.
Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Edificiul cu hipocaust | Anul: 2011
Anul:
2011
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade:
Epoca romană târzie
Categorie:
Alimentare cu apă şi drenaj;
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit:
Castru
Județ:
Buzău
Localitate:
Pietroasele
Comuna:
Pietroasele
Punct:
Edificiul cu hipocaust
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Constantinescu Eugen Marius Muzeul Judeţean Buzău
Dinu Cătălin Constantin Muzeul Judeţean Buzău
Stăicuţ Gabriel Ion Muzeul Judeţean Buzău
Cod RAN:
Raport:

În campania 2011 cercetările arheologice de la Pietroasele s-au desfăşurat în sectorul Edificiul cu hipocaust în două perioade: 7 iunie - 7 iulie şi 5 septembrie - 31 octombrie. În cea de a doua perioadă, la cercetări au participat Dinu Cătălin Constantin şi Stăicuţ Gabriel Ion, arheologi la Muzeul Judeţean Buzău. Edificiul cu hipocaust a fost localizat în iulie 19761 la 400 m est de colţul de sud - est al ca...strului sub panglica DJ 205, şoseaua dintre satele Pietroasele şi Clondiru de Sus - Şarânga şi în gospodăriile din jur. La scurt timp am practicat în gospodăria lui Fane / Ştefan Moldoveanu prima secţiune în noul obiectiv prin care am localizat vestigii ale unei construcţii cu hipocaust, respectiv încăperea sigilată cu A pe planul edificiului cu hipocaust. În anii care au urmat, casa, curtea şi grădina lui Fane Moldoveanu au fost achiziţionate de stat şi cercetările s-au extins. În anul 2006, în aceeaşi zonă au fost achiziţionate terenurile şi gospodăriile care au aparţinut lui Mitică Bratu şi Mircea Capotă, sub care se află o parte din ruinele edificiului cu hipocaust, ceea ce a deschis noi perspective pentru cercetarea acestui obiectiv.2 Realizarea unui proiect de modernizare a drumului judeţean DJ 205 (care suprapune construcţia antică) de la intersecţia DN 1B cu DJ 205 spre Pietroasele şi apoi spre Merei - Verneşti - Tisău - Haleş - Ciolanu - Ciuta / Măgura pe DN 10 Buzău - Braşov, având drept obiectiv punerea în valoare a zonei cu monumente istorice şi vestigii arheologice reperate,3 a impus cercetarea arheologică a părţii din edificiul cu hipocaust aflată sub firul şoselei. În campania 2009 şoseaua a fost secţionată pe centru, a fost decapată jumătatea de sud şi cercetată acea suprafaţă. Prin cercetările respective au fost descoperite elemente de arhitectură şi de finisaj neîntâlnite în partea monumentului cercetată anterior. Au apărut ziduri construite din piatră cu mortar din var-nisip-pietriş-cărămidă pisată căptuşite cu cărămizi aşezate pe lung, tencuite cu trei straturi de mortar: un strat de mortar gros de 2,5 cm cu multă cărămidă pisată, peste care s-a pus un strat subţire de mortar mai fin cu cărămida pisată mărunt şi cernută, şi un ultim strat de mortar foarte fin, uneori colorat - opus signinum sau pe care s-a aplicat un fond de culoare roşie / grena, peste care s-au pictat diferite scene cu culori albastru, galben, maro, verde, bej, alb, brun etc. Pentru valoarea excepţională a vestigiilor edificiului cu hipocaust, construcţie romană veche de aproape 1.700 de ani, în vederea punerii în valoare şi a introducerii ei în circuitul public a fost construit un pasaj suprateran, premiză şi condiţie sine qua non a amenajării muzeistice a acestor valoroase vestigii arheologice. Edificiul cu hipocaust / băile romane este / sunt o construcţie impresionantă în concepţie şi fascinantă ca aspect, expresie de înaltă ţinută a arhitecturii imperiale romane din secolul IV p. Chr. Încăperile, culoarele edificiului şi bazinetele erau pardosite cu plăci de marmură albă, pereţii erau finisaţi cu tencuială colorată - opus signinum - şi pictaţi in fresco într-o gamă coloristică impresionantă, ferestrele erau închise cu vitralii realizate din plăcuţe de sticlă colorată unite prin rame de plumb, toată clădirea fiind agrementată printr-un ingenios sistem de încălzire centrală.4 Folosit şi ca locuinţă a comandantului garnizoanei locale, edificiul cu hipocaust era locul unde se stabileau planurile de instrucţie şi de intervenţie în caz de necesitate / invazie la care erau convocaţi / participau comandanţii structurilor de supraveghere şi pază din sistemul de fortificaţii numit Valul lui Traian sau Brazda lui Novac de nord, ofiţeri, ingineri, arhitecţi, dar şi reprezentanţi ai administraţiei veniţi în control, negustori, alte