru o comunitate (care rămâne să fie descoperită în viitor), acumularea realizându-se într-o perioadă lungă de timp.