persoane de vază aflate cu treburi în zonă. Valul lui Traian este sistemul defensiv construit de Constantin cel Mare pentru apărarea teritoriului de la nord de Dunărea de Jos, recucerit de el imediat după anul 323, când, după ce l-a eliminat pe Licinius, cu care împărţise până atunci conducerea Imperiului roman, i-a respins pe sarmaţi şi pe goţi din Moesia, i-a urmărit peste Dunăre până la poalele unei coline înalte acoperită de pădure deasă (Dealul Istriţa? Ipoteză tentantă, dar greu de susţinut), unde l-a ucis pe regele Rausimodus, a capturat prăzile, a eliberat prizonierii, a decimat războinicii duşmani, iar pe cei care au supravieţuit i-a luat ostatici.5 Este posibil ca acest episod să-l fi inspirat pe împărat în conceperea sistemului de apărare menţionat mai înainte şi în construirea ansamblului castru - edificiul cu hipocaust - cimitirele 1 şi 2, aşezarea civilă pendinte de castru de la Pietroasele. În cursul cercetării edificiului cu hipocaust a fost descoperită o mare cantitate de cărămizi şi ţigle, dintre care unele erau ştampilate cu sigiliile Legiunii a XI Claudia, numită iniţial Legio XI Claudia Pia Fidelis, cantonată încă din secolul I p.Chr. la Durostorum/Silistra de azi, pe malul drept al Dunării. În tencuiala zidurilor au fost folosite fragmente de ţigle şi cărămizi de dimensiuni mult mai mari decât de obicei, având 10 - 12 - 15 cm, adică doar sparte, nu pisate, identice cu fragmentele rămase din cărămizile folosite în construcţia edificiului şi din ţiglele de la acoperişul clădirii. Coroborate cu faptul că, până în prezent, nu am descoperit la Pietroasa nici măcar un cuptor roman de ars ceramică, aceste fragmente dovedesc folosirea, în construcţia de la Pietroasa, a unor materiale dezafectate din construcţii mai vechi, din alte locaţii, poate de la Drajna, poate de la Durostorum / Silistra de azi, faţă de cea din urmă Pietroasa aflându-se la 106 km în linie dreaptă. Aceasta este, practic, singura explicaţie pentru datarea mai timpurie a ştampilelor de pe cărămizile şi ţiglele descoperite la Pietroasa, decât construcţia propriu-zisă. Precizăm că tot materialul ceramic, tehnica de construcţie şi mortarul folosit în construcţia de la Pietroasa sunt ferm specifice secolului IV p. Chr., probând realizarea acestei construcţii în timpul domniei lui Constantin cel Mare. Reamintim că în umplutura încăperilor au fost descoperite numeroase fragmente ceramice din vase de lut ars de tradiţie dacică - oale, borcane, străchini, căţui - şi din vase provincial romane lucrate fie din pastă zgrunţuroasă - oale cu buza răsfrântă şănţuită, căni, urcioare cu una sau două toarte, vase mari de provizii Kraussengefässe -, fie din pastă roşie-gălbuie fină - amfore şi urcioare, unele smălţuite verde-oliv; în pardoseli erau amenajate canale din cărămizi şi conducte din tuburi ceramice sau din olane cu mufă, folosite pentru evacuarea apelor uzate.6 Sub panglica şoselei DJ 205 Pietroasele - Şarânga în campania 2009 au fost descoperite mai multe încăperi din componenţa parterului monumentului.7 Aşa cum am mai spus, castrul şi edificiul cu hipocaust de la Pietroasele constituie unicul ansamblu roman din secolul IV p. Chr. de asemenea amploare existent la distanţă de peste 100 km de Dunăre în interiorul teritoriului dacic. De altfel, monumentul este unicat pe tot teritoriul Daciei. Ansamblul încorporează, pe de o parte, concepţia, proiectarea, coordonarea romană, prezenţa efectivă a arhitecţilor, militarilor, constructorilor şi meşterilor romani, iar pe de altă parte, munca concretă a salahorilor şi a populaţiei locale daco-romane, care a participat la extragerea, pregătirea, transportarea şi punerea în operă a materialelor de construcţie, în realizarea efectivă a construcţiei. În campania 2011 am continuat cercetările la edificiul cu hipocaust, în condiţiile create de finalizarea pasajului suprateran realizat în anul 2010. Cercetările din această campanie s-au executat sub pasaj, respectiv prin demantelarea şi săparea jumătăţii de nord a vechii şosele şi a terenului de la nord de aceasta. În funcţie de problematica activităţii organizatorice a instituţiei,7 cercetările s-au limitat la suprafaţa de sub tronsonul central al pasajului, între pilele centrale ale acestuia. Distanţa dintre pilele pasajului este de 18,00 m. Suprafaţa de cercetat între cele două pile are 6,00 m lăţime, măsurată de la mijlocul fostei şosele până la limita gospodăriei de la nr. 26. Pentru cercetare am împărţit suprafaţa în două: Suprafaţa 1 Nord / S 1 N cu dimensiunile 18,00 x 2,50 m şi Suprafaţa 2 Sud / S 2 S cu dimensiunile 18,00 x 2,00 m, separate de un martor lat de 0,50 m; la nord de S 1 N am lăsat o bermă lată de 1,50 m de la incinta / gardul gospodăriei de la nr. 26, pentru evacuarea pământului săpat. În carourile 1 - 4 suprafaţa S 1 N a fost lărgită cu 0,50 m spre exterior pentru a dezveli cât mai mult zidul identificat în acea zonă. Pentru evacuarea pământului săpat am creat două rampe racordate la fiecare din cele două suprafeţe. În suprafeţele cercetate nu au apărut complexe arheologice, dar a apărut o cantitate însemnată de materiale arheologice şi vestigii de ziduri. În suprafaţa S 2 S şi peste martorul dintre suprafeţe, caroul 1 - 2, după înlăturarea stratului de asfalt imediat sub stratul - suport de piatră concasată a apărut un nivel de arsură. Prin demolarea unei bucătării anexată casei de la sud de şosea într-o fază târzie am putut cerceta parţial, numai până la adâncimea de 0,80 m, o suprafaţă situată pe latura de sud a încăperii A şi a furnium-ului. În cele două suprafeţe S 1 N şi S 2 S a apărut un zid lung de peste 24 m (nu a fost dezvelit în întregime), lat de 0,70 / 0,90 m, paralel cu zidul de nord al edificiului, la 1,80 m de acesta, cu doi contraforţi pe latura de nord / exterior; la 2 m vest de praefurnium a apărut fundaţia unui zid şi la 4 m un fragment din alt zid, iar în grădina fostei gospodării de pe latura de sud a şoselei, la vest de casă, trei fragmente de ziduri demantelate. În suprafaţa S 1 N, au apărut puţine fragmente ceramice, mai numeroase fiind resturile de materiale de construcţie: fragmente de cărămizi, de ţigle şi de olane de acoperiş. În suprafaţa S 2 S, în carourile 1 - 4, între 0,15 - 0,45 a apărut un strat în care era o mare cantitate de fragmente de cărămizi, de ţigle, de plăci de marmură, de olane de acoperiş, din olane tubulare, fragmente ceramice la roată - unele din amfore, altele dintr-o cană cu gâtul cilindric cu o canelură largă sub buză pe interior, oase de animale fragmentare, cuie de fier, alte obiecte, dintre care menţionăm un pieptene din os din trei plăci cu nituri de fier, cu mâner semirotund; lipsesc cei mai mulţi dinţi; pieptenele este decorat prin împunsături atât pe mânerul propriu-zis cât şi pe banda de sub mâner. În suprafaţa săpată la sud de încăperea A şi de furnium a apărut o mare cantitate de materiale de construcţie - cărămizi, ţigle, olane de acoperiş, brocuri de mortar, dar şi fragmente ceramice, oase de animale, o fusaiolă din perete de vas ş. a. În cele două suprafeţe au fost descoperite două fragmente de cărămizi şi trei fragmente de ţigle ştampilate cu sigiliul LEG XI CL. Cercetarea trebuie intensificată în viitor pentru dezvelirea completă a vestigiilor edificiului cu hipocaust, condiţie sine qua non pentru trecerea la următoarea etapă - elaborarea studiului de fezabilitate şi a proiectului de amenajare muzeistică a acestui monument, în vederea introducerii în circuit public. Păstrarea şi protejarea acestui monument şi punerea lui la dispoziţia publicului este un postulat, Consiliul Judeţean Buzău a începutul prin construirea pasajului suprateran pentru circulaţia pe DJ 205, care a deschis perspectiva punerii în valoare a acestui foarte valoros monument istoric.

English Abstract:

In the archaeological campaign of 2011 (Edifice with hypocaust) the excavations were executed under the overpass constructed in 2010.
At 1.80 m north of the exterior wall of the edifice, parallel with it, emerged another wall over 24 m long (not fully uncovered), 0.70/0.90 width, with two buttresses on the north/exterior side. On the west of the praefurnium appeared a wall foundation and a portion of another wall, and west of the house on the southern side of the road - three fragments of dismantled walls.
In the studied area there was a significant amount of material: fragments of bricks and tiles, fragments of marble and ceramic tubes, fragmentary wheel-made pottery, animal bones, iron nails, a comb made from three bone plates with a semicircular handle with iron rivets, a spindle whorl made from a wall of a vessel, two fragments of bricks and three fragments of tiles stamped with the seal LEG XI CL.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO